Cântec

Sângerez
printre trestii
în apele Jiului
ca o pleoapă plânsă.

inima cioplită
într-un fluier
cântă nimănui
pe undele Jiului
pe strada Poporului
dansează nemărginirea
în apele Jiului
în fluieri de Craiovii.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spăl picioarele sângerânde

În apele Jiului
îmi spăl picioarele sângerânde.

în vâltoarea lui
mângâi catifeaua de apă a iubirii
cern nisipul clepsidrei.

mă agăţ de pomi,
de flori,
de apă,
dar Jiul printre degete-mi scapă.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele Jiului

Vântură cerul departe
valurile ce se sparg
gândurile vin din larg
de-mi leagă zarea'n catarg
trecutul îmi zace oltean
în fluturi de ape mărgean
ies din Jiuri materne
iubirile mele eterne.
m-apasă Jiul în coastă
fereastră spre'ntinderea vastă
zările lumină
din a Băniei grădină.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume predestinate pentru turism. Predealul o ia la deal! Valea Jiului o ia la vale!

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străveche

În Oltenia cea mare,
Bucură pe fiecare;
Apa jiului ce-o udă
Şi ţuica nouă... de dudă!...

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudăţenii lingvistice. Pe vremuri, Valea Jiului era bazin carbonifer. Acum i se spune bazin electoral.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua minerului

În Valea Jiului mai stau,
Din branşa lor proscrisă,
Puţini mineri şi-aceştia au,
Mai toţi, o mină-nchisă.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Trandafirul era frumos, dar treaba s-a terminat urât. Dascălul, o matahală fără suflet, n-avea habar de artă. A început să urle la mine, că i-am stricat banca... Ba m-a luat şi la bătaie... Şi, lucrul cel mai grav, mi-a confiscate unealta... (Tare, ţărăneşte) Mi-a luat briceagu', mă, oameni buni!... Pricepeţi au ba? (Pauză) Aşa că am fugit iar la Târgul Jiului...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele

e simpatic să vrei
să faci revoluţii când ei
cei din 89
beau o cafea îngheţată la polu
aproape
nord şi femeia
care serveşte cu plasă
de fluturi pe o terasă
te obligă să bei
apele ei
minunate
apele ei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă satului natal

E-un sat pe valea Jiului...
Oameni atât de minunaţi,
Purtând simbolul dorului –
Dor de pământ şi dor de fraţi.
În cântecele-i am sădit
Jale de clopot şi de vis.
În suflet ne-au înmugurit
Şi cu lumină-n cer am scris.

E-un sat pe valea Jiului
Şi casa-n care am crescut.
În labirintul timpului,
Lumina vieţii am văzut.
Icoana bunului Iisus,
Copilăria-mi apăra.
Măicuţă Sfântă, Tu, de sus,
Ştiai, plângeai de soarta mea.

Oameni atât de minunaţi,
Mi-au luminat cărările.
Mătuşi, părinţi şi cei doi fraţi
Îmi alinau durerile.
Eu am crescut, m-am înălţat...
Altar bisericii din sat,
Amnar, opaiţ, urmaş, bărbat
Acum cu toţi m-aţi renegat...

Purtând simbolul dorului,
M-aplec... Sprânceana gândului,
Purtând în ochi lacrimi de Jiu.
Înnourat sunt... şi-i târziu!
La Valea Stanciului în sat,
Tărâm atât de minunat,
Hore şi sârbe ne-au unit.
Copilărind, m-u primenit...

Dor de pământ şi dor de fraţi...
Âmi văd strămoşii îmbrăcaţi
În ii cum au purtat străbunii,
Privind la cumpăna fântînii.
Pe tata-l văd, pe mama mea.
Se zbate-n mine lacrima.
Se-nchide cerul ca o pleoapă
Ş dorul de trecut se-ngroapă.

În cântecele-i am sădit
Grâne şi maci când am venit.
Dar iată, azi, păduri şi ape,
Cu amintiri vor să mă-ngroape.
Se-aude-un corn sunând a jale,
E vremea de înormântare...
Furtuni în clopot... Trec feciori!
Plecăm, la tâmple cu ninsori.

Jale de cântec şi de vis...
În ceasul timpului nescris,
Prin cuvântări de lacrimi trec
Alte secunde... Am să plec.
Întunecarea-i tot mai grea,
Îngerii doar vor lumina
Al vieţii şi al morţii chin
În somnul meu de veci... Amin!

În suflet ne-au înmugurit
În candele, ramuri de mirt,
Părinţii – ramură de brad
Şi-n plete stelele le ard.
Pământ de vis, prin văi şi munţi
Ţi-au alergat copii desculţi.
Şi ţi-au înmugurit la geam
Strămoşii, prinşi pe-acelaşi ram.

Şi cu lumină-n cer am scris
Petec de jar. Am plâns în vis...
Apoi tăcerea s-a lăsat...
Cu amintirea am plecat.
Trecut e-n mine şi-n amurg...
Se lasă pleoapele de plumb.
Scârţâie cumpănă fântânii,
Căci m-au chemat la ei străbunii.

Şi cu lumină-n cer am scris...
În suflet ne-au înmugurit
Jale de clopot şi de vis.
În cântecele-i am sădit,
Dor de pământ şi dor de fraţi,
Oameni atât de minunaţi,
Purtând simbolul dorului...
E-un sat pe valea Jiului...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natalia (tare, cu intonaţie de bocet): Neică! Unde pleci, neică?... Unde pleci!
Brâncuşi (hotărât): Mă întorc la Craiova! Şi de-acolo la Tîrgul Jiului...
Alex: (tare, cu intonaţie de bocet): Neică! Nu pleca neică!
Brâncuşi: Trebuie să ajung la Hobiţa! Acolo sunt nepoţii mei! Băiatu' Fărsânii îşi face casă de lemn! Are nevoie de dulgher bun... Trebuie să-l ajut... Îmi iau sculele!...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul victimelor din minerit

Îşi descleştează falca de cărbune,
Ademenind în ea, hulpava mină,
Orfanii de noroc şi de lumină,
Pe care-atât de fragezi îi răpune.

În galerii, ajunse gropi comune,
S-au înfrăţit cu iadul, fără vină,
Să-şi ia o pâine neagră, pentru cină,
Din leafa cu miros de-ngropăciune.

Când liniştea se spintecă, afară,
Vuieşte-n noi un murmur abisal
Ce-acoperă şi marşul de fanfară,

Iar soarta, la al vieţii madrigal,
În Valea Jiului a câta oară!
Adaugă un nou acord final...

sonet de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ciobanul cântă
din fluier, dar oile
nu dansează

haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia e ca aerul sau apa. Unde i se deschide o trecere – fie şi o fisură – pătrunde şi schimbă felul de trai. Însă nici o fisură nu se produsese în această porţiune meridională a Carpaţilor. De vreme ce Elisee Reclus a putut spune despre Vulcan că "e ultimul post al civilizaţiei în valea Jiului valah", nu se va mai mira nimeni că Vereştii erau unul dintre cele mai înapoiate sate din comitatul Clujului. Cum ar putea fi altfel în aceste locuri, unde fiecare se naşte, creşte şi moare, fără să le fi părăsit vreodată!

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin apele azure

Tăişul minţii
a despicat lumini,
una mai puternică decât cealaltă,
împungând norii cenuşii
spre a lăsa razele
să curgă prin mine.
Şi-am strâns sclipiri
din apele văzduhului,
într-un ocean de nemuriri.

Trag din cer diamantele
cele mai de preţ
ale aceste lumi,
udându-mi goliciunea
cu apele învolburate
din grotele azure.
Şi cu-n surâs pierdut
aprind în mine
luminile trecutului.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (26 mai 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele

Apele, de astă-vară,
Nu ne-au fost, deloc, alint...
Poate că, un pic, secară,
De cât guvernanţii mint!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălăşluiesc în trupul meu
Şi imi amintesc de liniştea cerului
Ce-şi plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieţi,
Oriunde merg, apă gasesc,
În plante, în insecte, în mine
Şi furia ei mă dezlănţuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viaţa mea,
Precum apele în magma vulcanului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălăşluiesc în trupul meu
Şi imi amintesc de liniştea cerului
Ce-şi plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieţi,
Oriunde merg, apă gasesc,
In plante, în insecte, în mine,
Şi furia ei mă dezlănţuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viaţa mea,
Precum apele în magma vulcanului

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Rădvanele liniştii dincolo de deal au poposit,
Apele sunt cum e cerul, cerul cum sunt apele.
Amurgul rumen închide pleoapele,
Vântul trece, strigă un clopot în turnul învechit.

Cirezile vin, cumpenile fântânilor li se închină,
Umbrele cresc, şoapte înfrigurate răsar.
În limpezişurile cerului se risipesc iar
Bani neatinşi de rugină.

În grădină mi-a intrat un tâlhar,
Mi-a furat uleiele, albine, fericirea.
Am cântat cetatea şi câmpul, iazul clar,
Viaţa, moartea, iubirea.

Cântă, omule, cât eşti viu, cântă,
Nu te gândi nicio clipă la moarte,
Moartea e departe, departe,
Cântă, omule, cât eşti viu, cântă.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte, când nu înţelegeam, vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce am aprofundat, nu mai vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce în sfârşit am înţeles, iar am început să văd munţii ca munţi şi apele ca ape.

citat din Tao Te Ching
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluieri şi tati vine să te salveze. Strâng buzele, suflu cu putere, dar nu ştiu să fluier. Încă nu am învăţat.

Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiţilor (2005)
Adăugat de Didi
Comentează! | Votează! | Copiază!