Frustarea exterioară, prin sine însăşi, nu are consecinţe, nu este patogenă, atâta timp cât nu i se asociază o frustare internă. Aceasta din urmă trebuie să-şi aibă originea în eu şi să interzică libidoului accesul la obiectele spre care acesta vrea să se reorinteze. Doar atunci se naşte conflictul şi odată cu el posibilitatea unei îmbolnăviri nevrotice, adică, a unei satisfacţii substitutive obţinută pe calea ocolită a inconştientului refulat.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţia dintre observaţii şi principiul conform căruia omul se îmbolnăveşte datorită frustrării nu este insolubilă; distincţia dintre frustarea exterioară şi frustarea interioară o rezolvă. Când lipseşte obiectul real prin care se poate satisface libidoul, este vorba de o frustare exterioară.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazurile excepţionale, în care oamenii se îmbolnăvesc din cauza succesului, frustarea internă a acţionat singură; ea s-a putut manifesta doar după ce frustarea exterioară a fost înlocuită de realizarea dorinţei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustarea internă este prezentă în toate cazurile, dar nu intră în acţiune până când frustarea exterioară reală nu a pregătit terenul pentru ea.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fobiile infantile, la fel ca aşteptarea anxioasă proprie nevrozei angoasate, ne oferă exemplul formării unei frici nevrotice prin transformarea directă a libidoului.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a arătat în repetate rânduri (de către mine şi în special de către Th. Reik) până unde poate merge analogia dintre religie şi nevroza obsesională, care dintre particularităţile şi dintre vicisitudinile constituirii religiei pot fi înţelese pe calea aceasta. Cele afirmate sunt în deplină concordanţă cu faptul că smeritul credincios este în cel mai înalt grad protejat împotriva pericolului anumitor îmbolnăviri nevrotice; acceptarea nevrozei universale îl scuteşte de povara contractării unei nevroze personale.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura realizează minimalizarea prin evidenţierea din ansamblul expresiei unei persoane proeminente a unei singure trăsături, în sine comice, care ar fi trecut neobservată în contextul ei firesc. Izolarea acestei trăsături poate produce un efect comic ce se extinde în memoria noastră, asupra întregului, cu condiţia ca persoana vizată să nu fie de faţă pentru a ne obliga să păstrăm o atitudine respectuoasă. Dacă în realitate nu există o astfel de trăsătură neglijată, atunci caricatura o creează fără dificultate prin exagerarea unei trăsături, în sine nerizibile. Este caracteristic pentru originea plăcerii comice faptul că efectul caricaturii nu este substanţial diminuat prin astfel de falsificări ale realităţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprinderea volutară a unei dezgoliri nu este pentru cel care spionează un caz comic, căci efortul său anulează posibilitatea unei plăceri comice, iar el obţine doar plăcere sexuală pe cale vizuală. Dar dacă ulterior cel care spionează povesteşte altcuiva descoperirea sa, atunci persoana surprinsă dezbrăcată redevine comică, deoarece cea de-a treia persoană consideră aceasta a neglijat efortul necesar intimităţii sale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva are intenţia să refuleze o anumită tendinţă în loc s-o lase să se exprime, ar trebui să ne găsim în prezenţa unuia din următoarele două cazuri: ori refularea este obţinută şi atunci nimic nu trebuie să apară din tendinţa perturbatoare; ori refularea nu este obţinută şi atunci tendinţa cu pricina trebuie să se exprime franc şi complet.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama proprie coşmarului corespunde unui act sexual, unei senzaţii libidinale, ca de altfel orice teamă nevrotică şi este rezultatul refulării libidoului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germenul de adevăr ascus în delir a fost de mult timp refulat; când în cele din urmă reuşeşte, de astă dată deformat, să pătrundă în conştiinţă, convingerea care-l însoţeşte este, ca pentru compensare, hipertrofiată şi investită în substitutul deformat al adevărului refulat, apărându-l împotriva oricărei critici. Convingerea se deplasează de la adevărul inconştient la eroarea conştientă şi rămâne fixată aici tocmai datorită acestei deplasări.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nicidecum înclinat să admit incertitudinea interpretărilor analitice. Posibilitatea interpretărilor multiple ale uitării de proiecte subzistă numai atâta timp cât nu a fost încă întreprinsă analiza cazului şi atâta timp cât interpretările nu s-au bazat decât pe supoziţii de ordin general. Ori de câte ori ne angajăm în analizarea persoanei interesate, aflăm cu suficientă certitudine că este vorba de o contra-voinţă directă şi care este sursa actului ratat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită unei rezistenţe faţă de viaţa erotică, amintirile refulate nu pot fi active decât în spaţiul inconştientului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavii de nevroză obsesională, în toate conflictele vitale, aşteaptă moartea unei persoane importante pentru ei, de obicei a unei persoane iubite, care poate fi un părinte, a unui rival, a unuia dintre obiectele iubirii faţă de care tendinţele lor oscilează.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea morală nu exprimă deci altceva decât autonomia raţiunii pure practice, adică a libertăţii, şi această autonomie este însăşi condiţia formală a tuturor maximelor, singura prin care ele pot fi de acord cu legea practică supremă. Dacă prin urmare materia voliţiunii, care nu poate fi altceva decât un obiect al unei râvniri, care este legată, cu legea, intervine în legea practică ca condiţie a posibilităţii acestei legi, de aici rezultă heteronomia liberului arbitru, anume dependenţa de legea naturală, de a urma vreun impuls sau vreo înclinaţie, şi voinţa nu-şi dă ea însăşi legea, ci numai preceptul pentru supunerea raţională la legile patologice; dar maxima, care în chipul acesta nu poate conţine în sine niciodată forma universal legislativă, nu numai că nu creează în acest mod nicio obligaţie, ci este ea însăşi contrară principiului unei raţiuni pure practice, prin aceasta contrară deci şi simţământului moral, chiar dacă acţiunea care provine din el ar fi conformă legii.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă noi concepem conţinutul visului ca pe reprezentarea unei dorinţe realizate şi îi explicăm obscuritatea prin modificările operate de cenzura asupra materialului refulat, nu ne mai vine greu nici să deducem funcţiile visului. Într-o stranie opoziţie cu faptul că se spune că somnul este tulburat de către vise, noi trebuie să recunoaştem visul drept gardian al somnului.

Sigmund Freud în Despre vis
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica şi Armata sunt nişte mulţimi artificiale, adică mulţimi a căror coeziune este menţinută printr-o constrângere exterioară care se opune în acelaşi timp modificărilor structurii sale.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate să-şi realizeze esenţa doar atunci când o realizează obiectual, adică atunci când prin "forţele sale esenţiale" produce o lume exterioară, materială, obiectuală, în crearea căreia el există cu adevărat. Crearea practică a unei lumi de obiecte, prelucrarea naturii neorganice este autoafirmarea omului ca fiinţă generică conştientă. În această activitate omul se manifestă conform genului său, ca fiinţă umană, spre deosebire de plante, animale şi lumea anorganică.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin compulsionale procesele de gândire care se efetuează cu energie – atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ (şi ca urmare a unei inhibiţii a părţii motrice a sistemului gândirii) – care nu este de obicei destinată decât acţiunii, adică gândurile care, în mod regresiv, înlocuiesc acţiunea.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa care se naşte din bucurie, este în aceleaşi împrejurări mai puternică decât dorinţa care se naşte din tristeţe. Dorinţa este însăşi esenţa omului adică o sforţare prin care omul năzuieşte să-şi menţina existenţa. De aceea dorinţa care se naşte din bucurie este ajutată sau sporită prin insuşi afectul bucuriei;pe când dorinţa care se naşte din tristeţe este micşorată sau înfrânta de însuşi afectul tristeţii.

Baruch Spinoza în Tratat despre îndreptarea intelectului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un egoism puternic protejează împotriva îmbolnăvirii, însă trebuie, în cele din urmă, să începi să iubeşti, pentru a nu ajunge bolnav şi trebuie să te îmbolnăveşti când, ca urmare a unei frustrări, nu poţi iubi.

Sigmund Freud în Psihologia viselor
Adăugat de cosmina gherase
Comentează! | Votează! | Copiază!