Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sigmund Freud

Când cineva are intenția să refuleze o anumită tendință în loc s-o lase să se exprime, ar trebui să ne găsim în prezența unuia din următoarele două cazuri: ori refularea este obținută și atunci nimic nu trebuie să apară din tendința perturbatoare; ori refularea nu este obținută și atunci tendința cu pricina trebuie să se exprime franc și complet.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Citate similare

Sigmund Freud

ne oprim un moment asupra a ceea ce unește cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privința aceasta, din fericire, în prezența unui fapt care este mai presus de orice contenstație. În cazul primelor două grupe, tendința perturbatoare este recunoscută de însăși persoana care vorbește; ba mai mult, în prima grupă, tendința perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât și în cea de-a doua, tendința cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbește s-a hotărât să nu o facă să apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendința refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenția mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârșit, luându-i, pur și simplu, locul. Așadar, acesta este mecanismul lapsusului.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În ceea ce privește tendința tulburată, nici o îndoială nu este cu putință în legătură cu aceasta: persoana care săvârșește un act ratat o cunoaște și o revendică. Îndoieli și ezitări nu pot lua naștere decât în legătură cu cealaltă tendință, aceea perturbatoare. Ori, există o întreagă serie de cazuri în care și această din urmă tendință este manifestă. Ea ne este revelată de efectul lapsusului, cu singura condiție de a avea curajul examinăm acest efect în sine însuși.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Voi admite că singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenției perturbatoare. În prima grupă, această intenție există și este sesizată de persoana care vorbește, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenția perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată și intenția nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenția perturbatoare să participe la producerea lapsusului. Situația aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite că putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendințe refulate de multă vreme, în așa fel încât persoana care vorbește nu-și mai dă seama câtuși de puțin de ea și este foarte sinceră negându-i existența. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume că refularea intenției de a exprima ceva constituie condiția indispensabilă pentru apariția unui lapsus.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Erorile de lectură ne oferă de asemenea numeroase cazuri în care însuși textul citit trezește tendința perturbatoare, text care astfel se transformă cel mai adesea în contrariul său. Ne găsim în prezența unei lecturi indezirabile și grație analizei, ne dăm seama că tocmai dorința intensă de a evita o anumită lectură este responsabilă de deformarea acesteia.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Care sunt intențiile care se manifestă de o manieră atât de ieșită din comun și vin le tulbure pe celelalte? Evident, este vorba despre intenții foarte diferite, dar cărora vrem le desprindem caracteristicile comune. Dacă examinăm sub acest raport o serie de exemple, acestea se lasă lesne orânduite în trei grupe. Din prima grupă fac parte cazurile în care tendința perturbatoare este cunoscută de cel care vorbește și în plus, i s-a dezvăluit acestuia înainte de lapsus. A doua grupă cuprinde cazurile în care persoana care vorbește, cu toate că recunoaște în tendința perturbatoare o tendință care îi aparține, nu știe că această tendință era activă în propria sa ființă înainte de lapsus. Ea admite deci interpretarea dată lapsusului, dar nu poate să nu se arate într-o anumită măsură mirată. Exemple referitoare la această atitudine ne sunt poate mai ușor furnizate de alte acte ratate decât de lapsusuri. A treia grupă cuprinde cazuri în care persoana interesată respinge energic interpretarea care i se sugerează: nu se mulțumește numai cu negarea existenței intenției perturbatoare înainte de lapsus, dar ea afirmă că această intenție îi este absolut străină.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În unele cazuri, putem afla care este tendința perturbatoare chiar din gura persoanei care vorbește și care, după ce a comis lapsusul, își revine și restabilește cuvântul potrivit.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În erorile de lectură, dacă vrem să găsim tendința perturbatoare, cauza erorii, trebuie să lăsăm în întregime la o parte textul citit greșit și să începem examenul analitic prin a pune două întrebări: care este ideea ce vine în minte prima se apropie cel mai mult de această eroare și în ce situație a fost ea comisă? Uneori cunoașterea situației este suficientă pentru explicarea erorii.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Când cineva uită de o întâlnire pe care a acceptat-o și la care el însuși este hotărât meargă, motivul cel mai verosimil al uitării ar trebui căutat cel mai adesea în puțina simpatie nutrită față de persoana cu care urmează să se întâlnească. În acest caz, analiza ar putea demonstreze că tendința perturbatoare se raportează nu la persoană, ci la locul unde trebuia aibă loc întâlnirea și care era evitat din cauza unei amintiri penibile legată de acel loc.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Actele ratate sunt acte psihice care au un sens și sunt marcate de o intenție, rezultă din confruntarea a două intenții diferite, iar una dintre aceste intenții trebuie să fi marcat, înainte de discrus, o anumită refulare, ca să se manifeste astfel prin perturbarea celeilalte. Intenția trebuie să fie ea însăși perturbată, înainte de a putea devină perturbatoare.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Între cele două intenții perturbatoare poate exista un raport de conținut, caz în care intenția perturbatoare contrazice intenția perturbată, o rectifică sau o completează. Sau, dimpotrivă, nu există nici un raport între cele două tendințe și atunci cazul devine mai obscur și mai interesant.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Într-adevăr, nu refularea este aceea care provoacă angoasa, ci însăși angoasa, care apare prima, este cea care provoacă refularea.

în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Când uităm expediem o scrisoare, tendința perturbatoare își poate trage foarte bine obârșia prin conținutul scrisorii; dar se poate și ca acest conținut fie cu totul anodin și ca amnezia provină din faptul că el amintește în vreun fel de conținutul unei alte scrisori, scrisă mai demult și care a generat în mod direct tendința perturbatoare; se poate afirma că în acest caz contra-voința s-a extins de la scrisoarea precedentă, unde era justificată, la scrisoarea actuală, care nu o justifică nicidecum.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce vrea spună, intenția perturbatoare exprimă o opoziție față de intenția tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendințe inconciliabile.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Se va obiecta, susținându-se că există cazuri, spre exemplu cel al visului de angoasă, în care visul este incapabil păstreze somnul. Dar trebuie să se conchidă pur și simplu că visul este investit cu două funcții, dintre care cea de-a doua este aceea de a întrerupe somnul atunci când trebuie.

în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Poate exista între cele două intenții un raport de conținut, caz în care intenția perturbatoare contrazice intenția perturbată, o rectifică sau o completează. Sau, dimpotrivă, nu există nici un raport între conținutul celor două tendințe și atunci cazul devine mai obscur și mai interesant.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Chestiunile cele mai interesante pe care le-am formulat cu privire la actele ratate și cărora încă nu le-am dat o dezlegare, sunt următoarele: actele ratate rezultă din interferența a două intenții diferite, din care una poate fi calificată ca perturbată, iar cealaltă ca perturbatoare. Ori, dacă intențiile tulburate nu ridică nici o altă problemă în ceea ce privește intențiile perturbatoare, interesează în primul rând stabilim care sunt acele intenții capabile le tulbure pe altele și în al doilea rând, ce raporturi se stabilesc între intențiile perturbate și cele perturbatoare. Lapsusul este reprezentantul principal al întregii specii de acte ratate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Frustarea exterioară, prin sine însăși, nu are consecințe, nu este patogenă, atâta timp cât nu i se asociază o frustare internă. Aceasta din urmă trebuie să-și aibă originea în eu și să interzică libidoului accesul la obiectele spre care acesta vrea să se reorinteze. Doar atunci se naște conflictul și odată cu el posibilitatea unei îmbolnăviri nevrotice, adică, a unei satisfacții substitutive obținută pe calea ocolită a inconștientului refulat.

în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Prin natura lor, cuvântul de spirit și comicul sunt două lucruri distincte, ele suprapunându-se pe de o parte doar în anumite cazuri speciale și pe de altă parte în ceea ce privește tendința de a obține plăcere din surse intelectuale.

în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Epictet

Tendința spre acte reprobabile care poate lua o mare amploare, trebuie frânată, iar o astfel de tendință o manifestă cel mai mult omul cuprins de dorință și copilul. Într-adevăr, copii trăiesc sub impulsul dorinței și la ei tendința spre plăcere este foarte pronunțată, iar dacă nu e strunită, încă de la început, ea poate ajunge foarte departe. Căci tendința spre plăcere este insațiabilă, asaltându-l din toate părțile pe cel fără minte, iar actualizarea dorințelor nu face decât intensifice ceea ce este înnăscut. Și când acestea sunt mari și intense, ele pot anula chiar și judecata. Iată de ce dorințele trebuie să fie moderate și puține la număr și, de asemenea, să nu vină în contradicție cu rațiunea. Pe cel cu un astfel de caracter îl numim disciplinat și stăpânit.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Manualul lui Epictet" de Epictet este disponibilă pentru comandă online la 39.00 lei.
Sigmund Freud

Angoasa crează refularea, iar situația temută instinctual este provocată, în ultimă instanță, de o situație exterioară periculoasă.

în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook