Metroul
Noaptea, în stația umedă de metrou
Când ultimul tren a plecat, înghețat sloi,
Încordat și-atent, aud în spate'un ecou:
... Pașii tăi. Să mor și nu privesc înapoi.
poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre metrou, poezii despre încordare, poezii despre trenuri, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre gheață
Citate similare
Ultimul tren
Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în șuvoi.
Ultima scară foșnește ușor.
Trenul pornește, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi șterge ultimul pas.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre gări, poezii despre somn, poezii despre seară sau poezii despre gânduri
Poem riscant (după Rumi)
vreau să mor în ochii tăi, iubire
răvășit de foc mistuitor
spulberându-ți când o amintire
când amprenta tristului meu dor
vreau să mor în ochii tăi, iubire
ca un vultur, care-n ultimul său zbor
cade ca o piatră peste fire
să renască iar nemuritor
vreau să mor în ochii tăi, iubire
într-un lan de flori ca un fior
să dispar lăsând ca moștenire
un poem la fel nemuritor...
poezie de Iurie Osoianu, după Rumi (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vulturi
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre moștenire
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
După Păunescu...
Mă doare, amintiri mă dor,
Că tot se duc de-ai mei, iubiți;
Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor...
Nu mai aud că sunt doriți!
Mă doare, gândurile-mi vor
Să zboare timpul înapoi
Și nu-mi pot ține artiști, ce mor...
Văz se tot scade... Ați plecat, voi?!
Mă doare, descărcat mosor
E rola filmului, ce aveam.
Mă doare că eroii-mi mor
Și moartea lor mi-e zid... un geam!
Mă doare, frică am, un fior,
Că știu, eternul nu e viu
Și întoarcere-i când o să mor...
Ne-am revedea, într-un târziu...!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre timp, poezii despre frică, poezii despre filme, poezii despre dor, poezii despre artă sau poezii despre amintiri
De dor...
E târziu și peronu-i pustiu
Călătorii au disparut în noapte
Un singur tren se mai aude departe
Iar urma pașilor tăi se mai zărește încă
În zăpada așternută azinoapte...
Ai plecat cu ultimul tren spre nicăieri
Și când ai venit ai apărut de niciunde
Ai lăsat pe peron amintirea
Unei nopți perfecte de iubire
Un parfum discret ascuns
In umbra uni zâmbet
Și pe mine...
Încă te mai aud
Încă îți simt prezența
Iar trenul e acum departe
Undeva spre nicăieri
Pierzându-se în noapte...
Pentru tine am alergat
În gara acum pustie și rece
Dar nu te-am mai gasit
Erai undeva departe spre nicăieri
Și totuși te aștept noapte de noapte
Să te întorci de niciunde...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet sau poezii despre perfecțiune
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Pășesc pe al destinului traseu
Și-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Și-n carnea ta plâng fluturii ostatici...
Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!
Și sânii tăi discreți, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ți-e părul vânturat de-un alizeu
Și ochii-ți sunt, de-a pururi, enigmatici...
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vară
- poezii despre sâni
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre fluturi
Ultimul tren
ultimul tren îl aștept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoții de vară
și în buzunare poeme cu gust.
ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porți solare cu armuri de fier.
undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voința mare - tonus de refren.
aștept trenul meu în bătrâna gară
îmi țin companie acorduri de chitară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet sau poezii despre succes
Când noaptea se așterne peste gară
Își cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viața mea plecate
revin acum cu-un tren necunoscut.
Apar pe rând în gara neștiută
cu loc plătit la ultimul vagon
și mă privesc cuprinse de derută
văzând că le salut de pe peron.
Când trec pe lângă mine, supărate,
le strig pe nume, ca la început,
ele se-ntorc din drum înduioșate
văzându-mă cât sunt de abătut.
Și mă cuprind în brațe resemnate,
mă strâng tot mai aproape, temurând,
eu mă îmbăt sub șaluri dantelate,
primind îmbrățișările la rând.
Când noaptea se așterne peste gară,
cu-n ultim tren, venit din infinit,
apari și tu, iubita mea povară,
să mă privești pe cruce răstignit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre supărare sau poezii despre plată
* * *
am mîngâiat
zilele și nopțile cu gândurile
pășind printre faldurile sufletului
căutam adevărul în lumina cerului
mă ardea ceara ce se scurgea pe pereți
când voi pleca
voi așeza pe masa vieții
ultimul poem
al unui poet ce a iubit femeia
noaptea voi recunoaște pașii tăi în Calea Lactee
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Boemă
E-n luptă Jeanne c-un portărel
Și-i zice bardul Poză
Bancherului, cum știe el,
Balada-i pentru-o roză
Zeii se duc într-un ecou
Nici Jeanne n-are curaj
Iar ultimul Abencérage
Murit-a în metrou.
poezie clasică de Jean Pellerin din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre fotografie, poezii despre curaj sau poezii despre bănci
Schele
Zidarii, înainte să înalțe-o clădire către stele,
Sunt atenți și-au grija de platforme și de schele;
Se-asigură că scările sunt bine proptite pe picioare,
Iar scândurile temeinic amarate și cu lemnul tare.
Totuși, acestea-s îndepărtate când lucrarea-i gata,
Ivindu-se pereții puternici și albi, duri ca piatra.
Astfel, dragă, dacă uneori ți se pare că se prăbușesc
Vechile punți dintre noi, acceptă-acest fapt firesc,
Nu te teme. Putem lăsa schelele să cadă-n noroi,
Încrezători în zidul ridicat de amândoi.
poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre stele, poezii despre picioare, poezii despre lemn sau poezii despre alb
Într-o stație de metrou
Apariția acestor fețe în mulțime;
Petale pe-o neagră, umedă creangă.
poezie clasică de Ezra Pound
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre crengi
Pașii tăi
pașii tăi scuturați pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi și acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
ridicați parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinși în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
zorii vin chiar și-n ultima zi
ce-o desfid ca și când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca și-acum
pașii tăi
deschizând un alt drum
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut sau poezii despre lupi
Ecou
în spatele gândurilor
se plimbă oameni de ceară
fără căldură
pe drumuri de sare grunjoasă
pașii lor au ecou îndepărtat
și abia se aud
ploile topesc sarea și lasă urme
care dor sub tălpi
mă întorc cu spatele
și-n față coboară de pe acoperișuri
soldații de plumb
pregătiți de luptă
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb, poezii despre plimbare sau poezii despre armată
Iubita mea povară
Își cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viața mea plecate
revin acum c-un tren necunoscut.
Apar pe rând în gara neștiută
cu loc plătit la ultimul vagon
și mă privesc cuprinse de derută
văzând că le salut de pe peron.
Când trec pe lângă mine, supărate,
le strig pe nume, ca la început,
ele se-ntorc din drum înduioșate
văzându-mă cât sunt de abătut.
Și mă cuprind în brațe resemnate,
ținându-mă aproape, tremurând,
eu mă îmbăt sub șaluri dantelate,
primind îmbrățișările la rând.
Când noaptea se așterne peste gară,
c-un ultim tren, venit din infinit,
apari și tu, iubita mea povară,
să mă privești, de-aproape, răstignit.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relax
Doar ochii tăi mă dor privind în altă parte
și mâna ta mă doare când strânge ce se poate
și pașii tăi i-aud când calcă depărtarea
și te visez profund când între noi e marea
Când totuși ești cu mine le uit pe alte toate
și aud cum respiri ținându-mă în brațe
și simt căldura ta cum cade peste mine
și-atunci eu nu mă știu de cât îmi e de bine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini
Alunec pe pietre
Clipele-mi trec prin cuvinte
Te caut într-o silabă cu sunet,
Vine noaptea și așază întunericul
Între privirile noastre de sfinx.
Mă chemi cu mâinile adunând tăceri
Dar sunt plecat prin gânduri,
Se risipește prin odaie mirosul tău
Și abia mă ating să-l respir.
Afară-n copaci se răsucește vântul
Bate pendulul pe oiștea carului mare,
Tu mă aștepți și nu mă întorc.
Pașii absorb propriul ecou
Îmi adun de pe drumuri destinul,
Și-n cascada verde din ochii tăi
Alunec pe pietre, alunec în lacrimă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (31 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre tăcere sau poezii despre sunet
Sub pașii tăi...
Când calci acum
pe piatra care
sub pașii tăi
abia tresare,
înăbușind
durerea-n sine
și pregătind
viața ce vine,
te-ntrebi tu oare
dacă ea e fericită
și-ai putea,
când
pentru-o clipă
te oprești,
în gând,
smerit
să-i mulțumești?
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, citate de Elena Liliana Popescu despre viață, poezii despre smerenie, citate de Elena Liliana Popescu despre gânduri sau poezii despre fericire
Metrou. Tren metropolitan undeva în subteran.
David Boia (18 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trenuri sau citate despre metrou
Privesc în ochii tăi
Vine noaptea cu întunericul rupt de vânt,
tu nu vrei să mergi mai departe
eu nu te oblig.
Privește-mă cum măsor pașii timpului
printre cuvintele poveștilor tale
și nu le cred,
dar asta nu e o scuză.
Îmi frâng mâinile de suspiciune
și mă rog pentru liniștea mea sufletească,
nu vreau să fac să te doară
rămășițele noastre de sentimente incerte,
caut în ele o rază de lumină,
dar am nevoie de mai mult
și totul e o ruină
când mă atingi dezinvolt.
Privesc
în ochii tăi și nu zăresc nicio stea,
cândva cerul nostru nu avea nori negri,
acum îți coboară pe tâmple zăpezile iernii
și mi-e frig,
atât de frig că am furnici sub piele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori
Pașii se aud
de la patru dimineața
vin sau pleacă, vin
adăugit cu apă
în șuvoaie gâlgâie pe țeavă
pașii se aud de genunchii
cu infiltrații articulare
vin pașii din baie unde au dat
drumul șuvoaielor pe țeavă
pașii merg de la est spre vest
și de la sud spre baie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre apă