Raţiunea nu-şi poate întrupa vreaul în intenţie, fără a-şi reconfigura dorinţa în formula trebuinţei; chiar acolo, în piatra zgurei, forată adânc, până la rădăcina visului; până la rădăcina visului dezavuat, sugrumat de chinga neputinţei! Din chinga neputinţei, ne vom fi putând smulge doar prin noi înşine; şi vom fi meritând! Existenţa va fi meritat aceasta! Chiar aşa, jumuliţi de pene, jupuiţi de vii, înghiţiţi cu fulgi cu tot; exorcizaţi de zgura interminabilă!

Iulia Mirancea în Tot ce am vrut (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul Cerului

Privesc albastrul Cerului
Parcă-s ochii Visului!

In clocotul gândului,
Pe valurile norilor,
Aş vrea să urc şi să cobor
Până la inversarea Timpului
Şi Începutul Începutului!

O să înot printre Planete
Voi sfida Timpul cu ele.
Împrumut, Lebăda albă o voi cere,
Ca să plutim pe Marea Galaxiilor Semeţe
Până când Farul Veşniciei
îl faţă ne va lumina.

Ancora Speranţei atunci o vom arunca,
Lângă El vom acosta,
In Lumina Sa ne vom îmbăia
Până când in Lumină şi noi ne vom transforma...

Strălucind aşa, inapoi în Galaxia noastră vom putea naviga
Cu puterea Luminii Timpul îl vom putea alunga
Speranţele Începuturilor in noi, de atunci le vom putea purta
Şi cu toţii in Albastrul Cerului fără de sfârşit, Măcar cu clocotul gândului
Cândva ne vom muta....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi şi... norii

Te iubesc... ş'-acum
Şi te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Şi chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Şi nu o clipă doar,
O secundă, sau o viaţă!

Voi rătăci şi Eu şi Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopţi fără de vise
Prin inimi tot mai îngheţate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi şi amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viaţă mai pustii
Cu ochii plânşi,
Secătuiţi de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieţi trecute-n asfinţit!
Vom asfinţi în depărtări
Doar Noi, Noi doi şi... norii!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, ştiu
că, vom ajunge şi noi să fim
între răsărituri şi apusuri
sau în nopţi, târzii
şi-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
şi plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
să ne iubim, şi ştiu că vom unii
două inimii pustii
şi-un puls de viaţă
prin trupuri ce-şi doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
şi fierbinte privire

şi vreau să ştii
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium şi-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine şi-n tine
prin neuitate amintiri

şi te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să ştii, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să ştiu
şi atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, şi-n gânduri, şi-n priviri
chiar de-ar fi, să te aştept în gări
de timp, pustii

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în criză

Ce nătângi!
Ce prostie!
Mânaţi de lene, împunşi de lăcomie,
am inventat maşina care
înghiţindu-ne de vii,
devine vie.

Foarte bine!

Acum, trecând pe drum de jumătate:
fără suflet - fără iubire -
- fără cer, fără adevăr, fără pace;
de noi înşine, în noi înşine, închişi,
mă întreb, la comandă, de frică, ce vom face:
vom ucide,
ne vom lăsa ucişi?

poezie de Mădălina Grama Toma (6 martie 2009)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă continuăm să acumulăm doar putere dar nu şi înţelepciune, noi cu siguranţă ne vom autodistruge. Existenţa noastră în acel timp îndepărtat necesită ca noi să ne fi schimbat instituţiile şi pe noi înşine. Cum aş putea îndrăzni să ghicesc despre oamenii din viitorul îndepărtat? Eu cred, că este doar o problemă de selecţie naturală. Dacă vom deveni chiar şi cu un pic mai violenţi, mai inguşti, mai ignoranţi, şi egoişti decât suntem acum, aproape sigur că noi nu vom avea nici un viitor.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să reziste, un pom trebuie sădit adânc şi nu în sol nisipos, pentru a-şi putea forma rădăcini cât mai viguroase! Altfel, orice pală de vânt îl poate smulge şi duce cu ea!

Iulia Mirancea (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vom învinge iarna

O să se răzbune iarna, iubito!

Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.

Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.

Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenuşa în piele.

O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom trece pe pârtii ca vântul.

Ne vom înghesui unul în altul sub pene
şi ne vom sufla gândurile în piepturi.

Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vom învinge iarna

O să se răzbune iarna, iubito!

Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.

Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.

Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenuşa în piele.

O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom zbura pe pârtii ca vântul.

Ne vom înghesui unul în altul sub pene
şi ne vom sufla gândurile în piepturi.

Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul în doi

Să dea Dumnezeu să putem fi liniştiţi
Şi fata să nu mai plângă:
"-Tati, bebe... tati... bebe."
Să nu aducem atingere vreunui interes comun
Lumina se va cununa cu noi
Şi vom zâmbi dintre acei nori
Vom apropia lumina
Şi ea va lumina întreg universul
Vom fi fericiţi şi liberi să credem
Vom fi aici şi acolo
Sau vom fi în adierea visului în doi
O lecţie ne-a fost dată
Lumina s-a ridicat
Noi am zburat către Lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom zidi un Babel nou şi durabil. Dar nu din pietre reci, ci din propria noastră ştiinţă, tot mai amplă, tot mai solidă. Ne vom ridica până la Dumnezeu şi poate chiar mai sus.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriaşe,
Păduri de plopi cu creştetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.

Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimaşa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învingători prin vremi

Nu vezi că plâng zăpezi căzute peste noi
Iar umerii ne dor de-atâta împovarare,
În depărtări văd lupii urlând la amândoi
Şi colţii şi-i arată de javre în turbare.

Ne frâng şi ne rănesc la orişice cuvânt
Şi vor să ne ucidă speranţa în iubire
Iar ale mele ramuri ajung pân' la pământ
Strivite-s de bocancii ce calcă în neştire.

Lovesc până şi floarea ce înfloreşte-n noi,
Se tânguie şi frunza şi vestejită plânge,
Vor despica copacul şi vom rămâne goi
Ne-or smulge rădăcina dar nu ne pot înfrânge.

Nu pot să ne-ngenunche o gloată de pigmei
Cu inimi mult prea negre şi putrede de ură
Noi ne-am născut să fim de-a pururi corifei,
Vom pune frumuseţea din suflete armură.

Suntem sortiţi de astre să fim mereu întreg
Copac iubit de soare şi veşnic roditor,
De vor să ne doboare nu pot să-i înţeleg
Vom înfrunta urgia prin harul ziditor.

poezie de Angelina Nădejde (16 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refularea ne conduce dincolo de domeniul visului, în cel al imaginilor populare. Aici vom vedea că simbolul se află la originea poveştilor, miturilor şi legendelor, în spiritul comic şi în folclor. Prin el vom descoperi raporturi intime între vis şi aceste producţii diverse. Dar noi ştim că el nu este creat de lucrarea visului, că el nu este altceva decât forma de expresie a gândirii noastre inconştiente şi că el este acela care furnizează acestei lucrări materialele pentru a condensa, a deplasa şi a dramatiza.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vor îngropa adânc

Când vom muri ne vor îngropa adânc, nespus
De-adânc, şi iarba va acoperi mormântul de îndată,
Iar noi vom auzi: undeva, deasupra noastră, sus,
O ploaie trecătoare alintând pământul, delicată.

Apoi, nu vom mai dori nimic, nopţii tovarăşi,
Şi treziţi dintr-un vis, vom gândi astfel:
Dacă afară-i linişte – e toamnă iarăşi,
Dacă-i zgomot – e primăvară-n orăşel.

E plăcut că sentimentele noastre somnoroase
Nu vor mai fi învolburate de suferinţe, bucurii, nevoi:
Ale despărţirii sau iubirii complicaţii dureroase
Nu mai pot pătrunde prin sicriu până la noi.

Suntem acasă, am găsit ceea ce toţi oamenii speră
Să găsească. Aici, în sfârşit, noi ne vom face-o părere
În ce fel o viaţă minerală, fără sentimente, diferă
De-o viaţă sensibilă, sensibilă până la durere.

poezie de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scop al lui Dumnezeu este acela ca noi să putem avea scopuri. Haideţi, să încercăm, împreună, să rezolvăm acest puzzle minunat, numit "viaţă", pentru că nu avem cum să nu reuşim, dacă acţionăm prin Iubire pentru Tot Ceea Ce Este. Până la urmă, chiar dacă mergem din eşec în eşec, vom simţi şi gustul satisfacţiei, poate chiar mai puternic, iar atunci vom înţelege că sensul existenţei noastre este să ne bucurăm de Ceea Ce Suntem Noi Cu Adevărat. Venim din Iubire, trăim în Iubire, ne întoarcem în Iubire. Suntem Iubire.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Energizantul spiritual
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu rămânem niciodată în noi înşine, suntem întotdeauna dincolo de noi. Teama, dorinţa, speranţa ne proiectează înspre viitor şi ne împiedică să simţim şi să cântărim cele ce sunt, ocupându-ne timpul cu ce va fi să fie chiar şi când noi nu vom mai fi.

citat din Michel de Montaigne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbolica visului ne conduce dincolo de domeniul visului, în cel al imaginilor populare. Aici vom vedea că simbolul se află la originea poveştilor, miturilor şi legendelor, în spiritul comic şi în folclor.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Fiecare dintre noi este superior celorlalţi prin centrii de cunoaştere specializaţi, de-a lungul vieţii. Important este să ne menţinem superioritatea, chiar dacă vom deveni la un moment dat, seniori (după unii, bătrâni). Niciun regim politic democratic-umanist nu-şi poate permite să conflictualizeze generaţiile între ele, să lezeze demnitatea, integritatea umană, de la copii, tineri, adulţi până la seniori, aşa cum se întâmplă în prezent.
Pentru toată existenţa va trebui să ne păstrăm curajos superioritatea, frumuseţea adaptată vârstei şi strălucirea spiritului."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Carte "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luciditate

Cuvintele tale: "alături"... "mereu"...

Să nu le mai spui. Nu minţi.

O, dragul meu,

Curând nu vom mai fi.

Chiar dacă moartea ne lasă

Liberi sub soare,

Cu pâine pe masă,

Cu vinul cel dulce-n pahare,

Tot o să treacă iubirea... Nici n-o să ştim.

Fără de veste-o să treacă...

Pe-aprinsul nostru chilim

Se lasă-o lumină săracă.

Ne vom privi. Eşti acelaşi, acel

Pe care l-am strâns în adânc...

Şi sunt toate la fel.

Şi iată – nu te mai strâng.

Ca o apă se smulge din noi

Iubirea... Pe ţărm am rămas.

Fără zâmbet, ca stâncile... valul s-a tras...

Nu mai suntem amândoi.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţuri de iubire

Strâns de mâini
ne vom lega,
cu lanţuri
de iubire,
spre a nu ne pierde
în neant
să fim văduviţi
de fericire!
Vom pleca
definitiv,
ca doua note
pe acelaşi portativ
cu gândurile îngemănate
pe necunoscutele
tărâmuri...
Acolo vom renaşte
înfloriţi în roşu,
ca firele de mac
din marea spicelor
de grâu,
cuprinşi de dansul
holdelor,
de mângâierea
visului ancestral...

poezie de Ioan Friciu (octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!