La liceu, colegii de la orfelinat îmi spuneau "inspectorul" sau "avocatul". Începusem să fiu văzut altfel, pentru că învăţam mult, citeam mult. Aveam o regulă: cartea şi ziua, cartea şi ziua.

citat din Costel Caşcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am refugiat în teatru nu că mi-aş fi dat seama că sunt talentat sau că asta voiam să fac, ci ca să scap de corvezile din orfelinat şi pentru că se ştia că suntem "băieţii de la teatru". Eram priviţi altfel.

citat din Costel Caşcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini

Mi-am cumpărat blestemul
De la un târg de cai,
Ei îi spuneau talent...
Eu nu aveam pe ce să îmi cheltui
Singurătatea şi sufletul.
După un timp
A început să îmi intre sub piele,
Căuta fărâme din pierderile mele...
Ei îmi spuneau poetă,
Eu nu mai aveam nimic de pierdut,
Aşa că am lăsat acest viciu
Să mă posede... nimic absurd.
Aş fi ales un armăsar pur sânge,
Dar nu ştiam să călăresc
Precum o adevărată curvă...
Ei îmi spuneau că nu pot mai mult,
Eu... începeam să nu mai ştiu nimic
Şi am ajuns să regret
Sau să nu regret...
Nu poţi să mori doar dintr-o aventură poetică!

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc că aveam 30-40 de ani şi jucam într-o piesă în care trebuia să spun replica "am dat oamenilor mai mult decât am primit de la ei". Colegii îmi spuneau că o rostesc cu atâta convingere, de parcă aş avea 70 de ani. Astăzi nu mai pot să spun replica aceasta, pentru că ar trebui să o schimb. Am dat mult oamenilor din sufletul şi din mintea mea, dar am primit înzecit de la ei. Asta e replica mea de astăzi.

citat din Florin Piersic (septembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat devreme

I

S-a înnoptat devreme şi astăzi, şi-i târziu,
Şi nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;

De soare toată ziua m-am tot ţinut, arând,
Şi s-a trecut şi ziua de azi, nici nu ştiu când –

Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am fost premiant în şcoala generală. Învăţam singur, că nu avea cine să-mi arate. Şi, mai târziu, când am venit în Bucureşti, lucrul ăsta s-a păstrat. Asta a fost damblaua vieţii mele – să fiu un autodidact.

citat din Costel Caşcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam o vorbă în orfelinat: "Când mă voi face mare, mă voi întoarce şi-i voi lua la bătaie pe toţi care m-au chinuit." Mi-a dat ocazia viaţa să mă întorc. Mi-am dat seama că torţionarii ăia erau bătrâni, fără dinţi. Au început să nu mai existe.

citat din Costel Caşcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu ca în ziua când nu voi mai fi

Scriu ca în ziua când nu voi mai fi
Să se ştie cât mi-au fost dragi văzduhul, plăcerea,
Iar cartea mea să-arate mulţimilor de mâine
Ce mult iubit-am viaţa, natura fericită.

La mincile de câmp veghind şi-asupra casei
Zilnic pe-al anotimpurilor chip mi-am pus pecetea
Căci apa, lutul şi flacăra mereu mai naltă
Ca-n al meu suflet nicăieri nu-s mândre.

Am spus doar ce-am văzut, doar ce-am simţit ci inimă curată
Şi pentru care adevărul n-a fost nicicând prea îndrăzneţ,
Căci am avut atâta-nflăcărare de dragoste stârnită
Vrând ca şi după moarte să fiu iubită.

Şi ca un tânăr ce va citi cândva ce-am scris
Simţindu-mă cu tulburare, emoţie, surpriză,
Cu totul dând uitării iubitele agreste
Să mă primească-n suflet, mai dragă ca aceste...

poezie de Anna Brâncoveanu de Noilles din Umbra zilelor (1902), traducere de Virgil Bulat
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre colegii mei de clasă nu aveau simţul fantasticului. Luau lucrurile aşa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăieşte şi care este o femeie plină de imaginaţie, m-a încurajat. În loc să spună: "Nu, nu, ar trebui să fii serios!", era încântată că aveam imaginaţie. Când m-am îndreptat către lumea fantasticului, m-a ajutat dându-mi cărţi să citesc. Am citit pentru prima oară Edgar Allan Poe când aveam doar nouă ani. Am furat cartea ca s-o citesc, pentru că mama nu voia să o citesc; credea că eram prea mic, şi avea dreptate. Cartea m-a speriat şi am fost bolnav timp de trei luni, pentru că am crezut în ea... dur comme fer, cum spun francezii. Pentru mine, fantasticul era perfect natural; nu aveam îndoieli deloc. Aşa erau lucrurile. Când le dădeam prietenilor mei genul acesta de cărţi, spuneau: Dar nu, noi preferăm să citim poveşti despre cowboy. Cowboy-i erau extrem de populari în acea perioadă. Eu nu înţelegeam asta. Eu preferam lumea supranaturalului, a fantasticului.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neurochirurgia vasculară este cea mai grea specialitate din neurochirurgie, şi împreună cu cea cardiacă este cea mai grea din cadrul chirurgiei. Neurochirurgia e un domeniu în care trebuie să citeşti foarte mult, altfel nu ai cum să faci performanţă. Încă de mic citeam pe rupte. În facultate îmi spuneau "şoarece de bibliotecă".

Leon Dănăilă în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că a fost acest gând, poate că hazardul sau ruda sa ilustră, destinul, însă chiar în clipa aceea am ştiut că alesesem cartea pe care aveam s-o adopt. Ori poate că ar trebui să spun cartea care avea să mă adopte pe mine.

citat din Carlos Ruiz Zafon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura înseamnă foarte mult pentru mine. Este modul prin care eu mă prezint, este cartea mea de vizită.

citat din Costel Pătrăşcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e ziua lui Oneaţă

pentru prietenul Oneaţă, de ziua lui...

Azi e ziua lui Oneaţă
Are ani... doar... 63,
Tânărul, ca o dulceaţă,
Mult râvnită de femei.

Să-i dea Domnul sănătate,
Bucurie, bani, noroc.
Masa... plină de bucate
Şi în inimă mult foc.

Eu de-aici, ridic paharul
Şi toastez... pentru Titel,
Până se goleşte barul
De parfum şi de rimel

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ceva răutăcios, ceva care rănea

şi mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte şi o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea şi mi le lua. până când
nu am mai avut nimic. şi minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea şi a stins lumina, am închis ochii
şi lacrimile s-au revoltat, şi-au ţâşnit
luând cu ele vălul negru
şi-atunci am văzut.
cărţile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap şi se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient să închid ochii
şi asta l-a făcut să turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura şi frustarile sale
nimeni şi nimic nu-mi poate lua imaginea cărţilor
decât odată cu viaţa.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti tu cel care alege cartea, ci cartea te alege pe tine să-şi spună propria poveste.
Bibliotecile din întreaga lume distrug multe cărţi din aşa-zisa lipsă de spaţiu. În era revoluţiei digitale cartea va rezista sau va dispare?

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu sau eu, luăm o întâmplare ca fiind un dezastru absolut, pentru Dumnezeu poate fi un un fapt minor care va trece curând. El vede vieţile noastre tot aşa cum noi vedem un film după ce am citit cartea. La cinema, când ceva rău se întâmplă, simţi cum cei de lângă tine tresar, speriaţi. Absolut toţi, mai puţin tu. De ce? Pentru că tu ai citit cartea şi ştii că eroii cei buni vor reuşi în final. Dumnezeu îţi vede viaţa cu aceeaşi încredere şi calm cum ai văzut tu filmul. Numai că... El nu doar că a citit cartea: El a scris-o!

citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai aveam aproape opt, nouă ani până la pensie. Aveam 61 de ani şi eram şef de catedră şi membru corespondent al Academiei Române. În timpul unui seminar citeam monologul Clitemnestrei din opera lui Eschil. Monolog plin de profunzime şi pluritate în sensuri. Cum eram eu, plină de patos, un student îmi spune: "Doamnă, ce ne bateţi capul cu prăpădiţii ăştia şi vechiturile astea!?" Când am auzit, am îngheţat. N-am zis nimic, am închis cartea, mi-am luat pardesiul, m-am dus la decanat şi am depus cererea de pensionare.

Zoe Dumitrescu Buşulenga în 27 de dialoguri – Construcţii incomplete, interviu realizat de Gabriel Dragnea (2004)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: Parcă trebuia să îţi termini proiectul.
Jake: Ştiu, dar nu îmi găsesc cartea.
Alan: Glumeşti! De-abia am cumpărat-o.
Jake: Ce pot să spun, tată. Avem o casă mare şi o carte mică.
Alan: Găseşte... cartea.
Jake: Sunt foarte obosit.
Alan: Găseşte cartea.
Jake: Dacă spui asta nu o să se şi întâmple. (Charlie intră în casă.)
Alan: Găseşte... cartea!
Jake (fugind): Ai grijă! O ia razna.
Alan: Trebuia să pun glazură pe cartea aia blestemată! Nu a pierdut niciodată ceva cu glazură.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

*&**

oamenii sunt previzibili
atât de...
ziua lor de naştere e importantă că
ajung să bea pentru ea şi să mănânce
un gest absolut revoltator
voltaire ştia
dragă omule, serbează-te într-o biserică veche a unui
cimitir de sat
sau
hai la bookfest să cumperi o carte despre cum să
înveţi marele salt spre
neant
de ziua ta te apropii tot
mai mult
şi mai mult

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijanca

Cât a durat mijanca?
Nu foarte mult se pare,
Întâmplătoare banca,
Şi-o zi întâmplătoare...

Întâmplător treceam
Prin parcul ăla "joi",
La tine mă gândeam,
Dar m-am lovit de voi...

Ştiu că ne-am despărţit,
Dar faptul c-ai negat,
Că tu m-ai fi minţit,
Sau m-ai fi înşelat,

Este o crimă, este...
Ai murdărit iubirea,
Ai zis: "-Să trecem peste!"
Şi ţi-ai întors privirea.

Ai socotit că-i musai
Să trec peste şi eu,
Tu trecuseşi de mult,
Iar teatrul era greu.

Ştiam de ceva vreme,
Dar nu aveam dovezi,
Deci nu-mi aşterne vorbe
Ce nici tu nu le crezi.

În ziua aia rece,
Zi de iarnă târzie,
Simţeam cum timpul trece,
Dar nu îmi treci tu mie.

Mă tot uitam la voi,
Acel copil naiv
Ştia de mult de noi,
Acum îţi e captiv...

Posibil, ai jucat
Acelaşi rol mişel,
Laşi spectator pe mine,
Faci spectator pe el...

Măcar m-am lămurit,
Îmi tot băgam negare,
Gândeam că sunt minţit,
Acum văd şi cu care...

Puteam fi mult mai bine,
Prin parc, ziua de "joi",
De te vedeam pe tine,
Dar v-am văzut pe voi...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peggy: Al, ce aveam pe mine în ziua în care ne-am cunoscut?
Al: Prea mult fard.

replici din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!