Să nu uităm: lumea din "O scrisoare pierdută" este lumea burgheziei înstărite, sunt oamenii care au construit România în cele patru decenii ale lui Carol I.

citat din Dan C. Mihăilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-şi permită România să dea, în plin avânt civilizator, un Aristofan în loc de Eschil, un Molière în loc de Racine, unul care să caricaturizeze tot ce s-ar fi cuvenit consacrat, apoi aşa ceva nu e dovadă de slăbiciune, ci, dimpotrivă, de mare forţă şi siguranţă de sine. Ca şi faptul că Cioran a scos în plin avânt al epocii lui Carol al II-lea "Schimbarea la faţă a României", exasperat că România n-a făcut absolut nimic în istorie. Sunt acte pe deplin (chit că paradoxal!) patriotice. Nu e nicidecum vorba de ruşinea de-a fi român, ci de exasperarea că România nu atinge visul (tău) suprem de mărire.

citat din Dan C. Mihăilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele 7 minuni ale comunismului: În România toată lumea are serviciu. Deşi toată lumea are serviciu, nimeni nu munceşte. Deşi nimeni nu munceşte, planul se face peste 100%. Deşi planul se face peste 100%, magazinele sunt goale. Deşi magazinele sunt goale, toată lumea are ce mânca. Deşi toată lumea are ce mânca, nimeni nu e mulţumit. Deşi nimeni nu e mulţumit, toată lumea aplaudă.

Dan Lungu în Sunt o babă comunistă!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea sunt eu: Eram cum sunt şi azi, vagabond. Mintea celorlalţi exista numai ca ipoteză a minţii mele. Lumea e, aşadar, reprezentarea mea, lumea e sufletul meu, lumea sunt eu. Şi oamenii? Marionete pretenţioase ale teatrului meu interior, figurine grăbite în pupila mea.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

România: O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Lumea: o scrisoare pierdută de Dumnezeu.

definiţie aforistică de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, aerul şi pământul: cele patru elemente fundamentale din care era formată lumea Antichităţii. Care-or fi elementele inextricabile ale universului... meu? Cuvintele, doar cuvintele!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihăilescu, Dan C.

Dan C. Mihăilescu este Eminescu deghizat în Caragiale.

definiţie de Mircea Cărtărescu (aprilie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai fine, cele mai aeriene ramificaţii nu sunt decât "fofilările" agonizante şi disperate ale unui lung supliciu, ultimele suspine ale unei materii care nu cedează decât ultimilor vegetaţii din lumea minerală.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intelectualii din România sunt oamenii cărţilor, nu sunt oamenii duhului.

citat din Dan Puric
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastatură de zare

Atâtea căi de comunicare
şi-nainte asteptând o scrisoare
lumea era calmă şi iubitoare
pe când, azi, fugim cu viteze ameţitoare
călcând totul în picioare
din floare în floare
scuzându-ne cu principii de emancipare
cu sensuri teoterizate de fiecare
părând că avem câte un cer şi soare
fiecărei privire
ce pare o pierdută scrisoare
pe o tastură de zare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă nu-ţi poţi face fără patru pereţi. Iar aceşti patru pereţi sunt cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile Sfântului Apostol Pavel şi celelalte, care sunt ca un acoperiş de şindrilă, cum sunt peste biserica aceasta.

Ioan Alexandru în cuvânt la mormântul Părintelui Nicodim Mandita (1990)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-l într-atât pe Caragiale şi neavând decât oroare faţă de lumea noastră politică, nu pot să-mi permit să-i cobor personajele până-n mocirla de azi. Păi, Crin Antonescu nu se ridică nici la genunchiul lui Caţavencu!

citat din Dan C. Mihăilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsesc, din ce în ce mai mult, că deformările la care se recurg de obicei sunt ineficiente şi condamnabile. Dacă deformările sunt mici, ele nu-şi ating scopul, care este de a apăra pacientul de o curiozitate indiscretă, iar dacă sunt considerabile, cer prea mari sacrificii, făcând de neînţeles contextele legate de micile realităţi ale vieţii. Rezultă de aici o stare de lucuri paradoxală: ce pot dezvălui mai uşor, în mod public, secretele cele mai intime ale unui pacient pentru că acestea nu permit să fie recunoscut decât să se descrie caracteristicile cele mai banale şi inofensive ale persoanei pe care toată lumea le ştie şi care îi dezvăluie identitatea.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Căile, în cerc, ale Abydosului ceresc, le străbat
Şi întregul Spaţiu, cu cele patru tărâmuri, pe patru stâlpi aşezat,
Cu Porţile închise, Porţi zăvorâte bine
(Fie în Lumea Interioară sau Exterioară, faţă de mine).
Fie să le pot deschide cu braţele mele!
Sprintene, ca la un câine, îmi sunt picioarele,
Când sanctuarele de Dincolo le străbat, grăbit;
Zeul cu două capete de Leu, Trupul meu l-a hrănit;
Igan, însuşi, l-a aşezat în sicriu;
Sufletul meu este puternic şi viu.
Intrând prin Porţile spre Dincolo, trec
Şi pătrund în locurile cele mai îndepărtate din Cer.
Mă inundă Lumina, Inima mea străluceşte
Căci Numele meu este:
"Cel-care-Adâncurile-abisale-le-cunoştea".

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Evul Mediu existau trei oraşe libere în Germania: Hamburg, Lubeck şi Bremen.
În Lubeck, printre diferite familii evreieşti care locuiau aici, erau unele care se numeau ‘ zollerni'... adică familiile din deal. Şi spre a nu se cufunda cu cele din vale, îşi ziceau ‘hohenzollerni'.
Aceşti ‘hohenzollerni', prin camătă, escrocherii şi tot felul de mijloace specifice evreieşti, devenind extrem de bogaţi, au ajuns stăpânii domeniilor, ai pămănturilor şi al castelului de la Sigmaringen fiind mai târziu înnobilaţi de margraful (principe german) Bavariei.
Din aceşti ‘hohenzollerni' se trage actuala noastră dinastie care, după cum este şi firesc, poartă nu numai stigmatele (...) dar suferă şi de nebunie cerebrală care se transmite pe cale ereditară din patru în patru generaţii, iar regele Carol este din a patra generaţie...
Dezertor din armata română, o escapadă de pomină cu o femeie de moravuri uşoare... iar astăzi riscă să rupă România în bucăţi.

Nicolae Iorga în Aula Academiei Române (februarie 1938)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne uităm bine în jur, vedem că standardele actuale de împlinire sunt dorinţe în serie ale unor oameni scoşi din aceeaşi matriţă. Lumea de astăzi — o rezervaţie de clone aflate în căutarea satisfacţiei...

Daniel Nica în Pastila roşie. Eseu despre moralitate şi fericire
Adăugat de Georgiana Estera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gr. Trancu-Iaşi, care rămâne celebru prin prezenţa sa oratorică la toate înmormântările din ultimele decenii

La'nmormântări vorbeşte Trancu
Şi procedeu-i bunicel:
Acio prea e tristă lumea
Ca să-l mai fluiere pe el...

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolşevicii au schimbat lumea în patru ani mai mult decât ar fi putut s-o facă acţiunile constituţionale ale societăţii Fabian în patru secole.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!