* * *

Căile, în cerc, ale Abydosului ceresc, le străbat
Şi întregul Spaţiu, cu cele patru tărâmuri, pe patru stâlpi aşezat,
Cu Porţile închise, Porţi zăvorâte bine
(Fie în Lumea Interioară sau Exterioară, faţă de mine).
Fie să le pot deschide cu braţele mele!
Sprintene, ca la un câine, îmi sunt picioarele,
Când sanctuarele de Dincolo le străbat, grăbit;
Zeul cu două capete de Leu, Trupul meu l-a hrănit;
Igan, însuşi, l-a aşezat în sicriu;
Sufletul meu este puternic şi viu.
Intrând prin Porţile spre Dincolo, trec
Şi pătrund în locurile cele mai îndepărtate din Cer.
Mă inundă Lumina, Inima mea străluceşte
Căci Numele meu este:
"Cel-care-Adâncurile-abisale-le-cunoştea".

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numele meu străin e de atingerea Răului, murdărind
Cuvintele magice. Acestea, puteri în ele pot să adune
Pe care gura mea vouă vi le spune;
Din toată Fiinţa mea, se revarsă Lumina în valuri
Sunt o Fiinţă împrejmuită cu ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului,
În mijlocul Universului,
Contemplându-l cu har...
În Singurătatea mea, rămân un Solitar...
Nu trece nicio zi fără ca eu să nu salvez ceva...
Toţi trec! Şi trec! Toţi trec prin faţa mea!
Este adevărat, sunt o Fiinţă din care sevele ţâşnesc
Şi sunt născut în Oceanul ceresc...
Mama mea este zeiţa Cerului, Nut,
Ea este cea care Forma mea, de-acum, mi-a făcut;
Eu sunt Nemişcatul,
Marele Nod al Destinului care zace în Ieri,
În mâna mea îşi află destinul Prezentul.
Nu mă cunoaşte nimeni:
Eu pe toţi vă pot cunoaşte, vă pot şti;
Pe mine nimeni nu mă poate simţi
În timp ce eu pe toţi vă port în Inimă.
O, tu, Ou cosmic! Ascultă-mă!
Eu sunt Horus! De milioane de ani vă trimit
Focul din razele mele ţâşnit,
Pentru ca inimile voastre spre mine, să le întorc.
Eu sunt Stăpânul pe tron,
Liber de orice Rău, străbat Timpurile şi Spaţiile...
Sunt chinocefalul de aur, căruia îi lipsesc picioarele şi braţele,
În templul din Memphis se află tronul meu...
Să ştiţi: dacă eu o duc bine şi el o duce bine, mereu,
El, chinocefalul de aur din Memphis!

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haita

îmi dau picioarele din... mână în mână
ciobanii peste gardul de nuiele de la stână
(sunt lupul X am venit să, hei, rup mioriţa)

ei conlucrează: îmi trec picioarele patru
în faţă patru în spate patru pe stânga
patru pe dreapta (?!) sunt lupul păianjen

rup ever oiţa: o pun într-o plasă de ra
fie apele repezi, ale ierbii, ah, până la
brâu, trec prin păduri cu sacoşa în mare

sezon de împerechere a frunzelor cu
nervurile buzelor eXaltat ruginii care latră
haita de ciobani - în eXcelentă sculare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pentru mine S-a jertfit...

Şi pentru mine S-a jertfit
Mesia, Fiul jertfei sfinte
Lucrarea Lui m-a cucerit
La fel, iubirea Lui fierbinte.

Şi pentru mine a-ndurat
Bătăi cu bici şi chin de moarte
Legat, scuipat, crucificat
Exact cum e descris în Carte.

Şi pentru mine-a fost străpuns
În mâini, picioare şi în coastă
Să pot primi ceresc răspuns
Când mă apasă vreo năpastă.

Şi-al meu păcat El l-a luat
Dar nu l-a dus în vreo pustie
Ci-asupra Lui l-a aşezat
Ca traiul meu în har să fie.

Sentinţa grea ce s-a rostit
Se cuvenea să-mi fie dată
Dar fără murmur a murit
Să nu Îl părăsesc vreodată.

Că L-am trădat o spun deschis
Dar mi-a iertat vinovăţia
Mă îndreptam către abis
Dar El mi-a dat Împărăţia.

O, cum să nu Îl preamăresc
Pe Cel ce m-a salvat din gheenă?
Căci suflul Lui nepământesc
Îmi curge-n fiecare venă.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă îmbrăţişare

când
din ceruri închise
străbat constelaţii
tocmai
din cele patru colţuri
ale neîmblânzirii tale
se trâmbiţa
cu mare alai răsăritul
şi primăvara
îşi unduia nesfârşitele zile
înmugurindu-ţi braţele
cu o nouă îmbrăţişare
a despărţirii...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Ubik. Înainte ca Universul să fie, eu sunt. Eu am făcut sorii. Eu am făcut lumile. Am creat fiinţele vii şi locurile unde locuiesc ele; le-am mutat aici, le-am aşezat dincolo... Merg încotro vreau eu, fac ceea ce le spun. Eu sunt cuvântul şi numele meu nu e niciodată rostit. Numele, pe care nimeni nu-l ştie. Mi se spune Ubik, dar nu acesta mi-e numele. Eu sunt. Eu voi fi întotdeauna.

Philip K. Dick în Ubik
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea
Cred în Steaua mea.

Ştiu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Şi-n viaţa aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.

Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toţi ca unul zicem aşa:
Cred în Steaua mea.

Lumea să ştie că sunt luptător
Şi că nu renunţ uşor,
Fie lupta uşoară sau grea,
Cred în Steaua mea

Port în mine semnul ceresc,
Am curaj şi îndrăznesc,
Focul credinţei mă ţine în şa,
Cred în Steaua mea.

Steaua va fi veşnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti zeul meu...

Te-ai înălţat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-eşti zeul meu şi inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu eşti trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii şi poţi deschide porţi închise.

Eşti zeul mării nins de noapte şi eşti potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar eşti şi zeul meu iubit şi focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi aşa cum tu o ştii de bine.

Şi când se lasă seara-n vis şi tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăţi cu scoici in păr şi îmi zâmbeşti admirativ,
Eu te privesc şi te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in braţe şi mă săruţi conspirativ.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cuvintele mele magice, cu atenţie, să fie ascultate
Şi de către cei ce vin după Coşciugul meu să fie scandate,
În timp ce e dus spre sălaşul său, ascuns.
Iar voi, care mergeţi înainte şi voi, care veniţi după Râ,
În mersul lui spre locul de pe Cer, aflat cel mai sus,
În timp ce stăpânul sanctuarului, însuşi Râ,
În picioare aşezat, în Barca sa,
Face să devină fructe florile pomilor înfloriţi,
Voi, toţi, să aflaţi!
Şi Râ, la rândul său, se află în mine!
Am făcut, ca de cristal, firmamentul lui Ptah, lustruindu-l bine.
O, Râ! Sufletul meu este mulţumit, ai inima plină de bucurii,
Când contempli frumoasa rânduială din această zi,
Când, în acest oraş sfânt, Khemenu, te-ai ivit,
Pentru ca, apoi, să-l părăseşti prin Poarta de Răsărit...
Primii născuţi ai zeilor, care te-au precedat,
Ies în întâmpinarea ta, imediat,
Şi cu strigăte de bucurie te salută...
O, Râ! Fă, pentru mine, dulce şi plăcută
Calea străbătută de razele tale de soare,
Lărgeşte pentru mine, luminoase, Cărările tale,
În ziua în care îmi iau zborul de pe tărâmul pământean.

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditez la singurătate

Am crescut într-un ochi de viperă
ca un duşman de moarte,
mi-a rămas teama şi mai ales precauţia
care mă îndepărtează de risc,
în gândul meu nu e loc de întâlnire
e un spaţiu care trebuie să fie sigur.

Supus tuturor greşelilor
meditez o vreme la singurătate
şi deschid pe nesimţite porţile cuvântului,
trec prin ele cu sufletul picurat de tristeţe
până se pierde pe albul hârtiei.
într-un scris ce nu-i al meu.

Ca într-o cădere în beatitudine
caut o stare de imponderabilitate
undeva într-o stea cu numele tău
în care mă regăsesc altfel decât sunt
şi tu mă iubeşti
cu trupul luminos şi înalt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice este dincolo de limitele minţii umane este fie iluzie, fie inutilitate; şi din moment ce zeul vostru trebuie să fie una dintre cele două, în primul caz ar trebui să fiu nebun să cred în el, iar în al doilea prost.

citat celebru din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o lumină care străluceşte dincolo de toate lucrurile de pe pământ, dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele mai înalte. Aceasta este lumina care străluceşte în inima ta.

citat din Chandogya Upanishad
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog Ţie, Dumnezeul meu, fă-mă să Te cunosc şi să Te iubesc, ca să pot sta în Bucuria Ta. Şi dacă aceasta nu e cu putinţă pe de-a întregul în această viaţă, ajută-mă măcar să înaintez până-ntr-atât încât Bucuria Ta să mă cuprindă cu totul, altcândva; fie ca ce ştiu despre Tine aici să crească atât cât să ajungă la împlinire dincolo; fie ca Iubirea de Tine să crească aici, pentru a fi totală dincolo; fie ca bucuria mea de-acum să fie uriaşă în speranţă, pentru ca dincolo ea să fie totală în fapt!

citat din Sfântul Anselm din Canterbury
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu se arată ca Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin experienţă interioară. Şi, atunci când experienţa interioară L-a arătat pe Dumnezeu în Sine, observaţia exterioară nu mai este necesară. Iar dacă observaţia exterioară este necesară, experienţa interioară nu este posibilă.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Dragostea Ta, Doamne,
prin Duhul Tău
s-a aşezat în inima mea,
peste mine ai
aşternut lumina,
liniştea şi pacea,
simt iubirea Ta aproape
Sălaşul Tău a devenit
bucuria mea.
Te rog,
Doamne,
zideşte-n trupul meu
iubirea Ta nepieritoare
căci am aflat că nimic
nu e mai maiestuos şi mai sublim
decât să trăieşti în mine!

rugăciune de Lusiana Drăguşin (1 noiembrie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Simt Mila Sa nemărginită în toate membrele;
În inima mea al vieţii Adevăr alb străluceşte.
Sufletul meu urcă înălţimile secrete ale Domnului;
În faţa mea, necaz, durere, moarte - nu se zăreşte.

Groaznice zile, nopţi, calmul nu pot să îmi alunge;
Sus, o Lumină îmi hrăneşte sufletul secret.
Din mine cu mâhnire alung toate-ndoielile,
Iar ochii mei iluminaţi văd Ţelul mult dorit.

În lume sunt, dar mai presus de toate suferinţele;
În oceanul de supremă uşurare e sălaşul meu.
Mintea mea – substanţa gândurilor Celui Unic,
Iar bolta înstelată cuprinde pacea Spiritului meu.

Zilele veşnice mi le petrec în timp grăbit;
Eu cânt la Fluierul Său de preamărire.
Imposibilul nu mi se mai pare imposibil;
În lanţurile naşterii acum luceşte Nemurire.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare poţi să înţelegi tu toate astea?

cele două euri ale noastre, iubite
pot dobândi desăvârşirea, veşnicia
ştiu că tu crezi că desăvârşirea iubirii
înseamnă dăruire carnală, când carnea cade
sub beatitudinea simţurilor spre senzualitatea abisală,
spre chiar fericirea cerească şi spre harul divin
eu ştiam că cele mai sincere posesiuni
nu dovedesc niciodată sinceritate în dragoste
voiam să-mi atingi sufletul, iubite
darul viu al lui Dumnezeu, nu trupul meu
jocul privirilor complice şi rotate e sublim
şi atingerea mâinilor albe sculpturale
ca-ntr-un act de devoţiune sacră
pentru însuşi Dumnezeul divin
mă pot vedea în braţele tale, iubite
în chenarul roşu al sângelui clocotitor
sau într-un gheizer sub forma unei coloane
sau pe pragul prăpastiei ademenitoare
dar, vreau să-mi iubeşti sufletul, iubite
în starea lui de miracol, de graţie
de înger, să-ţi fiu dorul din urmă
şi întâia şi unica întâmplare
şi soarele şi luna şi durerea cea mare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsirea

Floarea sufletului îşi scutură petalele
în grădina anotimpurilor
slovă nescrisă a cuvintelor
aşternute în ziua amintirilor
şoaptele tale le-am aşezat
pe aripi de vânt
în zborul neşfârşit de cocori...
au rămas în mintea mea
întrebări fără răspuns
care străbat Universul prin galaxii
cerul îmi pare o mare albastră
plină de mister
numai glasul tău se aude din depărtări
sub povara întunericului.
Te regăsesc în oglinda timpului meu
în imensitatea privirilor
când luna vibrează în umbra nopţii
iar stelele sunt scântei aprinse
te regăsesc în sufletul meu
unde te păstrez
neatins de vânt...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec poteci cu bunici

Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;
Pleacă-n ele ogrăzi şi doar frigul rămâne.
În biserici sunt gări de uitări şi de silă
Şi mi-e bine cu ea, mi-e urât şi mi-e milă.

Pe la porţile vechi, numai dorul mai vine
Şi ne sfâşie mut, căci oricând şi oricine
Are blide în trup şi-are lacrimi sub pernă
Şi un ochi ostenind într-un lan de lucernă.

Pe la porţi de tăceri, numai ploaia ne bate,
Ni se surpă în vis şi ne mistuie-n noapte
Umbra maicii cântând liturghia cea mare
Când dormim în genunchi, pe sub ger, şi ne doare...

Trec măicuţe târzii, trestii negre prin sate
Se aşterne omăt peste crucile toate,
Viscoleşte pe pâini şi ne ninge cu sare,
Tăvălind un bazar de blazări sub picioare.

Şi mi-e bine cu ea, mi-e urât, mi-e ruşine...
Trec căruţe cu cai prin tocitele vine
Ale sângelui meu, ale patriei mele
Trec poteci cu bunici prin odăi şi prin stele...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pirostii de cer

În fiecare zi mă simt o frunză
Trecută prin cele patru anotimpuri,
Emoţionată pictez pe pânză
Flori şi mărăcini din ale mele câmpuri.

În orice dimineaţă înmuguresc
Căci soarele din mine îmi dă bineţe,
Învăluindu-mă-n visul fecioresc
După uşă să ţin a mea bătrâneţe.

În orice seară-s frunză ruginită
Ce clipele-a trăit cu intensitate,
De trăiri şi sentimente hrănită,
Departe de plictis şi banalitate.

În noaptea târzie ramul părăsesc
Multumind de ce-am primit şi cu drag am dat,
Pe perna-mi cu vise coapte mă-odihnesc
Căci somnul mi-e vegheat de cerul constelat.

Sunt frunza ce-aparţine copacului
Cu rădăcinile înfipte-n sol fertil,
Trunchiul său e Sfânta Cruce-a Domnului,
Seva-i veşnic verde, a candelei fitil.

Şi ramurile-i sunt tot universul,
Acelaş astru lumina dăruieşte,
Căci orice ram e-al vieţii tabernacul...
Slăvind iubirea, Isaia-dănţuieşte.

Eu, simplă frunză, sub pirosii de cer,
Băui păn'la fund, paharul mântuirii,
Copacul-mire este al meu lucer
Ce străluceşte în sacrele lucarii.

Cum timpu-i nostalgia veşniciei,
Spaţiu-i răspuns al Paradisului pierdut,
Copacul stă în palmele Mesiei,
Eu, frunză albastră, mă-ndrept spre absolut.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!