Lansare de carte. Autorul citeşte cu patos din lirica sa, înduioşând asistenţa până la lacrimi. Criticii pezenţi fură şi ei copleşiţi de emoţie, iar autorul însuşi, nemaiputându-se stăpâni, începu să plângă în hohote, întreaga atmosferă devenind astfel greu de exprimat în cuvinte. Seara se sfârşi într-o tristeţe generală şi toată lumea părăsi locul în tăcere, lăsând în urmă fantoma bietului poet, care, topit de durere, dispăru fără urmă...

Mihail Mataringa (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul a scos o carte care a fost imediat lăudată de toţi criticii. Era vorba despre "Anna Karenina" de Tolstoi, pe care a scos-o din bibliotecă.

aforism de Mihail Mataringa (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o scriere, lucrurile nu pot fi desluşite imediat, şi autorul este norocos dacă se întâmplă aşa; în cele din urmă însă, ele devin destul de clare, atât prin ele însele, cât şi datorită gradului de alchimie pe care autorul îl deţine, îl va fi suferit sau îl va fi uitat.

citat celebru din Ernest Hemingway (1954)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supa de mentă

autorul plachetei penibile: un oarecare poet
autorul versurilor: un oarecare abruda
autorul ilustraţiilor: un oarecare grigore vieru
autorul muzicii: un oarecare mecanic de tanc cu claviatură
autorul autorilor: un oarecare moscovit, intro
vertit, cu ochii oblici, cu polonicul în supa
de mentă de mentă de mentă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate scrie o carte şi cu un creion bont, dacă autorul are mintea ascuţită.

calambur aforistic de Mihail Mataringa (6 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scris un roman atât de prost încât însuşi autorul s-a oripilat citindu-l... din zece în zece pagini.

aforism de Mihail Mataringa (30 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La finalul unui tratat întortocheat de filozofie, autorul ar trebui să adauge o propoziţie de genul: "Ana are mere", cititorul fiind astfel informat, într-o manieră tonică şi optimistă, că mai există pe lume şi bucurii simple, de care -prins în vârtejul teoriilor filozofice alambicate- uitase cu desăvârşire.

Mihail Mataringa (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul spune

Autorul spune că spintecă adevărul
Ca pe o ştiucă, nu sunteţi în pericol,
Ascund cuţitul, vin cu un lexicon cu lornietă,
O piruetă în lumea somnambulilor,
Am învăţat pe dinafară viaţa părinţilor mei,
Oglinzile sunt prea pripite, priponite,
Kalinka era o prinţesă din vremea lui Xerxes,
La primul dangăt eram în Ceylon,
La următorul – în Brooklyn,
Iar când urai şi mă iubeai,
Noroadele mă izgoneau,
Curgea un sânge de petrol,
Moşnegi sărmani, multe copile,
Cu piept cuprins de jale-adâncă,
Străpunşi, răpuşi, historia plângă.
Astfel trecură fluviul, marea,
şi a venit eliberarea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Aşteptam un semn de bunăvoinţă...
Ofiţerul: Iar eu aştept un semn de minim respect...
Autorul (scoate o sticluţă din buzunar, trage un gât, după care o ascunde): Respect? Ce fel de respect doriţi? Respect reciproc? Neamestec în treburile interne? Asistenţă mutuală? Vreţi cumva să semnăm un tratat de bună vecinătate?
Ofiţerul: Mă aşteptam să spuneţi: bună ziua!
Autorul (râde ironic, cu inflexiuni cabaline): Bună ziua? Un clişeu stupid, supralicitat! Toată ziua, bună ziua! De ce reduceţi respectul la o emblemă ridicolă, la un şablon uzat?
Ofiţerul: Poate aveţi dreptate. E o formulă convenită. Dar...
Autorul: Refuz să mă conformez unei forme fără fond! Simplu, ca bună ziua!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraza a fost scoasă din context. Încercarea de a o introduce înapoi s-a soldat cu un eşec, locul ei fiind imediat ocupat de alte cuvinte. Rămasă pe dinafară, îşi pierdu în cele din urmă orice sens şi fu dată uitării, pierzându-se în noianul de citate rămase fără stăpân.

Mihail Mataringa (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul prolific

Cu mintea lui superdotată
Din cele zece cărţi citate
A strâns erată cu erată
Şi-a scos şi-o carte de erate!

epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cititorul" citeşte cărţi şi extrage citate. "Autorul" citeşte ansambluri şi face hermeneutică. Aş adăuga că există şi o a treia variantă: lectura "creatorului", adică a aceluia care citeşte pentru a scrie.

Andrei Pleşu în Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii autori pretind că scriu numai pentru ei. Dacă este aşa, înseamnă că opera lor este atât de insignifiantă încât nu merită să fie citită decât de autor, după care poate fi aruncată la gunoi cu tot cu instrumentul care a pus-o pe hârtie. Autorul însuşi ar trebui pus la colţul ruşinii, cu genunchii pe coji de nucă, întrucât nu a arătat un minim de respect faţă de unicul cititor al operei sale, adică el însuşi!

Mihail Mataringa (8 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas în urmă

Ţi-am uitat pasul în urmă
Până i-am pierdut ecoul
Care privea înapoi,
Spart...

Iar când te-ai întors deodată
Cu zâmbetul găurit de o umbră
Te-am iertat în cuvinte:
Nespuse...

Ţi-am adunat bucăţile şi paşii
Până arătai din nou a suflet
Şi te-am împachetat în "aproape",
Ştiind...

Dar pasul ţi-a rămas mereu în urmă
Ca drumul fără ţintă
Întunecat de golul din zâmbet,
Şchiopătând...

poezie de Gabriela Chişcari (19 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un scriitor, succesul nu trebuie să însemne numărul de cărţi vândute, ci problemele pe care reuşeşte să le ridice în mintea cititorului. Dacă acesta, după parcurgerea paginilor şi aşezarea cărţii la loc în raftul de unde a luat-o rămâne bulversat fie şi pentru câteva minute în urma lecturii, atunci autorul şi-a atins scopul, iar cartea pe care a scris-o îşi va fi meritat locul în bibliotecă.

Mihail Mataringa (16 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Nu poate!... (Târăşte trupul Bărbatului spre centrul scenei.) Nu are puls!... (Speriat.) Funcţiunile lui fiziologice au încetat!
Autorul (râde): E doar un funcţionar public! Nu are nevoie de puls! Trăieşte din salariul minim pe economie! La un asemenea venit, funcţiunile fiziologice devin imperceptibile!
Ofiţerul: Cinismul dumneavoastră e fără margini.
Autorul: Dacă vreţi ca cineva să se ridice, lăsaţi-l mai întâi să se prăbuşească. E o regulă generală...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avut loc o lansare de carte: cine o aruncă mai departe!

calambur aforistic de Mihail Mataringa (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Păcală, ţi-ai schimbat... stăpânul?
Păcală: Sunt un personaj liber, domnule!
Autorul: Păi, eu te-am scos de la... arhivă!
Păcală: Domnule, şi dumneavoastră vă plac femeile: frumoase, culte şi cu... pană ascuţită!
Autorul:... Femeile cu... aripi şi indecent de frumoase!
Păcală: Domnule!
Autorul: Păcală!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi vei înţelege că tu eşti autorul şi nu opera, visătorul şi nu visatul, creatorul şi nu creatura... că totul este în slujba ta. Astfel nu vei putea să mai depinzi!... Lumea este astfel deoarece tu eşti astfel şi nu invers.

Stefano d'Anna în Şcoala Zeilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul nu este contemporan cu el însuşi, atunci când scrie. Poate, doar, când îşi citeşte cărţile editate.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!