Unii autori pretind că scriu numai pentru ei. Dacă este aşa, înseamnă că opera lor este atât de insignifiantă încât nu merită să fie citită decât de autor, după care poate fi aruncată la gunoi cu tot cu instrumentul care a pus-o pe hârtie. Autorul însuşi ar trebui pus la colţul ruşinii, cu genunchii pe coji de nucă, întrucât nu a arătat un minim de respect faţă de unicul cititor al operei sale, adică el însuşi!

Mihail Mataringa (8 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cititor este, atunci când citeşte, propriul său cititor. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic pe care îl oferă cititorului pentru a-i permite să discearnă ceea ce, fără acea carte, nu ar fi văzut poate în el însuşi.

Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scris un roman atât de prost încât însuşi autorul s-a oripilat citindu-l... din zece în zece pagini.

aforism de Mihail Mataringa (30 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt propriul meu învăţător. Când sunt pedepsit să stau la colţ cu genunchii pe coji de nucă, înseamnă că nu mi-am însuşit lecţia şi, prin urmare, pedeapsa primită e binemeritată!

aforism de Mihail Mataringa (11 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, aşa cum îl concepe existenţialismul, dacă nu poate fi definit, se datorează faptului că nu este la început nimic. El nu va deveni decât ceva pe urmă şi va fi ceea ce el însuşi se va fi făcut... Nu există realitate decât în acţiune... omul nu este altceva decât propriul său proiect, nu există decât în măsura în care se realizează pe el însuşi, nu este nimic altceva decât ansamblul actelor sale.

Jean-Paul Sartre în Existenţialismul este un umanism
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii oameni, solitudinea este o evadare nu din mijlocul celorlalţi, ci faţă de sine. Întrucât ei zăresc în ochii altora doar o reflecţie a lor însuşi.

citat din Eric Hoffer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu se relevă El Însuşi sufletului conform esenţei acelui suflet, care este atât fizic cât şi spiritual. Apoi, sufletul devine conştient că îl vede pe Dumnezeu, dar prin El şi nu prin sine sufletul îl iubeşte numai pe El, nu prin sine însuşi, dar în aşa fel încât este El care se iubeşte pe El Însuşi nu sufletul este cel care îl iubeşte pe El, sufletul îl contemplă pe Dumnezeu în fiecare fiinţă, dar graţie unei priviri ce este însăşi privirea divină.

citat din Ibn al-\'Arabi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "noroc" este atât de lipsit de sens încât el ar trebui scos din dicţionar. Suntem guvernaţi de Destin de la naştere şi până la moarte şi chiar înainte şi după aceste două evenimente. Un om "norocos" nu este altceva decât un om care trebuie să-i mulţumească Destinului pentru soarta pe care i-a hărăzit-o.

Mihail Mataringa (12 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu aceasta vreau să spun: fiecare vede la celălalt numai atât cât este el însuşi: căci el îl poate cuprinde şi înţelege numai în măsura propriei sale inteligenţe. Dacă aceasta este de calitatea cea mai umilă, atunci toate darurile spirituale, chiar şi cele mai mari, nu-şi vor produce efectul asupra lui şi el nu va observa la posesorul lor nimic, decât numai ceea ce-i mai josnic în individualitatea sa, deci numai slăbiciunile şi defectele sale de temperament şi de caracter.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem suspendaţi între trecut şi viitor. Singura realitate palpabilă este prezentul, el însuşi atât de evenescent, atât de efemer, încât nu mi-l pot imagina decât ca pe o cuantă de energie, fară loc, fară timp şi fără un scop precis.

Mihail Mataringa (12 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specificul naţional există fără îndoială. În artă, el este întrunirea tuturor locurilor comune. Gradul de specificitate indică astfel şi gradul de platitudine. De aceea a crea înseamnă mereu depăşirea acestui specific. Un artist este el însuşi – sau nu e nimic. Dar a fi el însuşi înseamnă a trăi adevărurile sale, a suferi de experienţele sale, a inventa stilul său. Toate acestea nu se făptuiesc însă decât prin renunţarea la facilitate, iar cea mai funestă dintre facilităţi o constituie aşa-zisele valori specifice care se formează prin sedimentarea mediocrităţii colective şi pe care le găseşti de-a gata. Specificul naţional este în definitiv ceea ce rămâne dintr-o cultură după ce i-ai luat efortul personal de gândire, experienţele de viaţă individuală, izbânzile singurătăţii creatoare. Acesta este.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul sau oratorul nu poate săvârşi ceea ce săvârşeşte eroul, el poate doar să admire, să iubească şi să se bucure prin intermediul eroului. Totuşi, poetul nu e mai puţin fericit; căci eroul este, ca să spunem aşa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit şi-n care se desfată pentru că nu mai este el însuşi, şi iubirea sa poate fi admiraţie... El îşi urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăceşte pe la uşa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toţi să-l admire pe erou precum el însuşi şi toţi să fie mândri de erou, asemeni lui... Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi şi noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul şi-a desăvârşit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit şi el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.

Kierkegaard în Frică şi cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa individului nu este altceva decât sinele său propriu-zis, adevăratul miez al fiinţei sale;tot ea constituie fundamentul conştiinţei lui ca un substratum imuabil şi prezent întotdeauna, de care nu s-ar putea desprinde. Asta pentru că el însuşi este aşa cum voieşte, şi voieşte aşa cum este. Prin urmare atunci când e întrebat dacă ar putea voi altceva decât voieşte, de fapt e întrebat dacă ar putea fi altfel decât este, lucru pe care nu-l cunoaşte.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul nu-şi dă seama că atunci când îl judecă pe un autor, el însuşi este judecat mai mult decât autorul.

Henry de Montherlant în Cu toate focurile stinse
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât reflectăm mai mult, cu atât rămânem mai convinşi că sufletul, departe de a trebui să fie deosebit de corp, nu este decât acest corp însuşi, privit din punctul de vedere al unora din funcţiile sale, sau a unor moduri de a fi şi de a acţiona de care el este capabil, atât timp cât se bucură de viaţă.

Baronul d'Holbach în Sistemul naturii (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris, de pildă, la moment dat o poezie care mi se părea ca e foarte tare împotriva regimului. Şi îl consult pe Negoiţescu, să dau poezia asta la Gazeta Literară? Nu risc nimic? Iar el o citeşte şi zice: "– Dar ce ţi s-a năzărit? Aici nu e nimic, poate fi publicată direct. – Păi cum, e cutare, cutare, cutare... – Numai în capul tău este! Textul nu este ceea ce crezi tu că ai pus în text". Ori textul devine la un moment dat independent de autor, de ceea ce a vrut autorul să spună. Textul vorbeşte singur, cuvintele au o anumită iniţiativă a lor. Ele duc cu ele o întreagă moştenire a lor, noi nu ne dăm seama în momentul în care lucrăm cu ele de toată rezonanţa pe care o au. Noi le luăm în sensul pe care vrem să îl fixăm atunci şi aşa îl transcriem, dar pentru un cititor, cuvântul acela poate să aibă o altă rezonanţă.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este aşa de prost încât face arme nucleare şi le îmbunătăţeşte astfel încât să fie de 1000 de ori mai distructive decât arma nucleară care a fost aruncată asupra oraşului Hiroshima. Dacă ei continuă în această direcţie, va însemna sfârşitul speciei umane aşa cum o ştim. Fiinţele umane nu sunt suficient de înţelepte încă pentru a-şi folosi tehnologia lor inovatoare.

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile trebuie să fie cerute şi furnizate pornind de la presupunerea că procesul de citire nu înseamnă adormire, ci în cel mai înalt sens un exerciţiu, o gimnastică, o luptă, că cititorul e conştient că face ceva pentru el însuşi şi că trebuie să fie gata să construiască el însuşi poemul, argumentul, istoria, evul viitor, textul furnizându-i doar sugestii, indicii, punctul de plecare al operei.

citat clasic din Walt Whitman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte nu mă interesează cu adevărat decât dacă o simt născută dintr-o cerinţă adâncă şi dacă această cerinţă poate stârni în mine un ecou. Mulţi autori scriu azi cărţi destul de bune şi ar putea scrie tot atât de bine altele la fel de bune. Nu simt între ei şi opera lor o legătură tainică, iar ei înşişi nu-mi spun nimic; rămân nişte literatori, care nu de demonul din ei ascultă (nici nu-l au), ci de gustul publicului...

citat clasic din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Aşteptam un semn de bunăvoinţă...
Ofiţerul: Iar eu aştept un semn de minim respect...
Autorul (scoate o sticluţă din buzunar, trage un gât, după care o ascunde): Respect? Ce fel de respect doriţi? Respect reciproc? Neamestec în treburile interne? Asistenţă mutuală? Vreţi cumva să semnăm un tratat de bună vecinătate?
Ofiţerul: Mă aşteptam să spuneţi: bună ziua!
Autorul (râde ironic, cu inflexiuni cabaline): Bună ziua? Un clişeu stupid, supralicitat! Toată ziua, bună ziua! De ce reduceţi respectul la o emblemă ridicolă, la un şablon uzat?
Ofiţerul: Poate aveţi dreptate. E o formulă convenită. Dar...
Autorul: Refuz să mă conformez unei forme fără fond! Simplu, ca bună ziua!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În esenţa lui, omul nu ar trebui să fie un sclav, nici al lui însuşi nici al altora, ci o fiinţă care iubeşte. Unicul său scop al vieţii ar trebui să fie iubirea.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!