Îţi mulţumesc, Doamne

Doamne, Când nu ştiam încă, cine, de unde
şi, mai ales, de ce m-a adus pe lume,
Tu, Doamne, mi-ai luat-o la tine, fără să mă-ntrebi,
pe măicuţa mea bună!
Şi, în locul ei, fără ca eu să-ţi fi răspuns,
mi-ai trimis pe cap, Doamne, o coţofană!
Ea, coţofana, avea darul să se transforme în:
vrăjitoare, bufniţă, varză murată.

Aşadar, adio mamă!
Gustul surogatului a substituit, rapid,
un moft copilăresc!
Îmi amintesc, de parcă ar fi colea:
sterpe, slute, lugubre, nişte straie incerte,
difuzau sinistru şi agasant,
refrenul aceleiaşi melodii: biată copilă!
Era de neîndurat...
Cât de nefericită am fost, Doamne!
Şi am crezut că nu exişti...
Sau că nu mă iubeşti...!

Pe urmă însă, când, speriate încă,
două mure mari, negre, părtinite de Tine,
încercând să-şi deschidă candoarea către lume,
se vor fi pomenit, undeva, în sălbăticia munţilor,
cotrobăind curioase prin palmele Tale!
Şi, în poiana Lunca Florii de la Lonea
(vrednicie a mâinilor tale),
iscoditorii ochi,
ascunşi într-un covor de-al tău de "Nu mă uita",
vor fi privit zile de-a rândul,
cât îi ţinea privirea,
eternitatea ta albastră...!
Acolo, numai cu tine, Doamne,
un pui de rândunică plăpând, cald încă,
îţi va fi consfinţit existenţa prin mărturia iubirii,
ascultând vrăjit, partitura divină
a celui mai candid Vivaldi de pe Pământ:
şipotul Jiului!
Era covârşitor de bine...!
Cât de fericită m-ai făcut!
Cred că atunci, Tu ai existat, numai pentru mine!
Acum ştiu că mă iubeşti, Doamne!

Doamne, Îţi mulţumesc!

rugăciune de Iulia Mirancea (2 august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!