Frumuseţe feminină,
Tot trecând din mână-n mână,
Din izvor cu apă lină
Ai ajuns cât o fântână...

catren de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apei...

Apă, apă cristalină,
Apă lină
Cu lumină,
Ia şi-ncinge-mi dragostea
Şi alungă-mi pacostea...
Apă, apă de izvor
Du mândruţei al meu dor
Şi aşterne-i un covor
Ţesătură de amor...
Apă, apă de fântână,
Ce-ţi stă basmul prins de mână,
Ia şi spală-mi lacrima
Răcoreşte-mi patima...
Apă-adâncă şi întinsă
În ascunsuri te laşi prinsă
Du-mă-n spumă
Şi mă-ndrumă
Către săruturi de humă,
Către-atingeri drăgăstoase
Cu prinoase
Arătoase...
Apă, apă stătătoare
Fă ca vremea să nu zboare
Lasă-ne-o înfloritoare
Lasă-ne-o nemuritoare...
Apă dulce şi sărată
Lasă-ne-o nouă pe toată,
Dragostea nevinovată...
Apă, apă, scumpă apă
‘Naltul ceriului te-adapă
Ce cu tine stânca crapă
Si se-mbuiba orice groapa;

Eu sunt tu, iar tu eşti eu
Şi aşa vom fi mereu...
Apă bună
Şi străbună,
Dăinuieşti mai sus de lună...

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 mai 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o zi

a mai trecut o zi indiferentă
subliniindu-i plinătatea transparentă
o noapte s-a mai scurs nepăsătoare
şi lină ca o apă curgătoare

cu sensuri fără sensuri ca esenţă
la fel şi viaţa trece în cadenţă
şi numai aurul din luturi ancestrale
impune fast poemelor banale...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... iubito bună dimineaţa ce zi frumoasă-i azi afară
ce soare cald respiră viaţă ce linişte se înfioară
ce frunze cad în toamna lină cât aur galben în peisaje
ce dezgolesc ba o tulpină ba bust de fată de corsage...

catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul e ca un izvor: din izvor, cu cât se ia apă mai multă, cu atât dă la iveală apă mai curată.

citat din Cuviosul Agaton
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul...

... cu vers urlam la luna plină
cu alb la faţă
şi tremura lumina lină
pe văl de ceaţă

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele...

poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordonate de urgenţă

am libertatea să mă desfăşor
ca peştele-n congelator
şi dacă focul se aprinde în brichetă
se poate să acord o piruetă?

am înţelegerea copilului din flori
ca un Dasgupta de atâtea ori
şi dacă apa curge în fântână
se poate să mă dau din mână-n mână?

am o dorinţă fără precedent
s-arunc bricheta-n apă
şi apa în curent

poate la tropice se-ntârzie coliva
nu şi-au găsit posmagii directiva

dar pe la noi prin urbea nimănui
apa mai nou se-agaţă drept în cui

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vinul nou

Soarele asfinţeşte-n mov,
Rândunelele-au plecat departe.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.

Urmele verii verzi se îndepărtează,
Vânătorul se-ntoarce din pădure.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.
.
Aripi de liliac bat lângă frunţi,
Un străin se-apropie-n tăcere.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.

poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit...

Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbuşită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Şi m-ai despărţit de viaţa mea.

Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat şi mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.

Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.

Şi-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.

Fluturii s-au înălţat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Şi privind la apa din fântână
Te-am văzut Şi Te-am iubit ISUS...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... şi iar te-am visat tot aşa de senină
ca zarea albastră din ochii adânci
ca marile lunii când suplă şi plină
lin trece din noapte în creastă de stânci...

catren de Iurie Osoianu (23 noiembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multivers...

tu ai rămas în tinereţea mea plăpândă
şi firav şi neprihănit fior
o viaţă-ntreagă te-am visat, arzândă
în universul meu interior

ai mai rămas în tinereţea mea flămândă
nesavurată apă de izvor
o viaţă-ntreagă jinduind s-aprindă
doar universul meu exterior...

poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţează norocul, forţează destinul, forţează-te pe tine, pentru că: Niciodată nu vine găleata cu apă din fântână singură la tine... poţi să urli sau să mori de sete, că degeaba, apa rece tot în fântână rămâne!

Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

... prezentul curge dintr-un viitor
de-o frumuseţe ireal de simultană
cu-al tău trecut scindat într-un fior
şi-n cioburi de tristeţe diafană...

catren de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însetat

Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
şi mână până la şters
şi ochiul până la ceafă
şi ceafa până la vers...
Şi limba până la mână
Şi urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaţilor!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabenii către Mateevici

Un veac de când ne-ai îndemnat
Să naştem un proroc
Dar mâna noastră a secat
Şi sânul nostru s-a uscat
Şi capul noi l-am prea plecat
Cerşind acest noroc
Din mână-n mână am trecut
Din foame în război
Mereu bătuţi, mereu vânduţi
Ca vita înjugaţi la plug
Ocnaşi şi robi. Şi dor nespus
Ascuns în ochii nesupuşi
Cu care căutam pierduţi
Prorocul printre noi...
Rog Doamne milostiv şi sfânt
Mai rog puţin noroc
Ne-ai dat şi voie şi pământ
Şi imn şi graiul nostru sfânt
L-ai îmbrăcat în vechi veştmânt..
Dar nu ne-ai spus veni-va când
Acel proroc...
Acel proroc ce-ar îndrăzni
Să spună că suntem un gând
Suntem o apă şi-un pământ
Suntem români!!!
Cu-n pod de flori ce ar uni
Bujeacul şi Carpatul sfânt
Şi steagul Marii Românii
L-ar arbora în vânt
Am trece Prutul chiar şi morţi
De-ar ordona acel proroc...

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa

port suferinţa ca un talisman
din clipă-n clipă şi din an în an

aceiaşi suferinţă o mai port
prin spaţiu încă viu spre spaţiu deja mort

şi numai suferinţa mă tot poartă
din viaţă-n viaţă şi din soartă-n soartă...

poezie de Iurie Osoianu (9 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu şi soare

ţin palmele cauş să sorbi din ele
nectarul lin al apei de izvor
s-alini din setea gândurilor mele
ba amintiri, ba sentimente, ba fior

dar nu mai ştiu dacă mai sunt în stare
să fiu acel care am fost mereu
din clipa când m-ai rupt din soare
într-un moment şi el instantaneu

tu nu mai sorbi şi apa se prelinge
încet, incet prin degetele fine
şi-n umbra sentimentelor se stinge
instantaneul din şuviţe cristaline...

poezie de Iurie Osoianu (16 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruma

nici singur nu mai ştiu
de nu mă mai doare
nici sufletul pustiu
nici eu-l care moare

din pietre vine rece,
o apă de izvoare
şi peste mine trece
şi tot nu mă mai doare

lin turlele bisericii
se oglindesc în soare
nimic din gânduri sferice
nimic nu mă mai doare

un sloi de brumă tristă
căzută-n fapt de seară
insistă şi insistă
că toate-or să mă doară...

poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brume...

afară-i o căinţă de toamnă şi de vânt
cu frunze-n referinţă şi iarbă la pămînt
şi brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenuşie de soare în amiezi...

-o ploaie plumburie cu stropii din senin
îşi cerne-n jingaşie prin sită de venin
aluatul disonanţei întins paliativ
pe talgerul speranţei din boţu-i cognitiv

o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
şi starea depresivă cu aripi de argint
s-aşterne convulsivă şi vie în mormînt....

poezie de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrutinul...

Ţara vânzătorilor de ţară,
Ţara ortodoxului creştin,
Ca să guste iar din tot ce zboară,
Va ieşi degrabă la scrutin...

epigramă de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

ardea o stea în depărtări
o stea albastră
cu chin ardea şi nicăieri
din soarta noastră

şi licărind parcă şoptea
că tot ce trece
chiar dacă arde ca o stea
oricum e rece

o noapte lungă cât un dor
în văl de zare
stingea un trup interior
cu chip de soare...

poezie de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!