Basarabenii către Mateevici
Un veac de când ne-ai îndemnat
Să naștem un proroc
Dar mâna noastră a secat
Și sânul nostru s-a uscat
Și capul noi l-am prea plecat
Cerșind acest noroc
Din mână-n mână am trecut
Din foame în război
Mereu bătuți, mereu vânduți
Ca vita înjugați la plug
Ocnași și robi. Și dor nespus
Ascuns în ochii nesupuși
Cu care căutam pierduți
Prorocul printre noi...
Rog Doamne milostiv și sfânt
Mai rog puțin noroc
Ne-ai dat și voie și pământ
Și imn și graiul nostru sfânt
L-ai îmbrăcat în vechi veștmânt..
Dar nu ne-ai spus veni-va când
Acel proroc...
Acel proroc ce-ar îndrăzni
Să spună că suntem un gând
Suntem o apă și-un pământ
Suntem români!!!
Cu-n pod de flori ce ar uni
Bujeacul și Carpatul sfânt
Și steagul Marii Românii
L-ar arbora în vânt
Am trece Prutul chiar și morți
De-ar ordona acel proroc...
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre vânt
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sclavie
- poezii despre război
- poezii despre poduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.