Fă-te din ce în ce mai bun cu fiecare zi care trece.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om poate deveni mai bun dacă doreşte.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-te că vrei!

Fă-te că iubeşti, îi spune
Mintea mea inimii mele
Care bate tot mai neregulat
În pieptul meu sunând a gol.

Fă-te bine!

Pune mâna şi scrie,
Şi treci peste faptul că mintea sa
I-a spus inimii sale:
Fă-te că nu iubeşti,

Fă-te rea!

Inima nu se îmbolnăveşte
Când vrea mintea,
Ci numai când
Nu vrea.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieţii cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt şi nu mai are timp să se gândească şi la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândeşte pe fiecare dintre noi.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să citeşti toate bibliotecile din lume; dacă nu devii şi mai bun, numai pierdere înseamnă.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcinile pământului

Rădăcinile pământului
scormonesc în fiecare dintre noi -
Mă simt din ce în ce mai singur
în mijlocul tuturor;
Te-am recompus cu fiecare gând,
te-am închis în fiecare vers
până te-am uitat definitiv...

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dmineaţa, mari oraşe!

Bună dimineaţa, mari oraşe
Oamenii ca nişte depărtări
Aduceau mulţime de răvaşe
Şi la geamuri le-mpărţeau călări;

Bun venit cuvintelor pe care
Le încredinţez unui hulub
Bun venit şi celora de sub
Povara soartei fiecare!

Casa mea deschisă tuturor
Recitesc şi văd reversul
Pe când bate universul
Într-un cord interior.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa mari oraşe

Bună dimineaţa mari oraşe
Oamenii ca nişte depărtări
Aduceau mulţime de răvaşe
Şi la geamuri le-mpărţeau călări;

Bun venit cuvintelor pe care
Le primesc de sus, ca printr-un tub
Bun venit şi celora de sub
Povara soartei fiecare

Casa mea deschisă tuturor
Recitesc şi văd reversul
Pe când bate universul
Într-un cord interior.

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

globe-trotter odihnindu-se
pe lângă el,
trece un melc

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o zi: cu ce sunt mai bun astăzi decât ieri?

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce iute trece
căruţa pe lângă
maşina în pană!

haiku de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare om se mai află un altul de valoare egală, dar de semn contrar.

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alţii din ignoranţă sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
şi necunoscute itinerare
iar alţi în schimb aleg din comoditate
cele mai uşoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...

Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obstinaţie

În fiecare zi mă condamn
să mai cobor un pas
spre adâncul comorii pe care
o presimt în mine

Şi numai în caz de reuşită
coborârea s-ar putea dovedi
un urcuş!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

nins de flori albe
orbul trece mâinile
prin părul roşu

haiku de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi oameni se ceartă, fiecare dintre ei împinge adevărul cât mai departe de el.

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mina de aur

În fiecare copac doborât
moare o pădure

În mănuşa de un alb imaculat
mâna lui era plină de sânge

Omul e un roi
de galaxii neexplorate

ca o mină de aur
pe lângă care trecem
în fiecare zi neglijând-o

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine anul, trece anul

Vine anul, trece anul
Toată viaţa vânez banul
dacă reuşesc. Şi mâine
Mai cumpăr o pâine

Iedera din Valea Lungă
îmi trăgea pe cer o dungă

La capătul podului ciclopii
plecaseră la vânătoare de dropii

de la început până la sfârşit,
am albit, am chelit

Tobe la momentul fast
meniscul lui Metafrast

Urletele de hienă
ne sosesc printr-o antenă
necerută, nechemată
dar pentru care suntem puşi la plată!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştreangul atârnat de viaţă

Răsăritul meu în lume
Zi şi noapte se perindă
Şi mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e

Aţă atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naştere spre moarte
Până trece pe alt mal

Un mister sau o enigmă
Ştreangul atârnat de viaţă
Legănându-se răsfaţă
Miezul dintr-o paradigmă

Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Petrecându-se înaltul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

În fiecare dimineaţă
evadez din mine
ca dintr-o cetate învinsă
Părăsesc refugiul cu teama
că nu mă voi mai întoarce poate, niciodată

Ceea ce se va întâmpla totuşi
cândva

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea

În fiecare dimineaţă
evadez din mine
ca dintr-o cetate învinsă

Părăsesc refugiul cu teama
că nu mă voi mai întoarce poate, niciodată
Ceea ce se va întâmpla totuşi
cândva

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!