Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Trecut întors în viitor

M-am întâlnit cu mine-n viitor
Peste milenii, fără să mai "mor",
Fără să știu c-am fost cândva, vreodată...
Pe-un alt "pământ", "planetă" regretată.

Nu mă știam, din lumea de ciudați;
Amestec, plastic cu metal... robotizați.
Eram în zbor, că n-aveam gravitație...
În planaj de gând, profund în levitație.

Un nanobit din sânge mi-a dat semn
De-un strop de-o genă cu memorie de "lemn"...
Din tatăl meu -ce-l avea "meșteșug"
P-ecran-breloc; lângă un "cal"... și-un "plug".

M-a luat aiurea, ceva nou, un "sentiment",
Cum că m-aș ști pe undeva, pe-un "continent"
Ce nu mai e, din masa uniformă
De-o sferă-n zbor, ce-și schimbă mereu formă...

Mi-am dat un clic pe-album de holograme
Și mi-am luat timp să le disting din mii de "arme"
S-ajung departe-ntre figuri de-arhi-umani
Din trupuri "zale", ce-și vindeau carnea pe "bani".

I-am luat un tot, în electronică analiză
Și-ntuitiv m-am pregătit pentru surpriză,
Căci ramul-cip mi-ntrase "in"-ul în alertă
La gând de virus neștiut... prezență certă.

Nu cred c-am regăsit clona-mi de om
Dar m-am "îndrăgostit" de "floare", "mugur", pom"...
Am mers-alunec pe-un imens de "gheață";
M-am îmbătat printre "licori", cu-n pic de greață.

Necaz mi-au dat ființele "carnale"
În veșnic "chalenge" de ambiții goale
Fără valoare, simple speculații,
De-a mult avea și... drepturi de creații.

Sunt "turmentat" de-atât pierdut în "simțuri"
Ce nu le-aveam de mult, sursă de zimțuri
Ce-mi-mpiedică existu-mi rectiliniu
Trecut, în zbuciumat, "nefericit" continuu.

Sunt deci eu ființa top-rațională
Pusă de-acum în veșnică-ndoială;
De-a mă teleporta din când în când să văd un "pom"
Sau de-a uita cu tot, c-am fost odată... "Om"?!

PS
Am învățat o groază de cuvinte
Ce-am pus în ghilimele, le țin minte
Că-s de pe-un loc numit cândva... Pământ,
Ce redescopăr de-un voiaj, întors în sfânt...

poezie de (24 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Călătorie

Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.

Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.

Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.

Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.

Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...

Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.

M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, reîntorc... afară.

Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rezon

O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!

O fi fost bine
c-am învățat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu știu cine?

Aș vrea pardon
dac-am greșit;
dar cui fac
o spovedire
c-am fost mințit
scap de-un "drac"
de-o omenire
cu blazon?

Dreptatea-i "don"
și-o fi corect
să nu fiu un eu,
tu doar riști
fii un drept;
să nu exiști
fără tupeu
de dregător!?

... Doar simplu muritor...
e oare un rezon?

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Mă iartă

Mă iartă floare de cais
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!

Mă iartă, soare, c-am iubit
Ce-n viață nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!

Mă iartă, mamă, n-am știut
Să pierd și totuși, am pierdut;
Mi-am pus inima garanție...
Sunt mai mult moartă decât vie!

Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi și venin!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Mă iartă...

Mă iartă, floare de cais,
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!

Mă iartă, soare, c-am iubit,
Ce-n viață, nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!

Mă iartă, mamă, n-am știut
Să pierd – și totuși, am pierdut;
Mi-am pus inima garanție...
Sunt mai mult moartă decât vie!

Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi și venin!

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Model de CV

Ah, câte remușcări mai am;
Nereușite provocate
Sărăcindu-mi posteritate
Deși cum evit știam.

Am învățat cu consecvență,
M-am dăruit cu tot ce-aveam;
Și dragoste și competență
Eram, o flacără trăiam.

Dar tot așa, m-am dezmințit;
Mi-am lăsat locul, meserie,
Copiii mi i-am părăsit...
Mi-am lăsat case pe-o chirie.

Rămân un neînțeles actor,
Exemplu de risipitor;
Tot ce-am avut e-acum decor
Din care ies, prost regizor.

Merit ce sunt, mi-am făcut soartă
Și-o rog acuma se schimbe,
Rătăcitor din poartă-n poartă...
Balanța încă o să mă plimbe.

N-ascultam nimeni și nicicând;
M-am crezut veșnic înțelept
Și-acum din fizic sunt un gând
Și din deștept sunt un inept!...

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cazier

E timp să-mi fac bilanț de-o escapadă
De fapte ce-am produs și-am fost pricină;
văd obiectiv de-am fost de vină
Și dacă "acasă", îi mai pot spune... "Țară dragă"?

Întâi avutul, ipocrit la cei ce l-au,
S-a dus, mi s-a luat... "japcă" încet-încet
De-un co-popor ce l-am pierdut de înțelept...
Cu-atât mai mult, cu cât venisem ca dau!

Mi-am risipit economii prin primării
Sponsorizând lingăi parșivi cu râs sarcastic,
Mă pedepsind că nu-mi dau suflet!?... Drastic
Punând străbunii-mi inventar... cu sforării.

Mi-au luat și bruma ce-mi rămase-un colț de țarnă
Căci grosu-i luat și-i dedesubt la zeci de blocuri,
-Falsificând ce-au numărat "public", ca ale lor stocuri-
Ce din părinți le-aveam... S-au dus pe goarnă!

Mașinile mi-au spart, le-au făcut rable,
Ce-am construit mi-au luat în schimb, dezdăunare;
trebuia mai mult să pun și-n răzbunare
Și judecățile-am pierdut... N-am dat "parale"!?

Sunt un ratat în ochii lor după o viață
N-am nici cât alții au făcut în trei luni;
Să-i sparg afară pe străini!?... Nu-s printre buni!...
Nici diplome de-o lună n-am... Nu-s dur de gheață!?

Toți ce m-au frânt, m-au mărunțit, mi-au luat avut,
Sunt protejați -mpart ce au, ce nu-i al lor!?
Eu sunt doar cont de cheltuieli... Nu-s "autor",
Că n-am pus mâna... Deci rămân "necunoscut"!

Am un câștig căci stresul mult și vise sparte
Aduc aminte de uman ce-l am, mi-e boală
De prea mult bine-ntors în rău; nicio școală
Nu-mi dă câștig, căci se prescrie... nedreptate?!

Deci mi-ar rămâne decât rugi, fără de mistic,
Numai popii ieri mi-au spus "n-ai loc de veci
De nu ne dai...!", c-așa se-mparte, petreci
Precum Iisus, ce-l proslăvesc... eufemistic!?...

Dosar curat cred c-am, deci pot cer
Un pic de suflet din ce nu-i, ce-a mai rămas
Din plus cu minus... De nu țeasta-mi las la ras,
oricum golită-i... N-am măcar nici cazier!!!...

poezie de (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.

Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mut, de... ieri

Pe câți am cunoscut, pe câte,
Stau toți în mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer...

Le scot "on play" cu gândul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Mă minunez, parcă-s de ieri...
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri...

... De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sărac, că le-am pierdut...
Și cât le-am vrut, cât m-am zbătut.

... Le-am adunat cu drag o viață
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ață
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere... sau în pat.

N-am nicio cameră obscură,
Stau cu ochi deschiși, timpul fură;
Nu-i am din nou alăturea,
Nu pot -i chem, le-am uitat stea...

... Sunt numai aștri fără nume,
Adesea-s numai a mea lume
De-mprejurări, vise tactile
Se promenând cadre-n pupile.

Cum să-i mai chem, căci de-ar veni
Aș fi atunci, poate- refi,
Dar nici eter nu mă ajută;
Trecut e-o undă, o redută.

Or fi aceeași cum simt eu
Sau sunt efemer curcubeu
Ce-l văd sublim, nu pot atinge...
Lumină ce din bec se stinge?!

Sunt prizonier, handicapat
De-un simț ce-i unul câștigat
Și l-am pierdut anticipat;
E simțul vorbei... Mi s-a luat!

Ce stranii simțuri înăscute
-Auz, văz, pipăit... multe-
Toate depind de-o exprimare
Ce ni s-a dat din întâmplare...

... În partaj infim de animale!

PS.
E-o pierdere universală
Ce-o plâng, ea-i a mea boală
La scara mea de-un simplu om...
Aș vrea -i am toți crengi, un pom!

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Repere

Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper
ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.
Nu am știut nimic -și-i despre mine- și niciodată nu voi ști
cum m-am născut, când am ieșit, intrat, venit și nici când voi muri...

Nici cel puțin de cât de bun am fost nu știu... sau cât de rău;
n-am calitatea să mă judec singur, altul mi-e călău.
Nu știu, oricât m-am pregătit -și cât m-am pregătit- de-am competență...
Până și-n dragoste cutume mi s-au dat... Și mi s-a luat din existență.

Mă uit pe cer 'ntr-o noapte, asta, într-o primăvară, după ploaie;
ce neînsemnat sunt, nici măcar un punct, nici cel puțin un licărit-văpaie...
Ce mult aș fi dat totul, m-aș fi dat pentru-a mă ști, pentr-o părere,
să știu mult peste timp, cândva, de voi fi parte din repere?...

Dar n-are rost să m-amăgesc, în fond sunt două emisfere
ce greu, ce greu le-am câștigat și-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc singur mi-am fantomele de libertate, strecor citindu-mi ere
ce-am moștenit și-așa-mi mai prelungesc pulsații de pulsar, în lungile-mi artere..

... Mă-ntind un scurt popas, parcurs de suflet nevăzut ce-i la vedere,
încorsetat printre piroane, răstignit pe-o cruce sângerândă de repere...

poezie de (10 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pom

Sunt ca un pom încercuit de ani
Și nu pot să mă mișc de rădăcini,
Apăsător, de multele tulpini
Ce le-aș fi vrut un bulevard, castani.

M-am întins ramuri fiu multe cuiburi
Și-am pierdut tot ce-am adunat în frunze
Și găurit mi-am vindecat din scorburi
Cu triluri... Timp mi-am încântat cu muze...

Și florile m-au părăsit în fructe;
S-au dus semințe, nemaiștiind de carne
Și am rămas nins, golaș pe creste abrupte,
Tot nemișcat, nici vânt să nu răstoarne.

Am plâns cu sevă după putregaiuri,
De râs nu știu, că n-am fost mângâiat
Decât în vaiete de-un Pan, rapsod de naiuri...
Iar cer să zbor, adesea am implorat.

Mi-am făcut umbră singur și-am și dat
Și nume-n coajă mi s-au scrijelit...
Poate-am iubit, ca șișul încrustat
Când s-a înfipt... și drag mi-am altoit.

Câtă pădure-s mame, tați căzuți,
Fără o vorbă, doar legănând
Întrebător de pomu-are virtuți...
Și nu știu; vântul n-are niciun gând!...

Mă privesc singur oglindit în picuri
Din ploile ce m-au spălat, m-au făcut mare
Și n-am alt dor decât să mor hârtie-n plicuri,
Împrăștiat scrisori din Lună, până-n Soare...

poezie de (24 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asasin plătit... la dispoziție!!!

Mi-am pierdut viața în zadar,
N-am știut ce e adevăr!
Nu am știut ce-nseamnă har...
N-am crezut dreptul omor!

Mi-am pierdut mințile prin școli,
N-am învățat furturi, minciună,
Am visat însănătoșesc boli...
Mi-am pierdut sens de rea ori bună!

M-am erodat în educat,
Am luat bun-simțul calitate
M-am ferit veșnic de păcat...
N-am învățat parșivitate!

M-am luat speranțele, în spate
Să scap o țară de povară
De ar fi fost nemeritate...
Și tot sunt judecat de-ocară!?

M-am construit un patriot
Prin neam de neam, străbuni de-ai mei...
N-am fost nicicând un strâmb de ciot
Să împiedic geniu! Am idei!!!

M-am educat în cult de fapt,
Am cuvânt doar îl explic!
Nu din cuvânt îmi fac un act...
Ci mi-e doar spusul cum l-aplic!

M-am dedicat mult la onoare...
O trăsătură de popor
Din care sunt filon, o boare
Și vreau s-o port spre viitor!!!

M-am dezis de prostimi, trădare,
Urăsc de moarte pe bandiți!
Îi vreau întinși, spânzurătoare
De gât... Fără de cap meniți!

Mi-am făcut corpul o armată
În fapt, pe câmpuri la Bacău!
Iubesc părinții, mamă, tată...
Modești! Nu din Belu, Copou...

M-am dat dreptății o viață întreagă,
Am crezut ferm -i doar real!
N-am știința fălii minții bleagă
S-o storc, în mâzgă... teatral!

Mi-am lăsat mult de-al meu câștig
-Furat, adesea l-am lăsat-
Și nu-mi plâng golul din covrig...
Ce semeni mi l-au destinat!

Mi-am pus elanul sufletesc
Cu cinste pe răboj numeri,
nu m-acuzi că-l pervertesc...
Condamnat fals, cu dat din umeri?!

M-am decis azi mai mult de-oricând
Să fiu un asasin plătit!!!
Să împușc pungașii țării în rând!!!
V-aștept!!! Am totul pregătit!!!

La hoți, corupți, borfași, tâmpit,
Parșivi, dobitoci, proști, bandit,
Tot infractorul dovedit!!!
O fac și gratis... Biet pârlit!?!

poezie de (1 martie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ecouri de mai

La distanță de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând și cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.

Și mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci și mereu, cântul gândului meu.

Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab și fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.

Hoț e, vântul acel! L-a luat și, cu el,
În ecouri de mai, ca un pașă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, invită: hai!... hai!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oh țară...

Ce păcat că mă trag, azi, din țara rușinii
Și-i păcat reciproc, că și ea m-a pierdut...
Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!

Și-a mânjit plai de vis, de ambiții deșerte
-Jucând rol de-un popor, ce-și pretinde valoare-
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moț... Atotprovocatoare!

Ce păcat că mă supăr pe-un loc, de pământ
Fără viață, conștiință, rușine, credință...
Și mă plâng, că n-am cui, ca și alții înfrânt,
De-o izbeliște sumbră... În vid de conștiință.

Unde-mi sunt și părinții, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simț, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aș dori reînviu... Frumusețea splendorii!

Tot mai sunt pionierul, pitic, patriot
Și nu vreau, decât singur, să-mi cer libertate;
Din bunici la părinți, s-o redau la nepot...
Sunt român gând și sânge... Pentr-o eternitate!

Deci îmi iartă, tu țară, îmi iartă popor,
Judecata-mi spre cei ce-au drept simbol..."golan",
Ce-au furat un drapel și-au lăsat un cotor
... Ce-i din os de străbuni... Pentru ei un ciolan!?!

poezie de (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aievea vrere

În pragul ușii,
ce-am deschis
cu inima-ndoită
de-un nesigur,
am tresărit
la zâmbetul păpușii
-semn de paradis-
'n sclipirea mult râvnită
și iar tulbur
... un neprihănit.

Și-am luat de mână
visul, drept real,
să mă încânt cu tot ce mi-am promis
-un așteptat, demult,
din elixir ce-mbată;
cum pe-un cal, cadână,
într-un amor fatal,
l-nmoaie chip de fată
de-atât de mult tumult-
și-i mai presus de nedescris...

"Intră, de vrei,
în casa vieții mele,
pășește dincolo de zid
ce l-am pus stavilă
de-a nu mă pierde-n lumea
ce numai tu poți să mi-o iei...
și zilele și vis de stele,
la care să mă-nchid
în soarta mea umilă...
Cu tine să mă porți aiurea!"

Se-nchide, însă,
aievea prematur
și-o undă diafană
lasă urmă de parfum
ce se prelinge
de pe sticla plânsă
și-un fuior-contur
îmi taie-n suflet rană,
cu sânge, semn de-ntoarcere de drum...
... Și mă trezesc, e frig, ninge.

poezie de (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Restanță de... loc

Mă scald cu trup și minte într-un torid octombrie-n final,
Reîntors pe cheiul studențesc de-o Dâmboviță, apă
Ce spală încă oraș de tranzitu-mi de-o viață, spartă-n bal
De școală, într-o escală de amintiri șuvoi, ce gându-mi scapă.

Sunt parcă pictorul ce-și cerne văz în trecătoare chipuri,
Ce parcă îmi transpun din corpu-mi timp trecut
Și atâtea nostalgii m-afundă din real în filme, scurte clipuri...
Sunt cum e actorul care-și joacă rol în filmul din retină, mut.

Nu mai tânjesc priviri, ocheade, lumea-i ca o scenă
Ce-și scrie actele perpetuu, îmi calcă trup trecând,
Doar eu mă înfrupt frugal, din mintea-mi ce gunoi mi-aruncă de-a sa benă,
Cu crez perimarea îmi va fi o lungă, peste orice gând.

Mă întreb afilozofic cast, de asta-i lumea crudă,
Felii de euri care zac în straturi cum poteci de oase?...
Și-o zi voi ști ce-i totul, când n-oi fi, doar liniștea cea nudă,
De ce-oi fi fost, de e vreun rost în loteria numerelor scoase?...

M-am luat din nou cu melancolic, cu "amănuntele" lumești,
Scăpând esența iar, restanțier de-o toamnă, în București...

poezie de
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Kung fu

Părea o zi de "dolce far niente"
Cum, de o vreme, mult prea multe îs,
Dar am avut, la țanc, un fel de "Pâs!"
Și... cum vin la Ea cu argumente?

"Ia pune mâna, cât mai e zăpadă,
Și ia din debara un bătător,
Că nu-i nimic mai bun la un covor,
Iar tu... mai faci un pic, de mușchi, paradă".

"Ok!" - în gândul meu: "Ce mare brânză!?" -
M-am scuturat, cumva, de lenea mea
Și, chinuind centura înc-o za,
Mi-am zis scap și de ceva osânză,

Ba chiar de niște catecolamine,
Că s-or fi adunat de când tot stau
Și, de prin sânge-afară să le dau,
O fi, cum zice ea, chiar foarte bine.

Am dat covorul, ușurel, de-a dura
Și l-am luat pe-un umăr, strâns în sul,
De mă simțeam un Hercules fudul,
Cu gândul: "Să înceapă aventura!",

Căci mintea mea deja făcuse planul:
Pe bietul meu covor am să aplic
Tot ce-am văzut prin filme și nimic
N-ar fi putut să-mi zdruncine elanul.

L-am aruncat afară, în zăpadă,
De s-a întins ca dintr-un pumn James Bond,
Sau al lu' ăla, galben, rubicond,
Ce face,-n tot ce dă, pe loc să cadă.

L-am apucat de-un colț cu mâna stângă,
Ca într-un film din vremea lui Van Damme
Iar dreapta mea –Doamneee, rău mai eram! –
Îl căsăpea – tot praful înfrângă.

Am fost... nici nu mai știu ce personaje,
Dar sigur, la kung fu, eram Bruce Lee,
Când m-a strigat nevasta: "Nu mai vii?"
... Și am trecut la... a urca etaje.

De-atunci, să nu mai văd televizorul,
Că-n seara aia am simțit că mor,
De oase, mușchi, de toate câte dor.
Și nu mai vreau kung fu nici cu... covorul!

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER

Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.

Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.

Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.

Nicicând în viață, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndoieli

Străbat de ceva timp un spațiu ce mi-l umplu
Și culmea, nu mai știu cum sunt, de însumi îndoi,
Neștiind de poame oi face din acumulările-mi altoi,
Cum pom, de-i alipești o creangă și alta, e singur, el... și cuplu.

Tot m-am pretins deștept, cu limite rigorii,
Căci am acumulat propriul știut, citite,
Cu crez de evoluat din gloatele cernite,
Colorând sub meninge un cenușiu valorii.

N-am fire de pretenții, înot în modestie,
Dar rămân uluit când vorbe îmi sună gol
Printre emuli de zise, ce poate își scriu vreun rol,
La fel și ei, cerșind cununi în tuș, hârtie.

Numai emul, fostul, l-am tot crezut arhaic,
Îl convertind adesea cu schimb de emulații,
Blajin pozând în critic la false disertații,
Când limba-i ponosită, cum mistic ar fi laic.

Revin, se îmbătrânește, dar parcă înspre copil,
Căci numere-s pe deget de câte fac o sumă,
Din adunat de-a ști... cum pom nu e-o legumă,
Ca de-aia din sămânță, din nou, din pueril!

E tot mai plin Pământ de mult futil de lene,
Se cască adânc abis între știut, prostie
Și, ce va fi e mister; de neștiut reînvie,
Sau poate-i alt știut... de carnivor din gene?!?

poezie de (23 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alma mater

M-am trezit acum, dorind vechi profesori
După atâta timp trecut, un car de ani
Și-aș vrea -i văd din bancă ca de-atâtea ori
-Dar mare cum acum- pe rectori, pe decani.

Îmi zboară nume-n minte, multe chipuri
Fără s-aleg; Tilică, Gheție, Seciu, Helgomar;
știu ce-au gând de-acum, de au aceleași rituri...
Și nici nu vreau să știu că nu-s de-atât-amar!

Am corp ce-mi curge-n aule și pe culoare,
Visez cu ochi deschiși pe-un scaun în laborator;
Roșesc timid printre surâsuri cu candoare...
Simt iar mirosul de ecarisaj, sau de-abator.

Stau zilnic la cofetăria Tosca c-un frappe,
Alerg la curs pe-alei, de-amor întârziat.
Iubesc în fiecare zi sau "a peu pres"...
Refuz alegerea la repartiție, pentru un sat!

Am frică de întoarcerea-n demult, tardivă,
Că-mi șterg imagini ca de-un click "return";
M-aș vrea din nou la zi, studentul din arhivă
Dar viu, de-acum... Singur cu gând, în al meu turn!

poezie de (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Separare de întreg

Îmi iau încetinel bagajele din mine
Și-ncep cu gânduri, minte cât mai e;
Transfer în vise întrebările "de ce?"
La care n-am răspuns... Și-i tot mai rău, nu-i bine!

Încerc să-mi caut gazdă primitoare
Că n-am ajuns să-mi iau proprietate;
Nu știu nici plata cum se face-n... vietate?
Nici cost nu știu de-i nou, sau bună... stare!?

În timpul scurt ce l-am doar preaviz
Nu știu nici data, nici condiții de contract
Și tot joc piesa-n recuzită act cu act,
Fără rol scris -nvăț... Un joc de quiz!

Împlânt din simțuri ce-ncă țin trezite
În "josul" tot mai slab ce mă purta zburând,
Ce-ncearcă să mă-nșele se-ngropând
Perfid, tot mai bolând... Materii putrezite!

Întunecat fără de gând nici minte, duse,
Mai las un pic de simțuri, ce-s mai multe,
știu încă de mine, -ntind punte
nu mă pierd de tot de oasele... răpuse.

În ultimă instanță suflet o să-mi mut,
Ce-s EU până la urmă, singurul cert viu
Ce-aș putea fi ca și-alții nul, pustiu
Dar încă m-am; sunt propriul meu avut!

În cursa care sunt și-alerg și-s îngrădit
Și m-am iubit și-am fost rănit, mi s-a frânt rază;
Îmi las dorințe, locuri, o cernită emfază
Și mă restrâng idilic... din prozaic devin mit!

Îmi rescriu lanțul de-ntâmplări iar neștiute
Dar cu un dram din altele ratate;
Sunt iar fuior, o boare-n fum de libertate
Fugit din corp... ce-l văd se cățărând pe stâncile abrupte.

Îngheț, irig din apa-mi și mi-aștept golit
De timp; ascult un semn de-a fi din nou
O pensulă-n culoare pe-un pânzit tablou...
Crezând c-o zi voi fi un fir de savaot!

poezie de (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook