La meciul Steaua cu Gaz-Metan

Dacă Steaua "arde" Gazul
Strălucirea ei dispare.
Dacă Steaua "arde" Gazul
Ea va străluci mai tare.

epigramă de Dumitru Delcă (25 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arzi, stea

Arde cu lumină pală
steaua mea de pricopseală;
spumegă-n bolţi
lungii ei colţi,
creşte fără măsură.
lacrimă cu burta la gură.
N-are, a ei, vreo scânteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, gândi-vom,
e vegheată de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampă al păguboşilor barzi,
arzi, stea,
cât te vrea
dezvelite,
cu maşinăriile
inima mea!

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultrademegogul

Toată ziua arde gazul,
Haraşo economie,
Apoi vântură picazul,
Că muncea de când se ştie...

epigramă de Gheorghe Ion Păun din Zig-zag umoristic (2006)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edison folosea adesea în retorica sa lupta, războiul imaginar. Drept urmare, era deseori poreclit "Napoleonul invenţiilor". Mă refer la industria gazului, unde Edison a avut prilejul perfect de identificare a unui duşman tehnologic - gazul era murdar, gazul afecta sănătatea, gazul era poluat în comparaţie cu electricitatea curată pe care o iubea cu fidelitate.

citat din Neil Baldwin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În starea de echilibru gravitaţia ce tinde să atragă gazul din stea pe nucleu este contracarată de presiunea ce vine de la mişcarea dezordonată a particulelor de gaz. Astfel steaua nu îşi modifică dimensiunile.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea bătrîneţii văzută de tineri

Orice bătrân e incomod,
Copac scorţos şi fără rod,
Trăind pe post de felinar,
Doar arde gazul în zadar.

epigramă de Viorica Pop (mai 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua β din Lira e una dintre cele mai curioase de pe cer. Strălucirea ei se schimbă, variază în vreo 13 zile şi de unde acum o vezi de mărimea 3 şi jumătate, peste câteva seri o vezi aproape de mărimea 4 şi jumătate. Cel mai uşor lucru e să o compari cu γ, care e alături şi care nu-şi schimbă strălucirea. De ce variază β din Lira? Astronomii au găsit că steaua aceasta e formată din doi sori, ce sunt aproape împreunaţi. Ei se învârtesc împreună şi când ni se prezintă amândoi în faţă, steaua e la maximul ei de strălucire; când se ascund unul după altul, steaua e la minimul ei de strălucire. Steaua ς e dublă, o vezi cu ochii; steaua ε numai cu binoclul e dublă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folosind telescopul spaţial Hubble, astronomii au reuşit să observe gazul emis steaua VY Canis Majoris. În jurul stelei se află regiuni ce conţin gaz şi praf. Materia emisă de stea se îndăpărtează în direcţii diferite şi viteze diferite, semn că au fost emise separat, în urmă cu 500 de ani. Materia din acea regiune se îndepărtează cu 165.600 km/oră. Gazul de lângă stea se îndepărtează cu 129.600 km/oră şi a fost emis acum 50 de ani. Se estimează că VY Canis Majoris va exploda prin anul 3200.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul "aurului negru"

Ne vindem averea ţării,
Ca să ne plătim consumul
Şi privind în largul zării
Mâine ne rămâne fumul...
Că de nu schimbăm macazul,
Pe bani grei... vom "arde gazul"...

hexagramă de Constantin Enescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua (Sonet Tarot)

Norocul îţi surâde de-astă dată
Fă-ţi planuri cu încredere deplină,
Căci reuşita lor e garantată
Când steaua ta din cer îţi dă lumină.
Nu zăbovi prea mult, ci acţionează
Şi fii cu gândul doar la reuşită
Pleacă la drum, căci primul pas contează,
Ca să obţii răsplata cuvenită.
Dar dacă steaua ta nu se arată
Indiferent cât îţi doreşti de tare
Speranţa nicidecum nu o să poată
În viaţa ta să facă vreo schimbare.

Când steaua paşii ţi-i călăuzeşte
În viitor dorinţa se împlineşte.

poezie de Octavian Cocoş (27 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Aş vrea să m-adorm,
în picuri de somn,
să văd strălucirea stelelor,
într-un decor minunat,
de neuitat.
Să plutesc unduios,
pe covorul stelar,
să caut steaua mea,
cine ştie...
poate o voi afla!
Prin zarea dantelată,
să zbor, să mă strecor
printre pajişti, şi dealuri,
şi ape, vântul să-l simt
dansându-mi prin păr
şi sărutul soarelui
tandru, mângâietor,
iar focul ce arde în mine,
cum se stinge uşor.
Să-mi încarc sufletul
cu bucurie şi speranţă,
să mă trezesc liberă,
fără alt gând, să zbor
ca pasărea cerului,
căutând steaua ce
va veghea, de-acum,
la viaţa mea!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi, românii,
străluceşte în suflet
steaua speranţei.

haiku de Dumitru Delcă (2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi găsit Carul Mare sau Ursa Major, cum i se spune în astronomie. După ce aţi identificat Carul Mare priviţi ultimele două stele din patrulater (din car). Acestea indică drumul spre steaua Polară. Trasaţi o linie imaginară de la steaua mai slabă la cea strălucitoare şi mergeţi cu privirea până când întâlniţi o stea cu strălucire asemănătoare cu a stelelor de la care aţi pornit. Aceasta este steaua Polară. Dacă nu sunteţi siguri că aţi identificat-o bine, mergeţi în casă (sau aşteptaţi) o jumătate de oră, apoi ieşiţi şi vedeţi dacă steaua Polară s-a mişcat în raport faţă de clădirile de pe teren (fata de copaci sau orizont). Dacă nu s-a mişcat este steaua Polară.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea de ceară

Steaua mea de ceară
Plânge către seară,
Dorul de lumină
Arde în răşină.

Luna, ca o pară,
Raze reci presară,
Norii se adună
Prevestind furtună.

Codrii-n vânt frământă
Ruga cea mai sfântă
Râul ca un stihar
Pogoară spre altar.

Dorul greu m-apasă
Pe drumuri de casă,
Pe cărări hoinare
O sfântă chemare.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi sori?

Lumina soarelui se consuma degeaba,
Căci noi nu ne vedeam; decât arar,
Când umbra noastră, singură, făcându-şi treaba,
Ne arăta că suntem în zadar.

Iubito, ne rugăm la Dumnezeu
Să stingă dracului această lampă, care
Consumă gazul tău şi gazul meu,
În timp ce noi visăm, la altul, fiecare?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătută pe muchie de cuţit

Şi-aoleu muică ce treabă
steaua noastră-i tare slabă

De-a rămas colea pe cer
într-un colţ aşa stingher

Poate Doamne-ar trebui
să-i punem punctul pe i

Care I Doamne ne iartă
dacă steaua noastră-i moartă

După calcule făcute
o de minţi recunoscute

Şi de stânga şi de dreapta
uite-aşa ne joacă soarta

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (23 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţia Perseu mai are o minunăţie: steaua vita, sau Algol, o stea în adevăr minunată. Un surdo-mut din Anglia, care iubea mult cerul, a descoperit că steaua aceasta îşi schimbă strălucirea. Timp de aproape trei zile ea e de mărimea 1, apoi strălucirea începe să-i descrească, până ce în trei-patru ore ajunge de mărimea 4; în urmă, în trei patru ore se întoarce la mărimea ei obişnuită. Schimbarea ei ţine vreo nouă ore, cu totul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele arde,
norii sunt în vacanţă,
câmpia plânge.

haiku de Dumitru Delcă (3 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

ardea o stea în depărtări
o stea albastră
cu chin ardea şi nicăieri
din soarta noastră

şi licărind parcă şoptea
că tot ce trece
chiar dacă arde ca o stea
oricum e rece

o noapte lungă cât un dor
în văl de zare
stingea un trup interior
cu chip de soare...

poezie de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!