Nu s-a depus plângere
Câte duete disonante
se chinuie într-un aberant
gust de un fals predominant;
motiv... vendete delirante.
Sadism stupid de goale-ambiții
de diletante problematici
transformă simplu-n antipatici
sau se agravează-n dispariții.
Excese de contradictoriu
se-nlănțuie în violențe,
animalice reminiscențe;
făcând domestic... sanatoriu.
E-abisul suferinței pure
de fiecare oră, zi,
ascunsă-ntre femei, copii
lipsiți de drept... doar să îndure.
Și nimeni n-află, nu se știe
de tragedii nenumărate
neplânse, căci nedeclarate;
n-au fost, nu sunt și n-or să fie...
... și intervenția-i... târzie!
PS.
Sau totu-i că n-au cui se plânge,
căci polițiștii-s la birou
cu diplome de "Brav erou";
"vin numai la omor sau sânge..."
... E țara unde mult se plânge
Și nici cu plânsul nu se-ajunge!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre țări
- poezii despre violență
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suferință
- poezii despre sadism
- poezii despre ore
Citate similare
Dregători
Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.
Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!
Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?
La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!
Și culpa nici nu mai există,
Sunt prezumat nevinovați;
Nici la copii nu mai sunt tați...
Doar paguba-i ce mai persistă!
Deci plățile-au un singur sens
Vidându-ne-n gaura neagră
La hoți cu buzunarul dens
De-avut... Cerându-le tot lor să "dreagă"!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre negru
Pierdere
Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ți faci balanța între alb și negru;
Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...
Ba încă, te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...
E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață;
Ca și cum existența-i simplă ață
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...
Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.
Să fie doar un tas cu dedicații
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini cu mințile zdrelite,
Iar alții, doar câștig și incantații?
Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire... cu spitale!?
Să fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?
Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre valoare, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre pace sau poezii despre nori
Gânditorul
Îmi caut veșnic alte definiții
Așa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții
Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.
Tot metaforic vreau și-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanță,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Și de prostia etalată-n soi de importanță!...
Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorința, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea și cum cerea, mânca... flămândul?
Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Așa cum și natura pare sau o fi? Nu știu
Și nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai ușor, fără obstacol ca-n deșert... pustiu!
Și câte exemple sunt, de "limpezi" reușiți... Ce fistichiu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prostie, poezii despre pictură, poezii despre obstacole, poezii despre natură, poezii despre mâncare, poezii despre mofturi, poezii despre metafore, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vânzători
Vând nopți, că tot le pierd ca zile,
Mai fac un ban, ca să câștig din viață
Și vând femei adulte, pe copile;
Doar ele cu experiență, vă răsfață.
Vând suflet de valoare contra cost,
Că astăzi nu servește la nimic.
Mă vând deștept, pe cel ce-i cel mai prost
Și îmi mai rămân și bani, să mă destind un pic.
Vând din cinstit în amestec cu onoare,
În întregime sau doar parțial,
Fără pretenții... pentru orișicare
Și dau factură înaltă, sau pe ilegal.
Vând totul, chiar și ce nu am
Căci ține, este obișnuință.
Pot vinde și copii sau câte un organ;
Nu de la morți, direct, direct din ființă.
Vă vând asigurarea vieții, după moarte,
Oricum nu vă servește la nimic.
Vă vând și diplome, fără să faceți carte,
Doar să semnați primirea când dați bani în plic.
Vă vând averi, ce n-ați putea avea...
E prin notar, legist, judecător.
Nu-i important, să fii tu al cuiva;
Costă un pic, dar ești... moștenitor!
E țara unde totu-i de vânzare
Și nu doar bunuri, tot ce nu gândești.
Cu ban, nu-i adevăr, banditu-are crezare;
Dintr-un țigan... ai vițe împărătești!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre comerț, poezii despre bani, poezii despre înălțime sau poezii despre zile
Licenciații
E plină țara de licențiați...
Nici vârsta nu contează, toți fac școală,
Femeile prin telefon, de-acasă, de la oală...
Bărbații, de prin crâșme-s învățați.
Și Universități acum sunt comunale,
Cu plata pe un an sau pe un semestru.
Ajunge un singur prof', el e maestru,
În rest pot fi oricare!... Niște haimanale.
Se-nvață tot mai mult fără frecvență
C-o plată bunicică și-n avans
"On cash" sau prin serviciul "Inter-trans"
Și la sfârșit de un an, ești tipul cu licență.
Spiru Haret e de departe cel mai bine
Nici cursuri n-ai și ore nu mai faci...
Te duci doar personal sau prin "babaci"
Și-ți iei diplome, două, trei, sau cât te ține.
E țara ca un raft, plină de carte
Cu tomuri genii, ingineri ori avocați...
Se vând la "kil", "tel quel" sau încercați
Căci de-i "citești", cert, nu ajungi departe!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre cărți, poezii despre învățătură, poezii despre vârstă, poezii despre universitate sau poezii despre telefon
Câte sunt...
Sunt străzile goale de-o fostă eleganță
Nu doar în veșminte ce n-au importanță,
Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis.
Sunt oamenii negrii de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii
Ce curge-ntinând cu șiroaie mânjite
Și case și oameni cu fețe sfrijite.
Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Și-s una, de alta, lipite pe-alei...
Da-s fără speranță, sunt cușca cu lei.
Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunțe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca și cum n-ajunge că mâine nu e
Și-ncearcă să mintă... că nu știu de ce.
Sunt satele țării istovite de rău
Ce-l duc doar bătrânii, ce-au fii la bulău,
Că n-au dat o șpagă la șeful de post
Pe lemne tăiate... că bani n-au mai fost.
Sunt pline orașe de mari primării
Cu sute-n idei de-a crea datorii
Să scape și urbe și țara din criză...
Cu toți bugetari, ași-n orice-expertiză.
Sunt toate deodată, căci sunt și fericii
Ce stau în palavre, n-au grijile fricii
Că-mpart o dreptate în pungile proprii
Din solda-ți ce-i zic; "Banii-s ai Europii ".
Sunt toate anapoda și-s fără ieșire,
Căci unde-i nimic nu mai e nemurire;
Că hoit mai puțin, fie rasă sau gen,
Poluează redus... E mai mult oxigen!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre șefi, poezii despre viitor, poezii despre sat, poezii despre prăpăstii, poezii despre poluare sau poezii despre ploaie
Desfințenie
E într-adevăr ea, lumea, astăzi ipocrită,
Sau doar poporul meu, ce nu-l mai recunosc,
Că-și lasă peste tot parfum de sconcs drept mosc
Și amar-migdal îl împrăștie cian... arde iperită?!
O fi fost tatăl meu un snob închipuit,
Că doar știa bun-simț, onoare, despre cinste,
Sau azi nu se mai poartă vechituri ariviste...
C-ai mei, cei noi, n-au trunchi... să și le fi-altoit?!
Sunt toți născuți ciungi astăzi, că nu mai știu de mână,
Ce n-o mai dau de gaj, sau o întind alene
Și judecăți de-s puse, de dat cuvânt... mecene
S-au dus și scris se uită, în schimb mințit e-arvună?!
E nația mea-n peril, să fi pierdut virtute
Și atâția ce-a îngropat și ce ni-s hrană-n holde
Să nu-mi mai dea schelet și caracter drept solde...
Să fie țara mea, încet, pe dispărute?
Și dacă ar fi să piară, eu ce mă fac, cui sunt,
Că-s născut învechit, ca un străbun, pierdut
S-am sufletul cât țara, ce-n el a încăput
Și vreau să îmbătrânim toți caști, curați... cărunt!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre naștere, poezii despre păr cărunt, poezii despre patrie, poezii despre onoare sau poezii despre fățărnicie
Bătrânii pământului
Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".
Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.
Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.
Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre fotografie, poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Transoceanie
Imensitate de apă ce există mereu, de un ieri,
o străbat din centru cred și
nu există direcții, sau ar fi
dar sunt șterse de valuri sau vânturi
ce nu duc nicăieri,
mă vântur,
e un dute-vino, doar câteodată mă bucur
c-ajung pe o creastă, dar nu se vede nimic
că sunt orbit
de spumă și sunt așa mic...
și sunt mulți alții, mulți, mulți
într-un păienjeniș, fiecare c-un val
al lui, unii trăsniți de fulgere...
și niciunul n-ajunge la mal,
că nu există mal, nici amonte, aval
și plouă
cu picături ca niște mici ouă,
cu picături ca o rouă
ce acoperă apa, purtate pe valuri,
bătute de vânt,
fără nicio direcție, căci n-au de ce să se lovească,
nu-s maluri...
sunt eu, nu mai sunt...
doar se mai înalță un abur într-o imensitate de puf alb sau gri, nori
tăcuți
până când tună
și fulgeră... poate o fi vreo furtună?...
... s-a-ntâmplat de câteva ori!
Este-o mare de lume nebună, nebună, nebună...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre apă, poezii despre tăcere, poezii despre rouă, poezii despre existență sau poezii despre bucurie
Există femei care n-au absolut nici o chemare pentru a fi gazde, nu observă nici că s-a terminat pâinea sau zahărul, nici că masa geme de firimituri sau platouri goale.
citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zahăr, citate despre sfârșit, citate despre pâine, citate despre femei sau citate despre existență
Inducerea-n eroare
Limbaju-a devenit cameleon,
Căci nu mai are nicio relevanță;
E doar schimbare de culoare sau de ton...
Minciună ascunsă de perfid, cu eleganță.
Ce-auzi nu e nimic adevărat,
Căci nu cel ce declară are dreptate;
Răstălmăcirea-i drept cu atestat...
Simțurile-s "false"... cu serenitate.
În țara falei nude, e tot de-avalma;
Imaginea-i ciuntită după vrere,
La spus, pe gură ți se pune palma...
Realul e mistificat, tristu-i plăcere.
Ce zici, ce scrii, gândirea, sunt prostii,
Nici nu ai drept de-a fi, o existență;
Sunt găști, partide, haite, seminții...
Tu să dispari, n-ai dreptul la prezență.
Cu toții-s critici, genii, fac cenzură,
De-s ziariști, știu totul... să conducă.
Televizor... e sticla pentru murătură
De-adevăr, pus sub capac, minciună să inducă.
Valorile umane - sau produse
De sine stătător - nu-s câștigate;
Le stabilesc escroci, hoți, minți induse
Care transformă, numai ce vor ei, într-o dreptate.
Așa-i o țară, ce-i a mea, ajunsă,
O parte de Pământ, ce-i sunt idilizat;
De-o specie de acefali, zilnic distrusă...
Fuduli, perverși, samsari ce-au scos-o la mezat.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre adevăr și minciună, poezii despre valori umane, poezii despre televiziune sau poezii despre plăcere
Clovnul
În pestrițe haine și pestrițe roluri, tânăr, joacă "moșul"...
Ne încântă, pe copii, pe adulți, la întâmplare.
E machiat tot, masca îi e albă și cu nasul cu roșu,
Audiența o amuză, serile la rând, fără încetare.
Se ascunde de adevăr, în dos de recuzită și vopsele,
Căci nimeni nu-i cunoaște bucurii, sau de are suferință...
Își varsă în râsete, tămăduința în leac, de suflete și rele
Și nimeni nu-l întreabă de-i e bine, de mai poate, sau e-n neputință.
E multilateral, căci trebuie să știe tot să facă,
Chiar de-i dresaj, sau la trapez, râs să provoace...
Și nu-i ușor, e plin de haine, trucuri, plasa-i ridicată;
Se-aruncă în neant, și-n mers pe sârma, speră a se întoarce.
E gala de sfârșit, când circul se va strânge ca să plece
Și număru-i final îi e în cușca "full" cu lei.
Intrat... și-n ropotul de palme, drama se petrece...
Nu-i timp de intervenție, e totu-n sânge... A murit Serghei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre râs, poezii despre vestimentație sau poezii despre seară
Nu vreau
Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viața să-mi măsor precum
acei ce cred că totul are-un cost.
Nu vreau să-mi fie teamă că ceva
din echilibrul vieții n-a fost bun
și m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecății am să mă supun.
Nu vreau nici să compar, nici să măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.
De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre dor
Prenăscut
Am fost ouat în mai devreme
Și ce târziu realizez
Din obiceiul fără miez;
De-i adevărul puf, sau pene?!
Sărbătorim toți aberant
Venirea-n lume, delivrarea
Și nu-nceputul, procrearea...
Cum n-am fi noi cel important!?
Cât fals, e atâta nedreptate
Când m-am schimbat; întâi celulă
Și strugure, o libelulă
În cocon, un cerc c-un șir de spate...
Am fost o beluga, doar creier,
Cu membre ca de salamandre,
Un pic cățel, un șir de meandre
Până să-mi strig că sunt!... Cum greier!
Apoi, îs-o pierdere antumă
Că-n mare sunt cum am fost mic;
Doar lung și mai deștept un pic!...
Un fel de fel, sol de cutumă.
Revendic minim nouă luni
Ce-au fost cât o eternitate;
Un patern, nu paternitate,
Pe-un flux matern... clonând străbuni!
E drept am fost favorizat
De-o mamă, un tată cerți, reali
Cu gând să-i fac eu imortali!...
Căci ciclul nu mi-au avortat!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre sărbători, poezii despre struguri, poezii despre inteligență sau poezii despre câini
Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
Dați la copii... vis,
Întindeți pat să doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.
Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.
Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând să le fiți, în minți.
Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.
Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iarnă, poezii despre îngeri sau poezii despre somn
Ruta spre singurătate
Să nu-mi invadez gând cu tristeți stau planton
Fiindcă nu știu cum de se face de-s cam părăsit;
Cum împărat sau rege ce-a urcat pe tron
Și nimeni nu-l mai vrea, doar locu-i hărăzit.
Așa-i se pare scris când te-nconjuri de-ai tăi,
E numai o nălucă crezul de împreună
Căci zborul de acasă nu are înapoi
Și lumea-i azi sihastră, nu e la braț, de mână.
Or fi adolescența sau tinerețea crudă,
Doar ele gustul aprig de castul anturaj
Și adultul egoismul de-agonisit feudă
Cu împânzit copii, feriți de derapaj?...
Iar mai târziu când pleacă și ei și ai nepoți
Este final de rută la trenul personal
Golit; rămas cușeta în care vise-ți porți
C-un aliat de-o viață?... Trecut sentimental!
Nici certitudini n-am c-ar fi la fel la toți
Dar parc-așa se-ntâmplă în lumea mea restrânsă
Și atunci mă plâng, deplâng, să știe strănepoți
Că totu-i ciclu scurt... de-o viață nepătrunsă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri sau poezii despre singurătate
Perturbabil
E previzibil 'n tot ce face
Și din drum drept, îl faci o curbă!
Introvertit îl poți desface...
Nelimitat, tot îl perturbă!
Sau poate că nu-i previzibil,
Căci stabilit definitiv
Se schimbă; orice perceptibil
L-influențând fără motiv!
Fragil, nu-i fizic, entitate,
E doar moralul său labil
Ce nu-l are de-ntâietate...
Se lasă dus ca un copil!
E contrafort la hotărâre,
Nu știe sigur da sau nu;
Din fastuos e-o amărâre,
Uitând la început ce vru!?!
Atenție, nu e nebunul,
E inversul de tulburat;
Veșnic balanță, nu doar unul
Îi fiind exemplul de urmat!
E-n fond duplicitar în minte,
Profund în nuanțe, un capabil!
Un plin de stoic; un cu... minte
Plin de fațete!... Perturbabil!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre nebunie, poezii despre limite sau poezii despre copilărie
Ceasul vieții-i întors numai odată
Ceasul vieții-i întors numai o dată
Și nimeni nu ar putea să știe
Când pe cadran limbile se vor opri,
La care oră, devreme sau târzie.
Să îți pierzi averea este trist,
Să-ți pierzi sănătatea e și mai rău,
Să-ți pierzi sufletul este cumplit,
Căci nu-l mai poți recupera din hău.
Prezentul e tot ce-avem și ne-aparține,
Fii viu, iubește, fii întreg, femeie sau bărbat
Și să nu te-încrezi în vorba mâine,
Căci mâine se prea poate ceasul să-ți fi stat.
poezie de Robert H Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate
Nu te îndrăgosti...
Nu te îndrăgosti de o femeie care citește, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie...
Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună.
Nu te îndrăgosti de o femeie care gândește, care știe ea ce știe și, mai mult, știe să zboare; o femeie sigură de ea însăși.
Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care știe să-și preschimbe trupul în spirit; și, cu atât mai puțin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură și care să nu știe să trăiască fără muzică.
Nu te îndrăgosti de o femeie însuflețită, lucidă și ireverențioasă.
Să nu-ți dorești să te îndrăgostești de o asemenea femeie. Pentru că, atunci când te îndrăgostești de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubește sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci... NICIODATĂ.
poezie de Martha Rivera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre poezie sau poezii despre pericole
Descurajare
Sunt cu mine de mână într-un deșert de suflet. Nu-i oază
Și așa-s de însetat de orice și am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alții, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!
Se pare că globu-i mai mult, mișunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simț, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălțimii, e-un dar să-l deții fără scrupul, să fie...
Și-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăție!?!
Mă bântuie aspru tăiosul de vânt și întind mâna ca orbul
S-ajung nu știu unde și alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una și alta-s- la fel de înțelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veșnic, el, suflet!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre prietenie, poezii despre oaze, poezii despre nisip sau poezii despre groază