Melancolia mea

melancolia mea, melancolie stinsă,
în nopţi de iarnă tot mai dulci,
mai du-te,-acasă, dragă, să te culci
şi lasă-te sedusă şi învinsă.

natura toată doarme-n agonie,
într-un linţoliu alb de catifea,
melancolia mea, melancolie,
tu ai căzut în ceaşca de cafea.

apusul cască răni adânci de sânge,
ascult cum plâng fântânile de ger,
cum paserile zgribulite pier
şi cum natura îngheţată plânge.

cuprins de setea mea de depărtare,
nu-mi tulbura dorinţa mea de azi,
visez mereu pădurile de brazi,
să-mbrăţişez cu drag întreaga zare.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Auzi, tu, fiinţa mea dragă...
cum cad stropii la fereastră,
şi-n toată splendoarea ei
ploaia spală pomi de tei,
tot pământul mi-l îmbracă,
in haină rece si posacă
de culoare cafenie
dulce gând... melancolie.

Vezi, tu, suflet de copil...
zbor de frunze, zborul lin
miilor de rândunele
ce-mi duc vara, tot cu ele
si-mi lasă toamnă amară
cu miros de călimară,
triste frunze arămii
stări frumoase... melancolii.

Simţi, tu, iubirea mea frumoasă...
fuga aceasta păcatoasă,
setea aceasta nemiloasă,
ura cea bolnăvicioasă,
a călăului de-o viaţa
ce ne râde şi azi în faţă
doar el îi nemuritor
pe acest pământ rece... gol.

poezie de Adriana Monica Burtea (28 septembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai uitat...

cum ai uitat plopii
visători pe dealuri,
cum ai uitat marea
cu apele-n valuri,
cum ai uitat buza
ce te săruta,
cum ai uitat totul
tu, iubita mea?...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifea ciocolatie

Ieri mi te-am găsit senină,
Blânda şi iubita mea,
Îmbrăcată în lumină,
Bruna mea de catifea...

Mă pierdusem în iubire
Când priveam spre gura ta,
Miroseai a fericire,
Bruna mea de catifea...

Rătăceam într-o visare
Şi doream aşa, cumva,
Să te strâng în braţe tare,
Bruna mea de catifea...

Te-aş fi strâns, dar mi-era frică
Ca să nu îţi frâng ceva,
Draga mea iubită mică,
Bruna mea de catifea...

Erai gureşă, zglobie,
Erai ca o rândunea!
Îmi erai atât de vie,
Bruna mea de catifea...

Însă astăzi dimineaţă
Mi te-a întristat ceva!
Eşti lipsită de viaţă,
Bruna mea de catifea...

Ochii tăi, odată vii,
Ah, cum străluceau odată,
Azi sunt trişti, reci şi pustii,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că eu sunt vinovatul!
Iarăşi te-am făcut să plângi,
C-am dat mâna cu păcatul,
Bruna mea, azi mi te frângi...

Ca o salcie în vânt,
Peste ape aplecată,
Apoi pusă la pământ,
Bruna mea de ciocolată...

Rătăcirea mea de-o clipă
Ţi-a luat speranţa toată,
Ţi-am frânt visul şi-o aripă
Înger bun de ciocolată...

Am greşit de multe ori
Azi din nou şi încă o dată!
Ţi-am frânt vise şi fiori,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că merit să mă cerţi,
Recunosc în sinea mea!
Oare poţi să mă mai ierţi,
Bruna mea de catifea?

poezie de Florentina Mitrică (9 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea

tristeţea mea umblă peste tot,
prin oraşe de provincie
uitate de timp,
prin târguri şi sate de munte,
prin munţii cu creste cărunte,
prin constelaţii
pierdute în haos
şi nu-şi găseşte repaus...

tristeţea mea - floare de lotus,
tristeţea mea
cu care mă pierd în azur,
tristeţea mea-spânzurată prin vremi,
de ce nu mă laşi,
de ce mă mai chemi?

tristeţea mea - cerşetor zdrenţuit,
ce umblă prin târguri
cu mâna întinsă,
cu ce se poate plăti darul tău
în ora flamingo, învinsă?

nuanţa de scrum
a surâsului meu,
ne-ndeamnă să fim iar prieteni,
ne cheamă la umbra de cetini,
veşnicind,
logodiţi în astral,
un blestem ancestral...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră

când seara se-necase în grădină
şi ochii mei cătau în luminiş,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiş.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simţeam pe lângă mine plânsă
cum te-aşezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,
şi eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.

.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci mă cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
şi umbra mea spre tine vrea să plece.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2001)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră

când seara se-necase în grădină
şi ochii mei cătau în luminiş,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiş.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simţeam pe lângă mine plânsă
cum te-aşezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,
şi eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.

.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci mă cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
şi umbra mea spre tine vrea să plece.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către tine

Tu eşti:
ziua,
soarele,
lumina.
În zori de zi
picăturile de rouă care au udat florile,
aerul parfumat,
culoarea verde a dealurilor împădurite,
vara iubită,
marea mea.
Îngerul meu,
poezie,
cea mai frumoasă melodie.
Liniştea.
Inspiraţia mea,
şi sensibilitatea.
Cu drag,
dorinţa,
pasiunea,
fericirea şi iluzilie,
melancolia şi iubirea.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri sentimentale

melancolia mea devine tot mai pură
o graţie voluptoasă a nesfârşirii
o fântână de lacrimi în adâncuri susură
cu dulci reverii pe culmea iubirii.

sclipiri fermecătoare din izvor nesecat
împrumută chipul în zile cu soare
zbor deasupra lumii cu visul minunat
ca un curcubeu zămislit din culoare.

melancolia mea devine creatoare
avânturi suave spre cer se îndreaptă
cu poezia inimii copleşitoare
învăluită în lumina înţeleaptă.

în suflet fuzionează romantismul roz
cu acorduri vibrante de nai virtuoz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e în mintea mea

Ce e în mintea mea, mai bine să nu ştii,
Nu degrabă, dar rişti a te rătăci.
Cum e în mintea mea, scăldată de gânduri,
Mai bine nu veni, să nu te scufunzi în adâncuri.
Cine e în mintea mea, atunci când nu eşti tu,
Întreaga lume şi tot Universul.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cui

Iubita mea, mereu îmi spui:
"Mai pune-ţi, dragă, pofta-n cui!"
Eu, cum să nu-mi ascult femeia?
Îţi las şi pofta-n cui... şi cheia.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica mea este în mine (poezie pentru copii)

Mămica mea este în mine,
Acum o chem; şi-acum ea vine;
Mămica mea este din vis
Şi calea vieţii mi-a deschis.

Visez mereu, pe-a mea mămică;
Ascult mereu, ce vrea să -mi zică;
Mămica mea, este în mine
Şi o iubesc, mereu, când vine.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura mea mă constrânge să caut şi să iubesc lucrurile bine ordonate, fugind de confuzie care mi-e tot atât de contrară şi duşmană cum este lumina faţă de întunecimile adânci.

citat din Nicolas Poussin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea

Plânge marea, plânge ţărmul,
Albatroşii plâng şi ei,
Vântul şi-a-nteţit vacarmul
Biciuit fiind de zei.

Plâng şi crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecaţi departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.

Şi natura toată plânge
Lacrimi podidesc şi curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare ardentă

timp posomorât lacrimi se scurg în ceas
din tinereţea mea nimic n-a mai rămas
doar amintiri închise într-un sertar
şi-un dor aprins să am în cer un avatar.

aştept primăvara cu ziua Învierii
când muguri de lumină invadează merii
când fac din cireşe cercei la ureche
şi armonii însufleţesc iubirea mea veche.

aştept curcubeie să-şi ningă culoarea
peste melancolia care agită zarea
nu rănesc natura nu o deformez
cu splendorile ei mereu mă formez.

hai bucurie da o raită prin mine!
să sădesti în minte sămânţa de bine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tactică şi strategie

Tactica mea este
Să te admir,
Să te învăţ aşa cum eşti,
Să te iubesc aşa cum eşti.
Tactica mea este
Să-ţi vorbesc
Şi să te ascult,
Să construiesc din cuvinte
Un pod indestructibil.
Tactica mea este
Să-ţi rămân în amintire.
Nu ştiu cum sau
Cu ce pretext...
Dar să-ţi rămân.
Tactica mea este
Să fiu cinstit
Şi să te ştiu onestă,
Astfel ca între noi
Să nu ridicăm cortine
Şi să nu deschidem hăuri.
Strategia mea este,
În schimb,
Mai profundă şi mai
Simplă...
Strategia mea este ca,
Într-o bună zi,
Nu ştiu când şi nu ştiu
Sub ce pretext,
Să ai nevoie de mine.

poezie celebră de Mario Benedetti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vant de mai

Trece vântul prin părul bălai,
Aşa cum odată şi tu-ţi treceai
Degetele calde şi zâmbetul fin,
Amorul în versuri şi cugetul lin.

Răcoarea de mai îmi place la el,
E iute şi aspru, un biet sufleţel,
De plâng, mă alină şi-n zâmbet răsar,
Erai ca şi el, un suflet hoinar.

Se duce, se pierde în zare, şi-aş vrea
Să vină şi mâine în calea mea,
Pustie e viaţa sălbatică azi
Când el e plecat pe munte prin brazi.

Îi simt sărutarea şi ochii adânci,
Mă-ntreb de e singur acolo pe stânci,
Mă poartă în gând şi plânge de dor,
Doar mâine va şti cât îl ador.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum Trece Viata

trec anii grei şi viaţa-mi trece
ca un pasager
eu mă grăbesc s-ajung departe
chiar dacă trec prin ger
şi rog Stăpânul Timpului
să-mi ea bonus, un an din cer
dar ce mai pot să sper
un an în minus sau în plus
oare pot eu să fac
din tinereţea mea un scut de fier
când văd frunzele vieţii mele
în dansul vântului cum pier
şi nu mai am putere
nici măcar să sper
mă-ntorc şi socotesc mereu
câţi ani din viaţa mea
pierdut-am în eter

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când văd că aici se face ceva pentru ţara mea, eu nu ştiu ce e oboseala. Viaţa mea toată mi-am pus-o fără preget în serviciul artei, iar arta mea e pusă la dispoziţia lumii întregi. Lumea însă trebuie să cunoască ţara mea aşa cum e. Peste tot unde mă duc, eu nu uit că aceasta e prima mea datorie.

George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei româneşti, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolii plâng (dialog cu Ion Grigoraş şi Liliana Trif)

Magnolii plâng şi ramurile lor,
În unduiri, parcă se simt cum dor,,,
Mi-am sfărâmat iubirea pe trotuar...
Îmi plânge doina vieţii-un felinar.

Cu marea ta de roz, de mov şi alb
Sunt pregătită-n noapte să mă-mbrac.
Miros a floare şi-a parfum de vis,
Numai iubirea mea s-a stins... s-a stins...

Cum nu sunt un destoinic marinar,
Mă-nalţ pe val, mai sus mă-nalţ pe val,
O lotcă fără şansa de a fi,
Mă-nalţ mereu cu fiecare zi.

Dar lotca mea-i în doliu şi-n derivă,
În urmă nimeni parcă nu-mi mai strigă,
Oh, nici un far nu-i să mă-ndrepte, vezi?!
Când spun că n-am noroc, acum mă crezi?!

Sălbatică şi îmbrăcată-n foc,
Pierind în valul greu de nenoroc,
Mi-a mai rămas un sentiment - speranţa.
................................................
Deci vă întreb: "cum vi se pare viaţa?!"

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruda mea

cruda mea cruda mea
iubire tu
îmi iei tot aeru tu
îl faci bulgăre de zăpadă
mă baţi
cu bule ciudate de aluminiu (?!) c
ruda mea
îţi aminteşti cum la slatina
umblam prin subsolul
casei tineretului în 8
9 cruda mea
la slatina, crudo - a
iubire în care am pus
pisoiu în pragul
de gheaţă de sus
iar tinerii ospătari ne ţineau
furculiţa cum alţii
lumânarea,-n direct
cruda mea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!