Săptămâna oarbă

Nu mă mir că el se-nsoară
Şi-amândoi amorul sorb,
Dar, văzându-i soaţa... chioară,
Văd cât este el de... orb.

epigramă de Marţial din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul marţial

ne face victime amorul
efectul Stockholm ne imprimă
şi rade orice fel de stimă
de ego, jur, şi nul e zborul

în zarea ce divin exprimă
de-i suntem parteneri cu dorul –
ne face victime amorul
efectul Stockholm ne imprimă

dar ne-asumăm această crimă
tot petrecând vieţii mosorul
noi fiind acul şi cosorul
dăm anomiei ritm şi rimă

căci ţese vini însuşi amorul

citat din Damian Luz
Adăugat de damian muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-amândoi aveau dreptate...

Mai există multă violenţă care încă nu s-a produs.
El se afundă-n corpul ei
Orbeşte, pentru că dorinţa îl face orb,
surd şi olog deopotrivă.

Dar ce este dragostea?
Este oare vorba de-o întrebare sau de-o sentinţă?

El va fi
desfăcut, iar ea va jubila înfiorată,
atrăgându-l în noaptea ei – ca pe o rochie
care trebuie descheiată.

Dragostea va fi făcută şi desfăcută, natural,
nenatural. Va fi invocată
ca o cauză, ca o formă de viaţă.
Va fi uitată.

Dar dacă dragostea
nu-i decât o încâlceală de muşchi
tânjind dureros să fie dezlegaţi
de degete cunoscătoare?

Dacă dragostea trebuie doar săvârşită şi-atât?
a-întrebat Narcis, aplecat deasupra irisului verde-al apei.

Şi-atât,
a răsunat Ecoul din timpanele verzi ale pădurii.

Şi-amândoi aveau dreptate.
Şi-amândoi erau singuri.

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul e orb, dar simte de departe.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

VINDECAREA ORBULUI DIN NAŞTERE

Eu frumuseţea lumii-o sorb
Din ochi, uitând că sunt un orb,
Şi-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,

Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Ştiu doar că a născut Cuvântul
Din El şi Cerul şi Pământul

Ca mulţi sunt orb şi mult aş vrea,
Să vii Tu, Doamne,-n calea mea
Şi ochii să-mi mânjeşti cu tină,
Să văd ce taină-a fost la Cină,

Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Şi-n Biblie găsesc Lumină
Şi Te văd, Doamne,-acum din tină!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de ploaie

Plouă afară, curg şiroaie,
Cafeaua are gust de ploaie,
Sau gust de viaţă... nu mai ştiu,
E dimineaţă... sau târziu.

Îi sorb caimacul din priviri,
Citesc în el doar amintiri,
Cu degetul l-ating încet,
Să mă inspire, ca poet.

Văd parcă inimi desenate,
De frumuseţi neîntinate,
Dansează toate, fericite,
Că s-au născut, că sunt iubite.

Mă tot gândesc... pot să le sorb
Dar fără ele aş fi orb...
Îmi plouă-afară, curg şiroaie,
Cafeaua mea... miros de ploaie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Şi simt căldura unui mine
Dar unde-s restul, nevăzuţii?
Voi iară m-aţi lăsat să mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Şi-ncep s-aud un foşnet lin
Şi lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai aşteaptă!
Dar mă confund cu un decor.

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum paşii vin la mine,
Şi simt căldura, mă cuprinde
Şi stai, şi stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de Anabella Eliza Coţovanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Şi simt căldura unui mine.
Dar unde-s restul, nevăzuţii?
Voi iară m-aţi lăsat să mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Şi-ncep s-aud un foşnet lin
Şi lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai aşteaptă!
Dar mă confund cu un decor...

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum paşii vin la mine
Şi simt căldura, mă cuprinde...
Şi stai, şi stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însurătoarea

Din dragoste se-nsoară unii,
Urmare a afecţiunii;
Se-nsoară mulţi din lăcomie,
Dar cei mai mulţi ‒ doar din prostie...

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (28 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-amăgesc precum poeţii...

Mă-amăgesc precum poetii,-
Dulcele sărut al vieţii
Sorb.
Pe al tău trup luciferic,
Rătăcesc prin întuneric
Orb.
Sărutări redeşteptate,
De pe buzele-ţi uscate,
Sorb.
Gura mea pe al tău sân,
Nu te-mbună şi dau în
Morb.
Chiar în clipa învierii,
Cupa plină a durerii
Sorb.
Zburând lin, peste himere,
Se strecoară în tăcere
Corb.

poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificare: "Femeia, e bine să reziste, dar nu la nesfârşit!" Marţial

Vezi, Marţial, când sfaturi da,
Îndemnu-acelaşi îl făcu
Femeii care zise "nu!"
Şi celei ce răspunse "da!"!!!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din ziarul "Amprenta", nr. 228 (7 decembrie 1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la măicuţa

Privesc măicuţă şi mă mir,
Ce mâini dibace-ai căpătat,
Atunci, când bunul Dumnezeu,
La naştere, te-a binecuvântat.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum tu la fus nici nu priveşti,
Dar firul tors, pe el se-adună,
Când dusă-n gânduri îl suceşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum ochii tăi privesc în zare,
Şi-n gând întreb, fără răspuns:
La ce gândeşti, la câte oare?

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de firav e trupul tău,
Şi câtă treabă poţi să faci,
Din zori, până-n apus, mereu.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum poţi desculţă să păşeşti,
Pe bătătură ziua toată,
Şi nu te plângi că oboseşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de frumoasă poţi să fii,
Aşa, trudită ziua toată,
Şi nu te plângi, orice ar fi.

Privesc, mă mir, şi mă întreb:
De n-ai fi fost aşa ursită,
Ce ai fi fost, măicuţa mea?
Vreo... cuconiţă fandosită?

poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă mir niciodată să văd că oamenii sunt răi, dar de multe ori e de a mirării ca nu le este ruşine.

citat celebru din Jonathan Swift
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Priveşte cum plouă afară
Cum picură norii mărunt.
Mă mir că mai este şi ploaia
Mă mir că încă mai sunt.

Priveşte cum plânge azi cerul
Ce lacrimi arzânde m-ating.
Mă mir că mai sunt încă norii
Mă mir de ce nu mă sting.

Priveşte ce singur mă simt
Plouat cu picuri de gând.
Mă mir că mi-e dor de acasă
Mă mir de ce umblu şi plâng.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de Dorina Radoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un bulgăr de nimic

Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.

Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Şi cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.

Vin din cer mi-ai dat să sorb
şi pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mi-ai dat lumină.

Iar de toate câte-n Rai
le păstrezi Tu pentru mine,
nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
cât mi-e dor,
Doamne, cât mi-e dor de Tine.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Manneia

Când văzui cum căţeluşa ţi-a lins faţa, îmi şoptii:
Nu mă mir, aşa sunt câinii, umblă după scârnăvii.

distih de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

amorul propriu

Amorul propriu este un animal curios care poate dormi chiar şi sub cele mai crunte lovituri, dar se trezeşte, rănit de moarte, la o simplă zgârietură.

definiţie clasică de Alberto Moravia în Frumoasa romană (1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbi

Casa aceasta e oarbă,
Copacul de colo e orb,
E orb trecătorul şi oarbă
E luna, în cercul ei orb.

Inima, o cârtiţă oarbă
În clocotul trupului orb,
Lumina, lumina e oarbă
Şi orbi sunt ochii pământului orb.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O căsnicie ideală

Cu ochii el n-o urmăreşte,
Cu vorba ea nu-l plictiseşte,
Şi cupa "dragostei" o sorb...
E mută ea şi el e orb!

epigramă de Ion Ionescu-Quintus din Palatul de Justiţie (aprilie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

săptămâna chioară

Săptămâna chioară - adică perioada când îngerul păzitor al bărbatului se află în concediu.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miopia mirelui

Să-i vezi, în prag de nuntă mare,
Cu ce plăcere vinu-l sorb:
El e grăbit, să se însoare,
Ea-i fericită că e... "orb".

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!