Privind la măicuța
Privesc măicuță și mă mir,
Ce mâini dibace-ai căpătat,
Atunci, când bunul Dumnezeu,
La naștere, te-a binecuvântat.
Privesc măicuță și mă mir,
Cum tu la fus nici nu privești,
Dar firul tors, pe el se-adună,
Când dusă-n gânduri îl sucești.
Privesc măicuță și mă mir,
Cum ochii tăi privesc în zare,
Și-n gând întreb, fără răspuns:
La ce gândești, la câte oare?
Privesc măicuță și mă mir,
Cât de firav e trupul tău,
Și câtă treabă poți să faci,
Din zori, până-n apus, mereu.
Privesc măicuță și mă mir,
Cum poți desculță să pășești,
Pe bătătură ziua toată,
Și nu te plângi că obosești.
Privesc măicuță și mă mir,
Cât de frumoasă poți să fii,
Așa, trudită ziua toată,
Și nu te plângi, orice ar fi.
Privesc, mă mir, și mă întreb:
De n-ai fi fost așa ursită,
Ce ai fi fost, măicuța mea?
Vreo... cuconiță fandosită?
poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre frumusețe
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.