Ninge
Ninge... cu fulgi pufoși, suavă licărire
Ce prin ecoul stins al soarelui de vară,
Transplant de energie se strecoară,
Să-i dea sublimului, gest de strălucire...
Transplant de energie, ce din înalte ceruri
În fulgi pufoși în orga iernii plânge,
Acoperind cu alburi și petele de sânge
A toamnei frunză, prinsă-n joc de geruri...
Acoperind cu alburi, firul firav de grâne,
Ce dă speranța plinelor hambare,
Când câmpul auriu în plin de soare
Sub secere și coase, va naște noua "pâne"...
Azi câmpul auriu este albit ca varul
Și dă speranța zilei, că țăranul
La sfatul vetrei sale, socotește anul
Și foaia de tutun, o-aprinde cu amnarul...
La sfatul vetrei sale, clădește noi iluzii
Cu socoteli pripite, dar pline de speranță
Ca iarna prinsă-n drepturi sporește-n cutezanță,
A lui ardoare sfântă, lipsită de confuzii...
Ca iarna prinsă-n drepturi, pășește triumfală
Ca un spectacol falnic, cu joc de fulgi de nea,
Ca o paradă scumpă a formelor de stea
Ce umple scena lumii, cu fast imens și fală...
Ca o paradă scumpă și plină de surprize
Cu țurțuri de gheață în clarul cristalin,
A ierni zile plâng și umple golul, plin
De lacrimi reci și blânde, în scurtele-i reprize...
A iernii zi de plânge, cu gerul ea învinge,
Căldura ce-i contrară și aprigă-n efecte
Și viscolul de-l cheamă cu multele-i defecte,
În drepturi este iarna și ce frumos... iar ninge...
poezie de Constantin Enescu (decembrie 1991)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iarnă
- poezii despre ger
- poezii despre plâns
- poezii despre Soare
- poezii despre țărani
- poezii despre țurțuri
- poezii despre înălțime
- poezii despre zile
Citate similare
Fulgi de speranță
Mă ninge... Pe-obrazul cald mă mângâie fulgul căzut,
Din lacrima iernii, din nori mi-așterne rece sărut,
Steluța-înghețată sfârșește în picuri topită,
Doar vântu-i mai știe taina prin ceruri rătăcită.
Mă ninge... Un fulg jucăuș mi se-așează pe creștet,
M-am plâns că-mi este dor, de-ar vrea să-mi spună fără preget
Dacă la vară ne-om întâlni în lanul plin de maci:
-N-ai vrut să-mi dai răspuns îndată, ai preferat să taci!
Mă ninge... Ninsoarea întețită doru-îmi răpune,
Îmi cresc dorințele și stratul mai gros se depune,
Se-arată și gerul, la geam încolțesc flori de gheață,
Mă ninge nostalgic... Mă ninge cu fulgi de speranță.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ninsoare, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre nori, poezii despre gheață sau poezii despre flori de gheață
Flori de fulgi
Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când ființa-ți împresoară
ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare
ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingașele zări
peste a iernii albă casă
dar la geam fulgii nu cad
ci atâția iată suie
înspre ceruri parcă ard
după nașterea lor vie
iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer și nu în jos
pe-a privirii ulicioară
cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat
Doamne azi îți mulțumim
pentru fulgii mari și vii
Numele ți-l proslăvim
și-ți cântăm în veșnicii
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre alb, poezii despre flori, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre ploaie sau poezii despre naștere
Viscolul
Crivățul din miazănoapte
de mult ne-a avertizat,
Că de mâine se prea poate
să intre iarna în sat.
Noi nu l-am luat în seamă.
Altfel spus, nu l-am crezut.
Acum plătim iernii vamă
că viscolul a-început.
Întâi a nins liniștit,
cu fulgi jucăuși și mari.
Spre seară vântul s-a-întețit.
Trosneau crengile-n stejari.
Încet, iarna intră-n drepturi.
Toată noaptea viscolește.
La căpițe pune fesuri,
ograda o troienește.
În zori, zăpada-i cât omul.
Numai poți ieși din casă.
Fără crengi rămâne pomul
într-o iarnă viscoloasă.
După încă două zile
viscolul a încetat.
O mașină co șenile
șoseaua a desfundat.
Cerul s-a mai limpezit.
Cu fulare și mănuși,
copiii iute-au pornit,
cu sania pe derdeluș.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre șosele, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre vamă sau poezii despre săniuș
Iarna în sat
Azi afară ninge lin
Cu fulgi mari, pufoși de crin
Și tot ninge ca-n poveste
Că-nainte mult mai este.
Din hogeaguri iese fum
Și miroase a parfum,
Copilași cu săniuțe
Ies bulucuri din căsuțe
Și-o zbughesc la săniat
C-a venit iarna în sat.
Cățelușii rotofei
Se avântă după ei.
Băieții se vânzolesc -
Cu zăpadă se lovesc,
Cu bulgării cât opinca,
Ce purta cândva bunica.
Zboară bulgări în zăvoi
Ca ghiulelele-n război.
Nici de casă, nici de masă
Copiilor nu le pasă...
Prichindeii cuminciori,
Cu bujori în obrăjori,
Se tot dau din deal la vale
Până-n noapte, apoi agale,
Obosiți, ca vai de ei,
Vin acasă flămânzei.
Mănâncă pe apucate
Și la somn îi trage, frate!
Dorm în paturi frumușei,
Câte doi sau câte trei,
Iar Îngerul Păzitor
Stă de veghe-n dormitor.
Dulce-i somnul, cald e patul,
Are grijă mama, tata,
Milă are Cel de Sus -
Așa din bătrâni am dus.
Iar afară ninge lin
Cu fulgi mari, pufoși de crin,
Pe pământ mereu se cern
Ca mana albă din cer.
Și tot ninge ca-n poveste
Că-nainte mult mai este...
poezie de Mihai Cucereavii (22 decembrie 2004)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre copilărie, poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre văi, poezii despre tată sau poezii despre sat
Căldura iernii
E-o iarnă-n dreptul ei, de te-ai uita
Prin calendare, dar, mergând afară,
Îți pare că-i o altă primăvară
Și anul ce se-ncheie parc-ai vrea
Să îl întrebi: "Măi, unde-i iarna ta?
Ce s-a-ntâmplat cu fulgii mei de nea,
Cu florile de gheață din ferestre,
Cu obiceiuri ce-s a iernii zestre?
Eu cum să pot colinde a cânta
Iar, de Crăciun, pe cine-aș aștepta?"
Dar nu-l întreb, căci am găsit răspuns
În rugile ce-nalță către ceruri
Cei ce se tem de ale iernii geruri
Și simt că nu le-a fost îndeajuns
O viață ce iubirea le-a ascuns.
Aceia ce așteaptă ca pe-un dar
O prelungire-a toamnei, cât se poate,
Cu ploi, cu frunze moarte și uscate,
Cu vânturi foarte reci să fie chiar,
Dar să se tot repete, iar și iar.
Nu, anule, nu-i asculta pe ei,
Căci, dac-o știi trăi, e-o frumusețe
Și-o bucurie, nicidecum tristețe,
În iarna ce-i iubită de acei
Ce-și iau cojoace, după obicei.
Ascultă-i pe cei care au iubit
În primăvara vieții și-ntre timp,
În vară sau oricare anotimp,
Și vor, în traiul lor de-acum, tihnit,
O iarnă cum, demult, au moștenit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre primăvară, poezii despre Crăciun, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondel de iarnă
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit
Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
Împovărați de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieșit
Așteaptă la gemuri timpul potrivit
Sita cerului cerne fulgi de nea
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre jocuri sau poezii despre graniță
Crochiuri de iarnă
plânge iarba sub zăpada avidă
plânge pădurea tremurând în ger
sloiuri atârnă de natura lividă
nu ne mai zâmbește soarele pe cer.
iarna s-a înfățișat cu tolba plină
de ninsori de viscole de înghețuri
dar printre nori răzbate o lumină lină
este steaua care poate să-nfrunte cețuri.
n-am ce să fac iarna își intră în drepturi
aduce și magia sărbătorilor cu ea
se bucură copii reverberează-n piepturi
colindele prin care vorbește dragostea.
învăț să suport iarna ca pe-o necesitate
bacterii și viruși vor pieri din cetate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre sărbători, poezii despre stele sau poezii despre păduri
Pe palmele uimirii
ce frumoasă
este iarna
cu fulgi albi din cer ce vin
să-ți
albească astăzi haina
și
s-o facă un dalb crin
cu
steluțe albe albe
totul
este transformat
chiar și câmpul
e-mbrăcat
și atâtea trotuare
prin oraș
ninge ninge
vin din cer
flori
steluțe ca un vis
cad pe palmele uimirii
soli fiind
doar ai iubirii
dintre cer
azi și pământ
împletite cu mireasma
frigului
scăldat în frig
poezie de Ioan Daniel Bălan (11 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vestimentație, poezii despre oraș sau poezii despre frumusețe
Chitara
Vine iarna peste mine
Dar ce vară aș vrea să-ti fiu
Dezvelită de veșminte
Sub un soare auriu
Vine iarna braț de țurțuri
În genunchi la patinoar
Ridic ochii către ceruri
Totul este în zadar
De-aș ajunge-n primăvară
Să-mi pun sălciile-n plete
Adieri de vânt, chitară...
Ochii tăi să mă desfete!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre chitară, poezii despre păr sau poezii despre ochi
Iarna poeților
Iarna va ninge tempestiv
Cu fulgi de cuvinte,
Va posta chiciură de idei
Și promoroacă de doruri,
Apoi nămeți de gânduri
Și troiene de versuri
În total peste orizonturi
Poeme de un alb strălucitor
Iată cum iarna dibace
Cu forță și vibrato
Produce opere de artă
În lungi convoaie.
poezie de David Boia (15 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre chiciură, poezii despre versuri, poezii despre idei, poezii despre gânduri sau poezii despre forță
Iarna acasă
Pe al iernii drum cernit
De trei zile și trei nopți,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porți.
Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orășelul troienit.
Din povești noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.
Brazii 'nalți s-au îmbrăcat
În veșminte lucitoare,
De natură ferecați,
Cu-ale albului zăvoare.
Se văd case deghizate
În lumini de felinare,
Stând pe stradă înșirate
Albe, vechi și gânditoare.
Când și când prin neaua moale
Se afundă osteniți,
Câțiva pași, apoi ninsoare
Și sunt iar acoperiți.
Eu la geam încremenit
Printre fulgi și fum,
În vis noaptea adormit
Plec prin nea, pe drum.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Liniștea ninsorii
Albă liniște aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.
Nori cuminți din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliți, încet se-aștern,
Cad în dulce agonie.
Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul și-a găsit odihnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă
Ninge din Shakespeare
Ninge uitat. Toți fulgii astăzi dați-i
Celor săraci, copii să și-i mintă,
Ninge fără de corp, ca din oglindă,
Cade lumina pe toți condamnații.
Pe toată omenirea suferindă,
Pe toți dușmanii, ca și pe toți frații,
Ninge uitat de-atîtea generații,
Ninge cu fulgi din lanțul de pe grindă.
Ninge din Shakespeare, cu zădărnicie,
Cu amăgiri, cu desprimăvărare,
Numai groparul limita cunoaște
Cînd cu dispreț el tace-n gura mare.
Ninge cu fulgi pentru lipit sicrie
Și lumea moare, naște, moare, naște...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre uitare, poezii despre sărăcie, poezii despre limite sau poezii despre gură
Mi-s ochii fulgi
Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Și gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinși de lacrimi și tăcere.
Mi-s ochii fulgi, și gândul mi-i așterne
Peste dorințe ce se-nchid în stele
Și lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinși de-a inimii durere.
Mi-s ochii fulgi, și visul mi-i topește
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Și amintirile-mi se țes ca o poveste
Mi-s ochii prinși în iarna fără veste.
Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i fulg
Și iarna peste crânguri mi-l așterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi și sufletul mi-i cerne...
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre inimă
Precipitații
ninge din stele cu lumini pentru noi
ninge din suflet cu doruri ardente
ies la suprafață straturi de noroi
aleanul răzbate printre sentimente.
când iarna sosește o privesc pe fereastră
dar frigul străpunge arborii golași
au pălit de mult florile din glastră
pe străzi se joacă doar pruncii poznași.
viscolul îngheață murmurul de izvoare
păsări zgribulite nu mai ciripesc
iarna nu are nici un fel de candoare
plâng arborii gliei din rărunchi trosnesc.
sunt tot mai mohorâte razele de soare
dar învăț că și iarna trebuie s-o iubesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări
Te-aș ninge...
Te-aș ninge de azi, sub troiene să-mi cazi, tot eu să te caut și să te găsesc, sub albul ce-mbracă și mare și brazi și om de zăpadă în tine să cresc...
Te-aș ninge așa, liniștit ca-n povești pe ochi și pe frunte, pe brațe și gând, să-ți intru cu iarna în nopți când privești cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aș ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ți fie veșmânt, te-aș ninge cu stele, dar n-am nicio stea, și de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun și nu pot, iubite-n Ajun să te mint și nici că aștept înc-o stea, să îți spun...
Te-aș ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, să mi te-aducă la piept să-mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu știu de-l mai prinzi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre seară
Iarnă-n doi
Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuși cu goarna
semn să-ți dea unde să fugi
Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ți sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă
Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăși cu goarna
viscolește o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna
Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre religie sau poezii despre femei
Primii fulgi
Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii și case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Și fulgi mici, cât ghioceii.
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Otilia Cazimir despre zăpadă, poezii despre porumbei, citate de Otilia Cazimir despre iarnă, poezii despre ghiocei sau poezii despre copaci
Iarna la oraș
A plecat bătrâna toamnă
Șchiopătând, iavaș-iavaș,
Iarna a început să cearnă
Fulgi de nea peste oraș.
E o vreme mohorâtă
Plâng copacii dezbrăcați,
Dar copiii râd și cântă
La ferestre cocoțați.
Și cu toții ies din case
Iuți ca niște spiriduși
Echipați cu haine groase,
Cu căciuli și cu mănuși.
Magazinele sunt pline
De cadouri fel de fel
Oamenii pe la vitrine
Scotocesc prin portofel.
Beculețe colorate
Atârnate sunt pe sus
Neaua cade peste toate
Și pe ele s-a depus.
Ca să scape de ninsoare
Cei ce sunt cu capul gol
S-au retras în graba mare
Și se încălzesc la Mall.
Iarna nu ne ocolește
Sărbătorile-s în toi
Moș Crăciun se pregătește
Să mai vină pe la noi.
Doar mașinile pe stradă
Se frământă și suspină
Fiindcă știu că sub zăpadă
Se vor umple de rugină.
poezie de Octavian Cocoș (21 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre început, poezii despre vinovăție sau poezii despre râs
Ninge primăvara
În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile, anilor vieții
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac,
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
spunându-mi"ai grijă de tine"
ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngerii și Lumină
peste sufletul meu auriu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!