Anul 2000
Am așteptat sfârșitul lumii,
Dar 2000 a fost uituc
Și-acuma, altă teamă nu mi-i
Decât că n-am să-l mai apuc.
epigramă de Ștefan Cazimir din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare
Sfârșitul lumii a mai fost așteptat de altă lume...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2015)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

În anul 2000, n-a fost sfârșitul lumii; doar noi ne comportăm așa.
Victor Martin în Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Toate pânzele...
Te-am așteptat în colț, la florărie, te-am așteptat pe gard, la cimitir, te-am așteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete și-un fir de trandafir.
Te-am așteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am așteptat la mall, la mic dejun, te-am așteptat o zi, un an-lumină, te-am așteptat de Paște, de Crăciun.
Te-am așteptat în gară la Sinaia, te-am așteptat la Pontul Euxin, te-am așteptat, cu toată hărmălaia, în liniște, la un pahar de vin.
Te-am așteptat pe muntele Găina, la Sighișoara și în Retezat, te-am așteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am așteptat prin peșteri și prin vreme, te-am așteptat la țărm de îndoieli, te-am așteptat cu toamna-n crizanteme, te-am așteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am așteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am așteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, prețul cu discont.
Te-am așteptat cu toată așteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăiești, speranță, și nu mai are sens să te aștept.
poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conciliere
Să ne certăm nu are rost,
Ci simetriei să-i dăm glas:
Eu n-am rămas ceea ce-am fost,
Iar tu ai fost, dar n-ai rămas!
epigramă de Ștefan Cazimir din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârșitul lumii... la români
Chiar de-i prezis de o "ursită"
Să vină-n luni sau săptămâni,
Sfârșitul lumii - la români -
E doar o glumă... nesfârșită...
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean din Dați-mi voie! (2012)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârșitul lumii nu e așteptat, ca mai toate sfârșiturile...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă să mori când poți trăi până la sfârșitul lumii? Și ce altceva este "sfârșitul lumii" decât o expresie, pentru că, cine știe măcar ce e lumea însăși?
Anne Rice în Interviu cu un vampir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mormântul lui, înțelege mata cuvintele astea absurde? Mormântul lui! Dar... nu l-am simțit pe el acolo, dedesubt. El e în altă parte. O să-l caut și o să-l găsesc. Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie nicăieri.
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sunt convinsă că venim pe lume cu un program și este o iluzie că putem să-l influențăm sau să-l evităm. Poate asta a fost ceea ce m-a susținut în viață credința asta în destin. N-am stat niciodată cu mâinile încrucișate și nu am așteptat să-mi pice para mălăiață. Tot timpul am muncit ca și când totul ar fi depins de mine. Dar sunt absolut convinsă că nimic nu depinde de noi. Decât un comportament pe care ni-l alegem... Dar e o soarta care te cheamă acolo unde ai fost programat să te duci.
citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



După anul 2000
Într-o cușcă, sub un pom
Doi roboți privesc un om.
distih de Ștefan Marinescu din Păcate amestecate (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


11.11.2011, ora 11 și 11 minute
Cinci de "unșpe" se-ntâlnesc,
Dragii mei, dar frică nu mi-i;
C-așa unii clevetesc,
Cică-ar fi sfârșitul lumii!
epigramă de Liviu Sergiu Manolache (11 noiembrie 2011)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gospodina
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
Încotro fugi, surioară
Ia, mă duc și eu la moară!
Și-s grăbită, și-s grăbită,
Că mi-i casa negrijită,
Și mi-s rufele la soare,
Și copiii cer mâncare...
Nu, la noi în mușuroi
Nu e timp pentru zăbavă:
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai și-amar de noi!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Doamne, unde-ai să ne-așezi pe noi,
visătorii,
care-am băut din corola florii
de mătrăgună și-am trăit goi?
N-am avut altă-avuție
decât praful de pe tălpile noastre,
altă casă decât zările-albastre
din copilărie.....
Oamenii, ocolindu-ne-au zis:
cine sunt acești vânzători de vis...???
N-am avut liniște, n-am avut masă-așezată,
însă tu ne zâmbeai câteodată...
Te-arătai la sfârșitul câte unui cuvânt,
erai ca un fulger, ca o pală de vânt.
Și noi ne spuneam rugăciunile,
încrezători în toate minunile....
Doamne, dintre toți copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi...
Iartă-ne ce-am greșit și primește-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune-ți mâinile
pe ranele noastre prea pământești
și spune că ne vindeci și ne primești...!
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dilemă
Mă uit cu drag și eu la fete,
Căci sunt cuprins de-un mare dor,
Și-am să-l propun de Dragobete,
Dar teamă mi-i de-acceptul lor!
epigramă de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iarna de la sfârșitul lumii
Mama era iarna de la sfârșitul lumii
toată stătea pe câmp
copacii se albeau din tâmplele lui de țărm nătâng
timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
Se răcise mâncarea pe masă
casa noastră nu mai avea casă
tatăl meu era plecat pe câmp
mama era iarna de la sfârșitul lumii.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



N-am așteptat vreodată vreo clipă de iubire...
N-am așteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut din palme izvor de mângâieri,
Când uragan de ură robea a războire
Și-n zilele cu soare pusesem tămâieri.
Am înghițit otrava și-am transformat-o lavă,
Să scoată din străfundu-mi șuvoaie de iertări,
Călătorind bezmetic, în noapte, pe o navă,
Spre Insula Iubirii pierdută-n depărtări.
N-am așteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut iertării un strigăt de cocori,
Când toamna din săruturi șoptea a amăgire
Și clipele de viață erau pustii cărări.
Din iedere stufoase crescute-ntre veșminte,
Am scos Lumina Lumii țesută-n zi din Cer
Și-n vorbele pierdute în iad de simțăminte
Am pus iubirea-n Domnul și-o rugă-n frig și ger.
poezie de Mirela Grigore din Pelerini pe cărările iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful - nomen audiosa
Soiu-acest de epigramă
Nici n-am vrut să-l pomenesc,
Că mi-a fost într-una teamă
Nu cumva să mi-l cobesc.
epigramă de Mircea Rădulescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i teamă de o carte
Mi-i teamă de o carte (o văd ades și-n vis)
pe care aș deschide-o-nfrigurat
și-n paginile ei aș da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.
De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
și solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
și mi-i devreme ora cea târzie.
Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
știind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.
Și ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi și sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.
Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare;
și în amurguri vechi, cu iz amar, -
eu cartea ceea-aș răsfoi-o, arare;
ca pe-osânditul propriul meu dosar.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prima mea poezie, am semnat-o cu trei stele la " Viața Românească". Așa am fost descoperită de dl. Sadoveanu și dl. Ibrileanu care m-au "botezat" Otilia Cazimir...
citat celebru din Otilia Cazimir (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
