Culmea dervişilor rotitori

Titirezul.

culmi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politică modernă

Una-i vorba, alta-i fapta,
Mulţi nu îşi divulgă crezul:
Nu-s de stânga sau de dreapta,
Ci... se-nvârt ca titirezul.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula

" Va voi ridica la rangul de copac,
spus-a Dumnezeu ierburilor blajine,
iata, in primavara care vine,
cresterii voastre nu voi mai pune capac. "

" Sa nu credeti in el, e un fagaduitor,
zise titirezul care se-nvartea la radacina lor.
Mie mi-a promis ca o sa ma faca om,
cu ciubotele, o comoara de om. "

Dar un grec, un esop, auzindu-l grai:
" Daca Dumnezeu si-ar implini cuvantul, ce-ar mai fi?
Fapta lui pentru ambitiosi e tagada
si spusa e ademenire, e incercare, e nada. "

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valul imaginaţiei

ancorez trecutul lângă o dună de coral
valuri învolburate vreau să le limpezesc
cu lacrimile mele dintr-un destin moral
în care şi cuvintele se înverzesc.

cu optime lucidităţi am făcut sacrificii
ca să salvez esenţe vitale şi crezul
un aer al schimbărilor intră prin orificii
mă învârt printre probleme ca titirezul.

de durerile vârstei mă simt stresată
între specii naturale eu sunt floare
în cartea amăgirilor voi fi presată
printre poemele iubirii mistificatoare.

în lumea muribundă eu n-am salvat nimic
pe valuri de imaginaţie vreau să mă ridic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totu -i trecator

Totu-i trecător!

Versuri

Cojocaru Adelina.

-Ţaţă, Tinereţea trece!
-Trece tinere, tot timpul!
-Ţaţă, trece Timpul!
-Trece, trece, tinere!
Tremură trecând tăcut,
Temerar, tăios, timid,
Ţanţoş, ţese Tinereţea,
Toamnelor trecute-n ţepii
Trandafirilor, temuţi.
Trece tânăr, titirezul!
Ţucă tinere, trandafirii!
-Ţaţă, trece tata!
-Tache? Tot tăcut taie terasa
Trist, târându-şi traista,
Tăvalită-n tocălii.
-Ţată, trece ţigăncuşa! Tânăra ţambaligie!
-Trece tinere, tot trece,
Ţuica ţăcănitului Tiberiu,
turmentează tinerele!
-Ţată, treci tu, ţărmul Toamnei?
-Tinerele, tacticoasă, trec!
Timpul toarnă-n talentate ţaţe,
Toată tăria tamaioşilor!
-Ţaţă, ţine ţuica!
-.... Tinere!?
-Tanti Tanţa, ti-a trimis toată tandreţea!
Ţuicomicina, Tinereţilor.. trecute.
-Ţăcănita! Toamna turmentează tot!
-Ţaţăă!
-Taci, trece ţăcănitul ţap!
-Ţap?
-Tiberiu, tamâiosul ţaţelor!

poezie de Adelina Cojocaru (31 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate nu ştiţi că diseară...

poate nu ştiţi că diseară
vor veni la cină oamenii de ceară
cu trăsuri de apă şi arlechini de lemn
coborând în suflete solemn
să te întrebe ce mai faci
dacă ai învăţat să taci
să vadă ce mai zici
despre cele mari, despre cel mici
despre bani, despre guverne
lumea doarme aşa cum îşi aşterne;
să nu le zici nimic, nu le sta împotrivă
că dacă răzbate cine ştie ce derivă
vântul dinspre fisc, mai bine du-ţi mâna la plisc,
să nu se lase cu colivă!

n-o mai căuta pe doamna ta de pică
a plecat care va să zică
era pe stradă, făcea autostopul
să-şi cunoască şi ea horoscopul
că te-a scos din cărţi dar n-a vrut să-ţi spună
că nu te (mai) aşteaptă nici o veste bună!
iart-o că şi ea a vrut să-ţi facă felul
dacă n-o-ntâlnea pe doamna cu căţelul;
haina este coaja, principal e miezul
ce-ai să faci dacă lipseşte titirezul?
o să dai din mâini fără nici un spor
lozul tău a fost necâştigător!
toate astea par poate superstiţii
dar nu ştii cine sunt ăia fericiţii
care toată viaţa au tras şi trag, şi trag
şi mai şi rag...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţii pe care unii le numesc... probleme

sunt un tren spre nicăieri
la geamul lui copacii aleargă în cerc
ceru-i din celofan
oamenii cresc
franzele proaspete Morţii

ceva vertical mă taie şi mă împarte
centrifuga cadranului scoate untul din orele fixe

de undeva
un vultur mă pândeşte chiorâş
apele aplaudă spectacolul sării
focul pleacă în sine spăşit şi
la ce-am mai venit aşa de târziu?
când nu mai e viu decât spasmul
unei frunze desprinse din mine
călcate de tren pe şine de sticlă

Pământul
asfixiat în punga aceasta de un leu
unde geme înfundat şi flămând numele meu

doar Moartea molfăie plictisită franzele
şi învârte titirezul cadranului şui

această stare confuză din vorbe-vârtej
mă soarbe şi Nicăieri începe şi se termină aici

anii mei mari, anii mei mici
sunt copacii contorsionaţi
traşi în scânduri

nu mă privi prin geamul acesta
fiindcă privirea ar putea lua-o înaintea mea
ca un somn clandestin
ca un ultim festin... dă pagina
dincolo te aşteaptă sublimul...
propriul tău iluzionism, mila ta de paradă
iubirea ta amanet pentru un succes aparent
când nu te recunoşti în oglinzi franzelă impetuoasă –

la câte trenuri trec
nici nu mai merită desenate gările
reclame pe pungi de un leu

singurele bunuri comune
ne sunt copacii care aleargă în cerc şi
nu-i vom putea împărţi niciodată egal...
rupe pagina, nu o mai da
sunt un tren şi orice... altceva

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!