Femeia pompier

Când o văd cum se întinde,
Foc în inimă mi-aprinde.
Pompier, o vreau pe ea
Să stingă inima mea.

epigramă de Dumitru Delcă (13 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amantul

Îmbrăcat în pompier
A venit să-i stingă focul.
Ea l-a-nchis în şifonier,
Fiindcă-n geam îi bătea soţul.

epigramă de Dumitru Delcă (18 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo

omul se smulge din neant
îşi scoate inima din piept
şi o aşază pe masă
o priveşte în ochi şi suspină
inima clipeşte şi toarce
îi arată cum să facă focul
cum să îl atingă şi cum să suporte

omul întinde mâna prin haos
găseşte sticla mov
toarnă totul într-un pahar cu picior
şi dă visele peste cap
ascultând un şlagăr la radio
se sperie
face copii într-o casă cu femeie
şi begonii în pervaz

omul îşi plimbă ochii
de jur împrejurul luminii
îi aruncă pe geam
aerul dintre ei întinde gâtul să vadă mai bine
afară ba e vară ba e iarnă
ba e război

omul se aşază în genunchi
pe stele, lângă inimă
o priveşte în ochi şi suspină
inima clipeşte şi tace
îl învaţă cum să stingă focul
cum să îl stingă şi cum să suporte

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

Vreau s-aud cum creşte iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăşi treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheaţă lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viaţă.
Pământul se încălzeşte.
Şi-într-o bună dimineaţă
Natura se primeneşte.

poezie de Dumitru Delcă (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima mea curată

Cu inima mea curată, zi de zi te caut, Doamne.
Prin viscole, ploi şi zloată, Te caut şi-n veri şi-n toamne.
Lucruri multe am a-ţi spune, ce-n inimă le-am sechestrat.
Nu le-am împărtăşit la lume, în suflet le-am ferecat.
Când o fi şi-o fi să fie, în faţa Ta fruntea să plec,
am să rup acea frânghie şi inima mi-o dezleg.
Tot ce-am greşit pe pământ, Ţie îţi mărturisesc.
Ascultând al Tău cuvânt, păcatele îmi ispăşesc.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de pompier

Nu mai pot de dragul ei
Ochii ca două scântei
Vorbele-i ies vâlvătaie
Dragostea... un foc de paie!

epigramă de Gheorghe Gurău (29 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghicitoare

Inima îi bate des,
creierul îi stă pe loc.
Aţi ghicit. E un ales.
Parlamentar. "Deştept", foc.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săraca inima mea

nu mai vreau ceaţă şi ploi
nu mai vreau val de ninsori
vreau soare şi iarbă verde
unde dorul meu se pierde

vreau cu tine pe colină
noaptea când e lună plină
vreau ca să-mi aduci în dar
floare de mărgăritar

vreau sărutul să mi-l dai
vreau în braţe să mă ai
vreau să râd cu bucurie
alergând pe o câmpie

vreau şi vreau mereu ceva
săraca inima mea
bate... bate... nu se lasă
încă nu-i vremea de coasă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugămintea din vis

Doamne,
Smulge-mi vălul de pe ochi!
Vreau să văd departe.
Nu mai vreau să cad în gropi.
Vreau să citesc carte.

La nepoţi să citesc basme,
Seara la culcare.
Vreau să nu mai văd fantasme
Când merg pe cărare.

În ochi, Doamne, dă-mi lumină.
Lasă-mă să te privesc!
Până viaţa-mi se termină,
Neobosit te slujesc.

Minuni de-cestea ai făcut.
Îndură-te şi de mine!
Voi crede c-am renăscut
Şi că pot urca la tine.

Asta-mi este rugămintea.
Este visul ce doresc.
Către Tine ridic fruntea,
Din suflet îţi mulţumesc.

rugăciune de Dumitru Delcă (29 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare şi dorinţă

Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viaţă să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceaţă,
Vreau să-mi construiesc o nouă viaţă.

Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.

Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze faţa, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.

Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toţi oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Şi-n viaţa mea să fie veşnic primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lumânării

Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare şi-n flacără privesc.
O văd strălucitoare şi-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălţării, din raiul vieţii sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine şi cu blândeţe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe faţă, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalţă, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieţii sfânt, ea veşnic mă priveşte,
Eu muritor de rând, o văd cum străluceşte.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau moartea ca pedeapsă,
n-o vreau nici ca recompensă.
Am o cale mai aleasă;
Vreau o viaţă cât mai densă.

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plimbare-n mintea mea...

Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Şi vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.

Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Şi ştiu că viaţa mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.

Văd umbra ta în paşii tăi pierduţi,
Ieşind din mintea mea cea trează
Ş-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.

Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Şi speranţa mea să vină de la soare.

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să văd aerul pe care-l respiri. Vreau să-ţi văd inima bătând. Vreau să-ţi văd sufletul gol, să-ţi sărut sufletul gol! Vreau să văd cu ochii mei moartea ta! Vreau să mă lupt cu ea, s-o rog şi s-o înduplec!

Petru Popescu în Prins
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este cumplit de dor
să te pot îmbrăţişa.
Către tine vreau să zbor,
să te sărut, iubita mea.

catren de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Of, inimă şi inimioară

Inima-mi bătea aseară
Gata din piept să îmi sară.
Când aproape s-a-nnoptat,
Inima de mult a stat.

Acum, în zadar mă chinuiesc,
Nu mai pot ca s-o pornesc.
Odată ce s-a oprit
E foarte greu de pornit.

Of, inimă şi inimioară,
Cum zburdai odinioară!
Ce-ţi veni aşa de-odată
De mi-ai pus doliu la poartă?

De ce din inimă blajină
Ai devenit prea haină?
Cum inimă te-ai îndurat
Şi din viaţă m-ai luat?

În loc să-mi laşi două vieţi.
Acum sufletu-mi îngheţi.
Mă duci dint-o viaţă reală
Într-o alta virtuală.

O, cât de păcătoasă eşti!
Eu credeam că tu glumeşti!
De ce nu spui c-ai obosit,
Ca să ştiu că n-ai glumit?

Ştiu. E tardivă întrebarea.
Inima nu-mi mai răspunde.
Ea, şi-a încetat mişcarea,
De auzit, nu m-aude.

Adio îţi spun natură!
Intru în eternitate,
În urmă las iubiri şi ură
Şi trec graniţa în moarte.

poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti e de ajuns să vorbeşti cu inima şi cu sufletul.

Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din inimă

Mamă,
fie-ţi inima vioară,
trandafiri albi să primeşti.
Viaţa-ţi fie primăvară,
ce doreşti să împlineşti.
Să ai multă sănătate,
fericire cât se poate.
LA MULŢI ANI, MAMĂ!

poezie de Dumitru Delcă (7 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e cel ce prinde
post de slugă la argat.
Până acolo se întinde
sărăcia ce ne-aţi dat.

catren de Dumitru Delcă (20 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Fată frumoasă, cu suflet acru,
M-ai făcut să te iubesc
Proiectându-mi amintirea-ţi
Şi constat, nimic nu-i sacru
Fiindcă m-ai tratat prea aspru,
De curând.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Ochii-ţi căprui, socotesc,
Fură inima oricui
Cum şi pe-a mea au furat-o
Şi-acum, trist, dacă privesc,
Constat că, chiar eu plătesc,
Mult.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Sufletul e negru şi la mine-acum,
Dar ştiu c-aşa nu se putea
Să mergem mai departe
Şi că-mi voi reveni şi că voi reuşi, oricum,
Să-mi văd de viaţa mea, de propriul drum,
Mai mult.

Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greşit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greşit.

Dar nu pot.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!