Uşor să-mi fie braţul tău

de îţi doreşti să atingi zidul
din spatele unui măcel
prinde-ţi custura în păr
în gamba stângă mi se pune un cârcel
şi cocori în bucla părului, linsă
numai din tine a fost aprinsă
pânza umbră, fructul pară
ţine-mi degetul în lapte de cireaşă amară
şi rana deasupra ochiului drept
undeva, unde să-mi îndrept
ceasul către un timp asmuţit
în prăseaua unui cuţit
tăcerea ta suferă din durerea mea
iar subţioara adie la întâmplare crini
umbre veştede printre mălini
atât de uşor să-mi fie braţul tău.

poezie de Octavian Anuţa din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

U2

dacă împrumut de la tine o culoare
piciorul tău din lemn sau labele unui scafandru
mă tem că ochiul ar putea putrezi în cristal
ceea ce pare complicat
altfel
mă oboseşte creierul tău
din care materie se trage
ca să ştiu să-mi clădesc deasupra ta un aeroport -
sosesc când vreau plec când vrei;
(planete, universuri paralele, miros de umbră)

azi beau pentru noi un vin deosebit
cu arome de uitare şi chipuri de alte femei
am şi eu braţul meu din lemn
mă închin mai aplecat e drept
lemnul nu pluteşte pe om el se bate în cuie acolo unde doare
un efect de anihilare a tot ce simţim şi vedem
trece doctore
trec avioane

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu gust de cireaşă

Iubire cu gust de cireaşă amară,
Ne-am cunoscut într-o seară...
Eu visul din ochii tăi,
Tu dansul paşilor mei.
Cu rozele buzelor mi-ai mângâiat sânii,
Eu m-am ascuns timidă,
În căuşul ochiului tău... şi al mâinii.
Mâna ce mi-a atins sufletul
Şi m-ai învelit cu lumină, dăruindu-mi
Fericire deplină.
M-am ascuns în inima ta, iar tu mă căutai frenetic
Prin vene.
Braţele tale mă ascundeau în ventriculul drept.
Copil inocent! Editura ochilor tăi
A scris povestea unei noi vieţi.
Zâmbeşte!
Pe buzele tale
Am răsărit eu – cuvânt de April.
Surâsul tău e divin!

Iubire cu gust de cireaşă amară,
Te-am pierdut... într-o seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă dulce

Vreau doar să-mbătrânesc bolnav de tine,
Să nu mă vindec niciodată-aş vrea,
Să-mi laşi o urmă veşnic pe retine
Şi-n puls să simt de fapt inima ta.

În aerul din jur îţi vreau mirosul
Şi urmele de ruj pe ceaşca mea,
Iar firul tău de păr ca abanosul,
Să îl găsesc pe pernă, de-o cădea.

Nu am să caut leac, convalescenţa,
Am să o prelungesc atât cât pot,
Te rog să-mi dai, de vrei, să beau esenţa
Iubirii tale fără antidot.

Să mă-ngrijeşti atât cât simţi nevoia,
La pieptul tău să sufăr aş mai sta,
Tu să-mi fi vraci, de asta îţi e voia,
Dar dragostea, te rog, nu-mi vindeca.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflare

Plânsul fiinţelor de a fi fiinţe
să nu mi-l dai în ochii mei.
Gingaşul trei cel umilit de patru
să nu mi-l dai din unul meu.

Lasă-mă numai să-mi fie dor de tine.
Lasă-mă în numai trădarea mea curată
şi uită-mi vina pe spinările stelelor
care mi-au plecat din ochi spre altădată.

Lasă-mă să fiu bântuit de crima
foamei de a mânca.
Inel de Saturn de logodnă la degetul
din stângă mâna ta.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

dă-mi noaptea, dă-mi buzele fierbinţi
să sorb aroma pură a unui gând până la fund
dă-mi ochii tăi adânci ca marea
să mă scufund în adâncimi de dor
dă-mi trupul tău de heruvim
să-mi fie alinare şi suspin
în zilele ce curg, ce vin
eşti roza inimii curate, făclie pură în noapte
femeie, rai şi mântuire
dă-mi surâsul tău şi clipele senine
dă-mi sărutarea ta înfiorată de amor
amor sălbatic şi de dor
dă-mi clipa, dă-mi visarea
dă-mi vraja clarului de lună
dă-mi cântul tău pe ţărmul unui vis
dă-mi drumul către tine
şi fiecare pas, e pas spre nemurire
dă-mi ceasul, dă-mi durerea
dă-mi slova gândurilor tale
dă-mi inima să-mi dea de ştire
dă-mi gândurile şi şoapta fericirii
femeie, înger, demon şi destin
în noapte, printre clipe de iubire

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă părului tău

Din părul tău
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.

S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.

poezie de George Pena (2008)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cireaşă, un sărut

- Bună-ţi fie ziua, nene!
( Doamne, ce n-aş da, o dată
s-o sărut între sprâncene,
frumuseţea ei de fată! )

- Unde îţi aleargă pasul
Sprinten ca de căprioară?
( Vai... ce minunat i-e glasul! )
- Ia, mă duc şi eu la moară.

( Rumenă şi dulce gură! )
- Mai stai un minut zăbavă
Că făina nu ţi-o fură!
- Ştiu eu...? ( Taci că-mi e pe tavă! )

- De alergi, se umflă pieptul
Şi îţi dă din bluză-afară!
- Eiii, voi merge mai pe-ncetul
De mi-ar fi ca să mă doară!

( Să te doară?! Na-ţi-o bună!
Stai să vezi de nu ţi-a place
Când te-oi săruta o lună
Şi-o să stai că n-ai ce face!

Îi mai spun ce gene dese,
Ce păr negru, de mătase,
O pun braţul să-mi apese
Şi încet o să se lase... )

- Ia, mănâncă vreo cireaşă,
Pică iute după buză ;
Nu slăbeşte, nu îngraşă!
( Are şi ea două-n bluză... )

- Zi, te-ai sărutat vreodată?
( şi stau mândru ca un rege )
- Nu vreau mama să mă bată...
Ce cireaşă! Mi-o culege!

- De vii la cireşe iară,
Nu pun lacăt la portiţă,
Când s-a-ntuneca a seară ;
Sus, în pom, mi-ai da guriţă!

Trecu vremea de cireaşă
Şi de mere şi gutui,
Frumuşica se... îngraşă
Numai din... sărutul lui.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (5 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pot să-ţi spun

Ce pot să-ţi spun?
adie pădurea cu mirosul tău
în păr se joacă fluturi albi şi bleu
iar pe călcâie ai urme de rouă
rămase de pe ţărmuri mângâiate-n ape verzi
uitate în palma unui zeu

De undeva se aude mierla
cu dimineaţa zâmbind pe trupu-mi somnoros
ca ramura îţi apleci braţul
şi mă înveleşti cu privirea ta
cum frunza de tei îşi caută culcuş umbros

Din al tău sărut se naşte ziua
când mă culegi ca să reînviu
căci tu mă ştii
că încă eu
mă joc cu vise la margine de curcubeu

Ce pot să-ţi spun?
Îţi simt parfumul
miroase a flori de câmp
pe-o creangă zâmbeşte un lăstun
iar eu te beau şi te respir
precum lumina ce iubeşte un verde fir

Tac mută de uimire neştiind ce să-ţi mai spun
mă las s-alunec în caldă reverie
şi uit fir-ar să fie
ce-aveam sau dacă voiam ceva să-ţi spun...

Ah, mi-am amintit printre adormite gânduri
că azi
mai am de împărţit la lume... fluturi

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvăşit de vânt...
Şoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...

Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ţine incompletă.

Lasă-mi, dacă-mi laşi ce vrei,
Şi în toate mă ascunde,
Aş pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!

Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc şi calc aiurea,
Fără tine..., nu ştiu cum...!!

Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!

Sarah Sarah blu

Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Şoapta Ta de rugăciune,
O să-ţi fiu ultim cuvânt!

Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ţine vie permanentă!

Am să-ţi las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!

Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, ştii Tu cum!

Unde poţi să-ţi vinzi durerea?
Când doar Eu îţi sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino la mine

Vino la mine odorul meu ;
Brâu îţi voi face din braţul meu
Ca să te apăr de ce-i mai rău.

Când amintirea unor blestemuri,
Te-ajungă din vechile vremuri,
Te voi cuprinde ca să nu tremuri.

Prin sărutări iubita mea,
Te-oi încălzi de-ţi va părea
Un soare cald, inima mea.

Tu eşti frumoasă floare de nalbă!
Noaptea, voi face să-ţi pară albă.
Din stelele nopţii o mândră salbă.

Vino la mine odorul meu.
Alungă-ţi teama din gândul tău.
Dragoste pură îţi ofer eu.

Iar tu cu-al feţei rumen oval,
Cu gura ta, -dulce pocal-,
Să-mi mângâi pieptul cuprins de jar.

Privirea ta -iris- în soare,
Buzele, petale de floare,
Păru-ţi de aur -o desfătare-!

Vino la mine, odorul meu,
Să-ţi fiu eu sprijin în ceasul greu.
Să unim dorul. Ş-al tău, ş-al meu.

poezie de Ion Rotaru (2001)
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ta...

Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...

De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...

poezie celebră de Octavian Goga din Din umbra zidurilor - Clipe (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Unde-i, toamnă, vara ta, ziua cu miros de nucă,
unde –s strugurii de vin, unde-i dorul tău de ducă?
să m-aşez în pragul serii descântat de înfrunzire
şi să-mi fie dorul iar punte spre copilărie.

Ce frumoasă-mi pari acuma ca şi cântecul de nai
ca odihna unui susur de izvor ce curge-n rai
ca o nesfârşită zare dincolo de curcubeu
ca nisipul ce se scurge în clepsidra unui zeu!

Hai şi lasă-mi-te, toamnă, tot de vara ta cuprinsă
ca o elegantă doamnă cu ţigara ei aprinsă
şi te-du, du-te departe, dincolo de nemurire,
numai mie lasă-mi, toamnă, sfânta mea nedumerire!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept să vii, măicuţă

Îţi scriu măicuţa mea acum câteva rânduri
Ascunsă printre umbre şi multele suspine,
Eu, puiul tău de om, aştern aceste gânduri
Cuprinsă de amar, visând că eşti cu mine.
Să ştii, că Buna plânge adesea pe-nfundate
În timp ce-mi împleteşte din resturi un fular,
Are privirea stinsă, iar sufletu-i departe
Şi parcă totu-i fum, doar lucruri în zadar.
Te-aştept să vii acasă, măcar de sărbători
Să-mpodobesc cu tine, crenguţele de brad,
Eu ştiu că-ţi este greu şi gemi spre cer şi nori,
Dar mamă, leacul meu sunt ochii tăi de jad.
Lui Moş Crăciun, aseară, scrisoare i-am trimis
Şi sper să înţeleagă din ruga mea fierbinte,
Eu nu vreau jucării nici darul mult promis,
Ci braţul tău duios şi-a tale dulci cuvinte.
Tu să-mi auzi chemarea, în ziua cea senină
Şi-atunci să pleci măicuţă, din neştiuta zare,
Întoarce-te degrabă, din lumea cea străină
La satul dintre munţi îmbrăţişat de soare.
Pe drum am să-ţi presar luceferi argintii,
Un pod de crini voi face, să vii peste zănoagă
Vor lumina-n cărare, doar candele-făclii,
Să nu ajungi cumva cu pasii-ntr-o pârloagă.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pansament

Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru şi lin
Pe sufletul necunoscut...

Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă aşezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...

Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.

Să-mi dăruieşti ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubeşti...
Să laşi minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu eşti.

Să-mi fii un pansament pe rană,
Născut din inima ta blândă...
Ce m-a iubit mereu în taină
Şi-acum mi-arată, mă inundă...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de pe buza ta

Nu pleca, ţine-mi visul aproape
Să lăsăm crinii să mai cânte şi noaptea
Fii amar, inainte să-mi fie ziuă
De pe buza ta, beau cea mai bună cafea.

Stai o stea şi uită-mă o lună
Să-mi fii dor, piele din rouă şi brumă;
Toamnă-n focul aprins la piept de chindie
Suflet căutând în alte trupuri chirie.

Mai taci un gând şi respiră o umbră
Ziua nu întârzie, măcar o secundă.
Crini-au tăcut, urcă soarele-n mine.
Pe buze-mi stăruie-amar, gustul de tine.

Şi-aud cocorii
scrijelind cu aripa
drept în inima mea

Şi-aud cocorii
alungând cu ţipătul
norii de peste ea

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză-n al tău ram...

Nu ştiu de ce mă mai iubeşti,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu poveşti,
Pierdută-n fiecare an...

Din când în când îţi aduc veşti
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ţi doreşti,
Plecând... mă pot întoarce iar

În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziţi de vise
În iarna dorurilor mute.

Şi plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...

Şi-aştept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simţi din nou fiori
În vise, când se lasă seara.

Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăveri sub troiene

Ninge iar în Postul mare
Pe icoane şi-n altar,
Ninge ca din întâmplare
Cu albastru glaciar.

Şi de m-or chema asceţii
Să adăst în ruga lor,
Voi picta pe toţi pereţii
Ce-mi lipseşte din décor:

Nuferi răstigniţi pe ape
În tăceri, visând naiv,
Din zăpezi să se adape
Şi din ape rogvaiv.

Maci cerşind încă o noapte,
Sângerând de rugăminţi
Cu lăstarii lor de lapte,
Aşteptând în lan cuminţi.

Un copac strigând de verde
Pe cărarea unui vis,
Nopţile să îmi dezmierde
Când mi-e somnul interzis.

Şi un cer deschis spre tine,
Fără iarnă la hotar,
Unde gânduri clandestine
Ne pun inima pe jar.

Şi în ultima secundă,
Când ninsoarea s-a oprit,
Voi muşca din zid flămândă,
Să îmi las amprenta-n schit.

Şi când vei urca pe stâncă
Într-o pauză de nea,
Să-mi iei rana cea adâncă
Şi să te-nveleşti cu ea!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu vrei să-mi dăruieşti

Mă plimb prin roua florilor din zori,
Alung durerea dintre noi doi,
Tu vii lângă mine şi mă cuprinzi cu drag,
Şi-mi spui să vin din nou la tine-n prag.
Ne plimbăm apoi ţinându-ne de mână,
Printre florile ce parfum emană,
Acum mi-ai dărui şi cerul dacă ai putea,
Ş-ai face covor de flori-n calea mea
Şi tot din flori mi-ai împleti cunună,
Iar luna ai prinde-o într-o mână.
Nu ştii ce să-mi mai dăruieşti,
Eu vreau linişte şi sper că şi tu asta îţi doreşti.
Sper că toate se vor înfăptui,
Când noi împreună vom fi.

poezie de Eugenia Calancea (2 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arunc în ciocul unui vultur

aşa eşti tu făcută, să ignori omida
lăsându-ţi în pârgă firida
şi praful din dreptul naturii
dacă ploaia îţi udă aripile de argint
ierbii îi pun vină până să o mint
când creierul încărcat de atâta sârguinţă
te goleşte de atâta fiinţă
tocmai când trufia nu are gură să strige
iar dacă te joci de-a moartea
apucă-ţi râsul de degete
aşchia ce se-ndepărtează fără pregete
din flori neputinţa te iartă
te ceartă, îţi pune un mic chihlimbar
la gâtul bărcii fără hotar
numai aşa poţi fi plin de daruri, acum
gângurind frumos, iată oarba-mpăcare
tras în fructe galbene
până învinge melancolia atâtor treceri
de ani zdrenţuiţi, lacrimi din oarbele întreceri
când cuţitul plugului taie o brazdă de carne
urlând de bucurie, de bună pricepere
la prima ta iubire
la tihna îngăduită
cu felia de soare arzându-ţi spatele
dintre mare şi ochiul albastru
mai înghit încă un astru
apoi mă arunc în ciocul unui vultur.

poezie de Octavian Anuţa din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Fi-mi-ar marea mai aproape,
Dacă nu... măcar ocean,
Să mă mângâie pe pleoape
Când albastrul ei nu-l am.

Fi-mi-ar muntele păvază,
Când îmi bate vânt nebun,
Iară tu să-mi fii o oază,
Unde poezie spun.

Fi-mi-ar trupul tău iubire,
Relieful lui culcuş,
Să-mi provoace amintire,
Ca vioare-i un arcuş.

Să îmi fie gândul, visul,
Către tine mai mereu,
Tu să-mi fii piscul, abisul,
Să-mi fii bine, să-mi fii greu.

Fi-mi-ai tu un pic din toate,
Fi-mi şi mult, fi-mi şi puţin,
Îţi voi fi şi eu şi poate,
Vom fi noi ceva divin.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!