U2
dacă împrumut de la tine o culoare
piciorul tău din lemn sau labele unui scafandru
mă tem că ochiul ar putea putrezi în cristal
ceea ce pare complicat
altfel
mă obosește creierul tău
din care materie se trage
ca să știu să-mi clădesc deasupra ta un aeroport -
sosesc când vreau plec când vrei;
(planete, universuri paralele, miros de umbră)
azi beau pentru noi un vin deosebit
cu arome de uitare și chipuri de alte femei
am și eu brațul meu din lemn
mă închin mai aplecat e drept
lemnul nu plutește pe om el se bate în cuie acolo unde doare
un efect de anihilare a tot ce simțim și vedem
trece doctore
trec avioane
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lemn
- poezii despre uitare
- poezii despre prezent
- poezii despre planete
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre frică
- poezii despre femei
- poezii despre creier
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.