Îi noapce și satu îm piere (poezie în grai bănățean)
Îi noapce și satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Șî vara chilavă mi-l șere,
Mi-l fură, șe noapce beceagă!
Șî fuje întră urme șe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliță goale șe plâng...
Să ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeșce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Șî vara în mine tăt creșce.
Îi noapce, îi vară șî vânt
Strâg satu, atâta l-aș strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Șî noapcea dă vară cum plânje...
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre sat, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre lumină sau poezii despre Banat
Citate similare
Luminilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe șî șoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Șî rupe șî rupe dân noapce...
Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopțî bube șereșci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveșci.
Fulgeră, satu primeșce,
Lumini otrăvice șî chin
Noapcea in mine găsășce,
Vânturi șe trec șî șe vin...
Luminilii nopțî durere
Mă ard, mă-ngheață șî dor,
Să - ngroapă satu șî piere...
Trăiesc măi o noapce șî mor...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre creștere
Am în mine... (poezie in grai bănățean)
Am în mine numa ploi
Și o toamnă șe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...
Parca-m strâns în mine stropii,
Șe mă udă și goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...
Întră ploi sî noapce șăd,
Șeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă șî o las...
Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Șeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!
Noapcea mă strânje șî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-și-audă,
Stropii ei gata să crească.
Aș fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aș fuji și io odată
Sî dă gândurilii mele.
Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am șeru, șe mă suie...
Șî m-adușe înăpoi...
poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre ploaie sau poezii despre apă
O dzî dă vară (poezie in grai bănățean)
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna înșepu să strângă,
Două gânduri mășcioane...
Mă afundă glasul verii
Șî dân sobă mă tocmesc
Aș culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.
Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea șe să lasă,
Sâmt aproape șolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!
Bace noapcea după ușă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea șe ogene.
N- o șiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă așcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!
Da nu sui întră fușcei,
Satu numa îmi priceșce,
Să nu calt cu pașî mei,
Umbra lunii care creșce!
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre Soare
Atâta vara (poezie în grai bănățean)
Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...
Atâta vară pringe glas
Șî satu lacom o înghice,
Șelaină vara fără șeas
Ascunge umbre prăsăgice...
Mă caltă vara sub tălpoane,
Niși soarilii n-ostăneșce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ș-atâta umbră prăsăgeșce..
Atâta vara aș dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Șî vara toată mă cupringe,
M-aș lăpada dă ea, nu pot...
Atâta vara arge șeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpașu
Noptî pierduce in zădar!
Atâta vară-am strâns șî dau
Dau multă lumii dă mă are
Șî noapcea mă așceaptă-o iau
În brață, lăpădat dă soare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță sau poezii despre foc
Nopț dă mai (poezie în grai bănățean)
Nopț dă mai să tăt spățâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Șî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros șî șoapce.
Nopț s-aprind șî parcă suie
Verge satu numa buie,
Șî poșoare dă vergeață
Împlecesc o gimineață.
Șăd, atâcea nopț colindă,
N-au oceș, vor să mă prindă,
Să mă-mbreșe, nu scăpai
Într-o gimneață dă mai...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sergiu Boian despre poezie sau citate de Sergiu Boian despre Banat
Arânjilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Arânjilii nopțî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Șî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje șă m-i să închină...
O primesc în lumea - opășită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeșce, fură și mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.
Am ajuns, pucerea nopțî o așier
Șî - n atâta vara, rătășesc șî pier
Umbre dân șenușa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...
Mă oceș, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopțî îs măi oceșâce
Ș-adormi cu vara parcă mășcioane,
Șe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre lună plină sau poezii despre Lună
Atâta fum ... (poezie in grai bănățean)
Atâta fum dă vară otrăvită,
Tăt buie-n stropii dărinaț
Să spele noapcea opărită
Șî ochii nopțî afumaț...
Uliță strâmbe, negrișioasă
Cărări umblace dă strâgoi,
Pline dă fumu care roasă,
Urmilii nopțî, pașî goi...
Îș mașină năroiu ș-un miros
Așcerne umbre parcă smulsă
Rămân atâcea urme jios
Șî talpa ei atâta mulsă...
Îș fașe oceșâtă drumu,
În gându meu-umplut dă șoapce
Ca un strâgoi să sâmce fumu
În ochii afumaț dă noapce...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre fum
Umbrilii tele (poezie în grai bănățean )
Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paș îmbătaț dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara mi pierdută șe piere...
Lumini și umbre ocesâce
Mă ung, șă împleceșce un dor
În urma nopțâlor- sâce
Dă gânduri beceje șe dor.
Păsășce și noapcea și ea
Doi paș să mpârângă șî pier
Ș-atâta vară oi avea
Ș-atâta noapce măi șer...
Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneața pot s-o primesc
Când nu ce duși, niși nu vini...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, citate de Sergiu Boian despre lumină sau citate de Sergiu Boian despre gânduri
S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănățean)
S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă asară
Ș-o dat în mine întâlnire...
Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..
O umbră creșce întră focuri,
Ce strânje vraja nopțî moi,
Ce scald-amețâtoare jiocuri,
Șî m-i ce-adușe înăpoi...
Șiuleșce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălșită,
Mă tot sâleșce să o las...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară
Glas dă toacă (poezie în grai bănățean)
Glas dă toacă să răsfiră șî s-auge-n dăpărtare
Șopcind parcă la tăt satu că îi Săptămâna Mare,
Estă vremea dă cregință, dă durere șî dă post
Săptămâna asta-n care Domnu răstîcnit o fost
Întră doi tâlhari pră crușe, chinuit cât nu să poace
Ca să scăpe cumva lumea dân potopu dă păcace...
Glas dă toacă să scoboare, gimineața lacrămi pringe,
Satu îmbrăcat dă gânduri, dă credință să apringe,
La bisărică s-adună lumea să să spovigească
Sî părincilii-i îngeamnă să nu măi păcătuiască.
Glas dă toacă să răsfiră șî s-auge-n dăpărtare
Șopcind parcă la tăt satu că îi vremea dă iertare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni sau poezii despre iertare
Mă-ntorc iar în satu meu
Mă-ntorc iar în satu meu,
Nu-s măi bătrânii pă trăpce
Șe stăceau cu ochii-n lacrămi
Cân' veneam... să mă așcepce.
Privăsc la poarta încuniată,
La ușa sobii un' stăceau,
Îm' amincesc, cu drag, mereu
Cân' cu mine givăneau,
În grăgină sâmt mirosu,
Ge la pomii înfloriț
Șî iei îs mâniaț pă soartă,
Că ge taica-s altoiț,
Nu-i măi vaca-n grajgi la iesle,
Nu-i măi vadra a cu lapce,
Ge când nu măi îs bătrânii...
Ge pă lume s-or stâns toace.
Nișiodată nu zăuit...
Bătrânii șe m-or crescut,
Nișiodată nu zăuit...
Satu-n care am crescut.
poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci sau poezii despre bătrânețe
Plâng primăveri (pozie în grai bănățean)
Plâng primăveri aproape supce,
Șî oceșâce d-orșie dor...
Șî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.
Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Șî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...
Plâng primăveri, beceje flori
Își vaită șeasu dă născare..
Șî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându șe nu-l are...
Plâng primăveri șî nopț dă mai
Nu pot prișepe rostu lor
Dă șe mă ceamă șî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...
Plâng primăveri, șe-or măi plânje
Șî nopțâlii supce dă dor,
Șî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre flori
Glasu toamnii (poezie în grai bănățean)
Glasu toamnii rujinit,
Iar mă strâgă șî răspund,
Toamna în mine-o buit,
Șî dăjeaba mă ascund...
Sara prinsă întră glasuri,
Să străcoare șî mă-mbie
Toamna parcă fașe nazuri
Pântră lodzâli dă vie.
Șî bogicăie, șe vină!
În pișioare calcă satu,
Lasă urme dă rujină,
Pă unge îs fașe patu...
Glasu toamnii să tăt sâmce
Șî cresc umbrilii dă sară,
Gândurilii mele strâmce,
Rujinesc, a câta oară...?
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viața ge jiune (poezie în grai bănățean)
Un loc măi fain în toată țara,
Unge-l găsășci pă-ntrăg pământ?
Acolo-n satu meu... ăl mândru,
În satu meu, în locu sfânt.
În satu-n care, noi, cu toțî',
Am crescut ge miși copii,
Unge cu greu am trăit,
Cu năcazuri... bucurii....
Mi dor ge pita coaptă-n vatră,
Ge lapcilii nezmântânit,
Mi dor ge moșu șî ge baba,
Ge ochii șe nu să geșchid.
Mi dor ge drumu șe dușea
La poarta cășî' un' stăceau
Bătrânii chinuiț ge soartă,
Cu ochii-n lacrămi m-așceptau.
Vremea toată o trăcut...
Fără câta ge rușânie,
Parcă ieri s-o întâmplat,
Viața me'... viața ge jiunie!
poezie de Claudiu Românu (17 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pâine sau poezii despre mândrie
Aminciri
Noapcea să lasă prăstă sat,
Inima-mi bace tăt mai tare,
Abia dacă s-o însărat,
Că mi-s șî gata dă plecare.
Cu mândra eu m-oi întâlni,
Pră fânu proaspăt adunat
Șî-acolo tare ne-om iubii,
Așa-i dă când lumea lăsat,
Ăl cinăr noapcea să nu doarmă,
Să umble după sărutări,
Că vine iuce-a vieții toamnă
Șî o zuita dă dăzmierdări.
Îmi fierbe sângele în vine,
Ghingeșci că zbor, așa mă duc,
Să ajiung mai iuce lângă cine,
Lângă poșorul dă sub nuc.
Că-mi arge buzele dă dor,
Cu a tele buze să le sting
Șî ochii mei să vadă vor,
Privirea tea când ce ating.
Dă sub chimeșă, a tei sâni,
Obraznici bat în al meu piept,
Vor ca să-i țîn, cu-a mele mâni,
Nu șciu șie Doamne... mai așcept.
Ei vor acuma ca să îi țuc,
Să-i stâng, că ard ca focu,
În fân să stăm abia apuc,
Să le-mplinesc lor jiocu.
Mă bucur tare când ce ating,
Șî sâmt cum tremuri lângă mine,
Să mă astâmpăr ce cuprind,
Tu strânge-mă în brață bine.
Cu dăzmierdări să ce acopăr,
Să stângem focu șie ne doare.
Cu mâna șie să plimbă ajier,
Ne dăzgolim da-noaste țoale.
Șî cufundați ca într-o visare,
Ne îmbătam doar cu iubire.
Adzi văd în urmă cu-ntristare,
Cum cinerețea-i... amincire.
poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să ningă! (poezie in grai bănățean)
Să ningă neaua să mă-mbreșe
în albu ei strălușitor,
să măi zăuit vremea șe treșe
și doru meu rătășitor...
Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
șî toace crenjilii dă brad...
Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbrață
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmț căldura ei dă gheață...
Să ningă cum n-o nins dămult,
tășâtu iernii să-l primeșci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeșci.
Să ningă. Până să sprăjăce
șî umbra iernii ce apușe
când jeru numa să năspreșce
șî soarilii nu ce adușe
Să ningă. Iarna să șiulească
ca o cemare-a nopțî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.
Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
șî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...
poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănățene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre numere, poezii despre ninsoare, poezii despre gheață sau poezii despre brazi
Reacție la vorba aceea : " Olteanul e sigur acasă dacă îi vezi rufele întinse la uscat"
Vorbă mare - ține minte:
Zise ieri a lui Melinte,
Rufe am, că schimb bărbatu'
Într-un an vă schimb tot satu'!
epigramă de Valeriu Ene din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre trecut, epigrame despre schimbare, epigrame despre acasă sau epigrame despre Oltenia
Cântecul pițigoiului
Pițigoi,
Măi pițigoi,
Ce tot cauți pe la noi?
Prin salcâmi, prin lilieci,
Prin tufișurile reci,
Când e iarnă grea afară
Și pe casă
Brumă groasă,
Te pornești, așa-ntr-o doară:
"Simț a vară, simț a vară!"
De gândești că-i vara-n toi,
Pițigoi, măi pițigoi!
Oameni buni,
Măi oameni buni,
Iaca spun și eu minciuni!
Când e iarnă, "simț a vară",
Să fac iarna de ocară.
Vara strig: "Cârpiți, cârpiți!"
Ca să știți
Să pregătiți
Și hăinuța ruptă-n coate,
Și cămara cu de toate!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Otilia Cazimir despre iarnă, poezii despre oameni buni, poezii despre muzică, poezii despre minciună sau poezii despre brumă
Merele de vară
Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi copii la mama mai eram,
Când stam pe bancă câteodată seara,
Cu câtă poftă le mâncam!
Și câteodată când ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin ploaia cea de vară
Și câte-un măr cu lacrimi ne-aducea.
Și îmi aduc aminte că într-o vară
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Și cum s-a luminat în prag de seară,
Când mama i-a cules un măr din ram.
Dar de când nu mai este mama,
Nici pomul nu mai face rod,
Și parcă degeaba mai vine vara
Și vara parcă nu mai are rost...
De-atunci am mai mâncat mere de vară,
Dar parcă și-au pierdut parfumul sfânt
Și mi-amintesc gustul de-odinioară,
Pe-o bancă, lângă mama la mormânt.
Merele de vară sunt,
Sfinte pe pământ,
Merele de vară plâng,
Mamei la mormânt...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre seară, poezii despre mamă, poezii despre poftă sau poezii despre mâncare
Când îi șeasu fălincat
Bată-l sfinții pră Fălincă, că o fost plecat dîn sat,
Șî dîn vina lui acuma să vegeți șe s-o-ntâmplat.
Că îl șciți voi pră Fălincă, maistoru' șe ce întrabă:
-Șe fălincă are șeasu? Hai că țî-l repar dăgrabă.
Am vădzut că șeasu meu nu prea merje-i, cam strîcat,
Am dzîs să treacă dă Pașci șî l-oi da la reparat.
Dar iacă-mi făcu figura, mi-e rău doar când mă gîngesc,
Când în fiecare an la Pașci eu imi amincesc.
Pusă-i șeasu ca să sune, gimineața pră la șinși,
Prigăcii șî cotărița, țoali dă-mbrăcat, opinși.
Că așa-i la noi în sat, la morțărie ce duși,
Să dăi pomană la morți, colași șî bomboanță dulși.
Șî cum tăbărâtă-am fost, mă pusăi eu la dormit,
N-apucai să cucăi bine, sună șeasu dă trezît.
-Doamne, dar șe noapce scurtă, parc-acuma m-am culcat,
Iuta fug, mă uit afară, nu-i nima. Îi amânat!
Ce pomeneșci c-or fi fost, toțî sătenii pră la morți,
Că nu văd nișiunu-afară, nu îi nima pră la porți.
Iau cotărița pră mână, încuni poarta șî tot fug,
-Au, da' tare-i amânat, că pră nima nu ajiung!
Când intru în morțărie, beznă! Niși o lumină nu văd,
Șe să fac, tămîedzî iuta, șî așcept, mă uit, măi șăd.
Poace vine vrun copil că n-am cui să dau pomana,
Șî n-o pot lăsa la crușe, să mânie baba Ana!
Cu răipărțu aprind lumina, șî mi-s gata dă plicat,
Șîne șcie când o fost toată lumea dă prîn sat!
Provin acasă. Tot fuga! Mă bag iuta la căldură,
Stau câta să mă-ncăldzăsc și m-apuc d-o pîrjîtură.
Hai dzîc să văd șî vro șcire, tilivizoru-l pornesc,
Când mă uit nu-mi vine-a crege, nu pot niși să mă clincesc.
Cât arată șeasu lor? Unu noapcea? Nu să poace!
Înșep eu a trămura șî în mince a socoace.
Nu îi șinși dă gimineață? Am fost noapce-a prîntră morți!
Acuma-nțăleg eu bine dă șe nu-i lumea la porți.
Numa eu babă nebună, umblu noapcea prîntră cruși,
Șine șcie câți muroni m-or vădzut pră mine-atunși!
După asta vreo tri dzîli m-o fost rău și am dzăcut,
Dă frică! Când mă gîngesc la șe Doamne, am făcut.
Altă data eu mă duc, doar pră dzî, când oi pucea,
N-or murii morții dă foame, așceptând pomana mea!
poezie de Nicoleta Stavrat (ianuarie 2017)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre copilărie sau poezii despre bine și rău