Convorbire conjugală

Am, cu nevasta, dialog,
Căci nu vorbeşte numai ea,
Din când în când, nu-s pisălog,
Apuc să spun câte un... da!

epigramă de Al.-Saşa Ştefan din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convorbire conjugală

Am cu nevasta dialog
Căci nu vorbeşte numai ea,
Din când în când, nu-s pisălog,
Apuc să spun câte un… Da.

epigramă de Alexandru Ştefan-Saşa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

- Ce obţii scurtând fustiţa?
Mă apuc să iscodesc.
Şi-mi răspunde ştrengăriţa:
- Acţiunile îmi cresc!

epigramă de Iulian Bostan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog şcolăresc

- Să fim drepţi! Păcătuim!
Recunosc sfios fârtaţii.
- Parcă numai noi chiulim?!
Fac la fel şi deputaţii!

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compensaţie

Curioasă-i viaţa asta
Câte pofte nu te-mbie,
Când balenă ţi-e nevasta,
Iar prietena, scrumbie.

epigramă de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidie Poetică

Ca scriitor, vă spun aceasta,
Mereu îmi invidiez nevasta;
Câte "metafore"-mi găseşte
Atuncea când mă cicăleşte!

epigramă de Gheorghe Solcan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

pisălog

Pisălog: individ care te pisează până te face praf.

definiţie aforistică de Harry Ross din Aforisme - Există oare o religie a eşecului?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte, Doamne...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt rob
şi robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grîul Tău un bob
şi dragoste mai multă!
Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
în vremea de zăbavă...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt gol
şi-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat Cuvîntul.

Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
şi flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sînt rob
şi robul Tău ascultă...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

pisălog

Pisălogul: cel care vorbeşte în loc să vă asculte.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s poet

Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinţi ca un sărut.

Eu nu-s poet, ci ţesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar şi abisuri fără Dumnezeu.

Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.

Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât şi prost
Şi-ai cărei ani pierduţi, plini de mizerii,
I-am zugrăvit aşa precum au fost.

Eu nu-s poet, ci sclav al poeziei
a cărei grea galeră-ncerc s-o duc
în portul liniştit al veşniciei,
neliniştit, căci nu ştiu dacă-apuc.

poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa?

De ce când trăieşti
Trebuie ca să iubeşti?!
Iubire să dăruieşti
Şi sa spui la ce gândeşti.
Spune-mi câte vieţi
Ţi-ar trebui ca să ierţi?
Şi sa nu te-n vinuieşti
De câte ori greşeşti
O viaţă poate fi şi
Dură, dar şi gingaşă
Porumbei ce duc in urma lor
Amintiri ce deseori nu mor.
Şi totuşi ce e iubirea?
Nu cred că e gândirea.
Căci şi cu gândul urăşti
Nu numai când vorbeşti.
De câte ori nu te-ai gândi
Nu pot să spun că te-ai mândri,
Cu ceea ce gândeşti
şi cu ce vorbeşti.
Viaţa e o oarbă
Ce o admiri odată
Cu lacrimi şi bucurie
Căci mi-a fost dată mie
Să nu te superi,
Dar nu poţi să-mi ceri;
Să nu vorbesc şi să nu gândesc,
Căci viaţa eu iubesc.
Vorba e viaţa
unită cu ceaţă
Ce greu dispare
După ce moare.
Viaţa e natura
Culce şi amară ca gura
ca floare frumoasă –
Aşa cum Dumnezeu ţi-o lasă...

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile mele

Am iubit pe lumea asta
Numai munca şi nevasta;
Munca, fără bani puţini,
Şi nevasta din vecini.

epigramă de Ştefan Lipca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeie

Eu nu-s doar om, sunt o dorinţă.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruinţă,
Piedestal ţi-am braţele.

Eu nu-s doar om, îţi sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăţa.
Când te iubesc mă ţii pe palme
Şi mă ridici deasupra ta!

Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îţi dea!

Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ţi-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!

Eu nu-s doar om, sunt înger sfânt.
Nevoia ta de-a te-mplini.
Din cer venit-am pe pamânt,
Jumate ţie spre a-ţi fi!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada eternului păcălit

Naiba ştie cum se face,
Am fost slab, de când mă ştiu:
Când apuc să spun "Piei, drace!"
E de-acuma prea târziu...

epigramă de Cornelius Enescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (30 august 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog la singular

Nebunul vorbeşte,
Dar nu ştie cu cine,
Important e faptul,
Că el se simte bine.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papucii, poezie pentru părinţii copilăroşi

De obicei, în prag de seară,
Îmi las papucii într-un hol,
Iar dimineaţa, când mă scol,
Îi iau şi haida, hai, pe-afară!

De multe ori, îi uit afară,
În faţa holului, pe scară,
Pe-o treaptă care e mai sus,
Iar dimineaţa, nu-s şi nu-s!

Apoi, îi caut cam o oră,
Căci nu v-am spus, vă spun acuş,
Adus acasă, de o soră,
În curte, am un căţeluş.

Mi-e tare drag, la drept vorbind,
Căci îl iubesc şi guguştiucii,
Dar dacă-l prind, precis îl prind,
Vă spun cinstit că-i dau... papucii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoade

Tu, îmi spui:"Dragă"! Eu, spun: Drag!
Şi parc-am pune-un prag pe prag
Când îţi tot pare că glumesc,
Dacă nu-ţi spun. Că te iubesc!

Alunecoasă-s, din tipar,
Habar nu ai! Nu ai habar,
Cât de geloasă-s, pe cuvânt,
De când nu cred. În jurământ.

Tu-mi spui: prinţesă. Da'n castel,
Ce-ar face-o Ea, de nu-i şi El?
Când inima, tiară-ar fi
Însingurării... Zi de zi...

Şi nu-s frumoasă. Zău! Nu sunt!
Sunt micul mare amănunt,
Zădărnicind fracţii de vis,
Când am nimic (sau tot)de zis.

Nu vezi cum leg speranţe vechi?
Perechi le fac, le fac perechi!
Şi-n toate câte le-nsoţesc,
Răzbate-o rimă: Te iubesc!

8 mai 2017

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această viaţă ai un aliat de nădejde pe care te poţi baza, şi aceea e inima ta. Unii îi spun inimă, alţii îi spun suflet. Nu e nici minte raţională, nu e nici emoţie. E o STARE sufletească. Şi când te aşezi tu cu tine, când pui lacăt la gură tuturor vocilor din jurul rău, când nu mai iei în considerare tot ce TREBUIE să faci, cum TREBUIE să te porţi, cum TREBUIE să arăţi atunci se întâmplă magia şi mai rămâne doar vocea inimii tale. Şi ea vorbeşte în acelaşi fel pentru toţi oamenii de pe pământ. Nu e pesimistă, nu are nimic negativ în discursul ei. Când începi să prinzi din zbor ceea ce îţi spune inima vei auzi: "Sunt o persoană extraordinară." "Pot şi eu." "Am un destin şi o misiune." "Pot să iubesc, să trăiesc şi să las ceva minunat în urmă." "Am putere." "Pot să ajut lumea din jur." Câte decizii luăm în fiecare zi dictate de vocile din exterior şi câte luăm dictate de vocea noastră interioară?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog în sala de operaţie

- O, doctore, ce barbă, vezi!
De câte ore mă operezi?
"Faci confuzie, creştine,
E Sfântul Petru lângă tine."

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt nebun

Eu sunt nebun...
Ci ei sunt şi deştepţi, şi tineri
Cândva am fost că ei şi eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am ştiut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...

Şi sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Şi sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Şi sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Şi sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Ţin în mâni lopata
Şi scriu cu ea
Cu pana-şi săpa groapa...
Şi sunt idealist pentru că cred
Că viaţa e iubire.
Pe când ei ştiu, din faşă, un secret
Că-i numai amăgire.
Şi nimeni sunt pentru că sunt nebun
Şi gata.

Eu sunt nebun
O, cât am aşteptat această zi
Din tot şiragul meu de zile perindate
Când în sfârşit eu auzii
Că nu-s că ei, nici nu voi fi
Că sunt nebun.
Că sunt nebun
Şi gata...

poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dialog

Dialog este atunci când părţile au să-şi spună lucruri diferite.

definiţie aforistică de Jan Lechicki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!