Privește ca vițelul la poartă nouă
Omul, blestemându-și soarta,
Pierdu lupta cu natura,
Și vițelul, ca și poarta,
S-au tot dus... cu viitura.
epigramă de Constantin Cristian (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Destine identice
Ne stăpânea temeinic Poarta,
Eram sultanului supuși;
Dar astăzi alta ne e soarta:
Și Poarta șade pe la uși.
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre prezent sau citate de Constantin Iurașcu-Tataia despre prezent
Lângă poarta Raiului
Lângă poarta
Raiului,
Om, cu soarta
Scaiului.
Lângă apa
Domnului,
Om, în groapa
Somnului.
Lângă visul
Stelelor,
Om, cu scrisul
Relelor.
Lângă locul
Dragostei,
Om, în focul
Pacostei.
Lângă pomul
Plângerii,
Omul, omul
Stingerii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre copaci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Te uiți ca vițelul la poarta nouă.
proverbe românești
Adăugat de Andrei David
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
Cu sufletul frant
De prea multa durere
Omul e tot flamand
Si inima tot cere
Cu inima rupta
De o iubire ipocrita
Omul tot lupta
Cu mintea pacalita
Cu sufletul bruscat
De viata uscat
Omul tot vrea
Sa fie udat
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre inimă, poezii despre fățărnicie sau poezii despre durere
Cântecul lebedei
Plăpândă și suavă,
Pe-o apă lină...
Plutea alene o lebădă,
Cu privirea-i senină.
Lebăda trece, lebăda e timidă,
Nu scoate niciun sunet în atmosfera aridă,
O lacrimă-argintie din ochii-i a scăpat,
Căzând alene pe apa lacului luminat.
Aripiile ei albe ca niște aripi de înger,
Și le îndreaptă de parcă ajung până la cer,
Suspină-adânc din inima-i îndurerată,
Că acum nu e cum a fost altădată.
Anii i s-au dus și a îmbătrânit,
Acum nu a mai zâmbit...
Chiar dacă lebăda e mută, acum a răbufnit,
Pentru a cânta primul și ultimul ei cântec trist.
Apoi înlăcrimată se-ascunde sub tufiș,
Cu neîndurătoarea-moarte ea lupta pieptiș,
Luptând în luptă dreaptă, lupta ea pierdu
Și sufletu-și în mâna morții și-l dădu.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre lebede
- poezii despre apă
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
A te lupta cu natura (foamea) e un lucru periculos, cei mai mulți care încearcă asta pierd razboiul, chiar daca pot câștiga unele bătălii.
citat din Cristian Mărgărit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre război, citate despre pericole sau citate despre natură
Cum fata era îmbrăcată în bermude, el se pierdu de tot în triunghiul Bermudelor.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre fete
Vițelul la răspântie are o problemă mai mare decât la poarta nouă.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Aș vrea să-mi împrumuți un nerv, sau doi
Să-i pot avea rezervă la uzură,
Mulți s-au tot dus, s-au dus la amândoi
Și vezi, mă tem, că sunt doar tare-n gură.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre gură, epigrame despre frică sau epigrame despre dorințe
Proces continuu
Da, natura nu te cruță:
Da, ne tragem din maimuță.
Însă, ce-i ciudat, socot,
Unii nu s-au tras de tot!
epigramă de Constantin Trandafir din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre maimuțe
Boul și vițelul
Îi simți tupeul
Și gândi cu-amar:
A crescut vițelul
Și-a ajuns... măgar!
fabulă epigramatică de Gheorghe Rădac din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre măgari, epigrame despre creștere sau epigrame despre boi
Mal de fluviu
Dunărea curge,
Încă din vremi pierdute...
Rămâne... viitura!
poezie de Constantin Păun din Cristale hașurate (2008)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluvii sau poezii despre Dunăre
Fabulă (amfibrahic)
La poarta cea nouă ajuns,
VIȚELUL cuminte, pe-ascuns,
Prin gaura cheii privește
Să vadă ce BOU îl primește.
epigramă de Mihai Haivas din Cvinta ritmurilor clasice (2024)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru omul care moare
cerul își deschide poarta.
Sufletul trece de soare,
trupul își urmează soarta.
catren de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre Soare
Omul este tragic datorită naturii sale ambivalente, care îl face să aparțină celor două universuri și să nu se mulțumească doar cu unul din ele. În spatele omului natural (și includ sub această denumire omul social) se ascunde un altul, pe care îl voi numi transcendental. Acest om transcendental este omul interior, a cărui existență se situează în afara obiectivării. Lui îi aparține tot ceea ce, în ființă, n-a fost aruncat la periferie, tot ceea ce nu este alienat sau determinat în exterior; tot ceea ce este, în el, un simptom al apartenenței sale la împărăția libertății. E inexact și convențional să numim aceasta natura omului, chiar adăugând epitetul corectiv "superioară", căci libertatea nu este "natura", spiritul nu este natura, e o realitate de o altă specie... Omul transcendental se situează în afara distincției subiect-obiect.
citat clasic din Nikolai Berdiaev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre libertate, citate de Nikolai Berdiaev despre libertate, citate despre tragedie, citate despre realitate, citate despre mulțumire, citate despre existență sau citate de Nikolai Berdiaev despre existență
Toate se duc
Vara s-a dus, nu am chimir,
Banii s-au dus, nu am un cent,
Soacra s-a dus la cimitir,
Și eu sunt dus, dar rezistent.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre soacre sau epigrame despre bani
La poarta umorului
Îndrăgesc nespus, umorul
Și la poarta lui, frumoasă,
Bat intens, dar autorul...
Pare-se că-i dus de-acasă.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre umor sau epigrame despre frumusețe
Epitaf unui fotbalist
Și-n groapă el e tot martir
- Așa îi fuse soarta -
Că ar pleca din cimitir
Dar... nu găsește poarta!
epitaf epigramatic de Traian Gărduș din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre fotbal
Unui poet
... Și s-au dus și bard și cânturi
Cum s-au dus și-n alte rânduri:
Opera în patru vânturi,
Autoru-n patru scânduri.
epigramă de Ghiocel Constantinescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vânt sau epigrame despre poezie
Parabola fiului risipitor
Venise cel risipitor
Vițelul gras era-n cuptor.
Doar vaca suspina din greu:
-Uciseră vițelul meu,
De bine c-a venit... al lor!
epigramă de Tristan Bernard Paul din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vaci