Precum Soarele e Soare, din Univers nu dispare, tot la fel prin vremi va trece numele Ştefan cel Mare!

Dumitru Delcă (13 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus (Sfârşit de domnie)

Am avut un "Apus de soare",
Cu marele Ştefan cel Mare.
Vom mai avea peste un an
Alt apus: "Zeus Traian".

epigramă de Dumitru Delcă (2 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e perpetuă

Cât am trăit pe pământ
am dezlegat tainic mister.
Rugându-mă la Cel Sfânt
am învăţat calea spre cer.

Am descoperit că viaţa,
în ceruri nu se sfârşeşte.
Nu dispare precum gheaţa
când soarele se iveşte.

Viaţa e perpetuă
precum în cer şi pe pământ.
"Fiul" o continuă,
zisa Dumnezeul Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără busolă
rătăcim în univers.
Viaţa dispare.

haiku de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare

La Putna, mă căznesc avan,
Bătând mătănii cu temei,
Căci vreau să fiu precum Ştefan...
Când este vorba de femei.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezie

Poezia n-a murit. Ea a rămas.
Rămâne până dincolo de soare.
Din vremi, în vremi străbate al său glas,
Şi nici cine o scrie nu moare.

Făclia ei mereu aprinsă
Va dăinui cât este omenirea.
Atât cât viaţa e nestinsă,
Ea îşi va împlini menirea.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu toate le-aşează

Când verdele planetei dispare,
Dispare şi viaţa pe pământ.
Soarele nu mai răsare,
Nu mai e ploaie, nici vânt.

Când apocalipsa vine,
Pământul se face scrum.
Din el nimic nu mai rămâne.
Totul e negru şi fum.

Universul nu ne reciclează.
Clonă, nu ne poate face.
Dumnezeu toate le-aşează,
În faţa lui, lumea tace.
Nimic nu ne luminează,
Moartea viaţă, nu se face.

Chiar dacă pământul moare,
Galaxia nu dispare.
Altă stea pe cer apare,
Cu timpul şi ea dispare
Fiindcă e tot căzătoare.

poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum soarele nu răsare
de mai multe ori pe zi,
Tot la fel omul nu are
două vieţi, oricât de mult ar zâmbi.

catren de Dumitru Delcă (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perenitate

Atâta timp cât este soare
Universul nu dispare.
Tot ce este în mişcare
viaţă naşte, viaţă moare.
Totul e în transformare.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijloace proprii

La Putna-n zi de sărbătoare,
S-au adunat, precum e datu:
Pe calul său, Ştefan cel Mare,
Pe iapa sa, Ştefan Băiatu.

epigramă de Ştefan Băiatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele cât e de soare

Soarele cât e de soare
mai pleacă şi el de-acasă.
De dispărut nu dispare
doar impresie ne lasă.

După ce îşi face rondul
el se face nevăzut.
Fiindcă îl ajunge somnul,
se ascunde în aşternut.

Dar de cum se luminează
repede-şi arată faţa.
La obraji se-îmbujorează,
ne spune; bună dimineaţa!

-Oare v-a fost dor de mine?
Credeaţi că v-am părăsit?
După cum vedeţi sunt bine.
Astăzi iar am răsărit.

Iarăşi suntem împreună,
cu razele ne jucăm.
Îmbrăcăm lumea-n lumină,
de viaţă ne bucurăm.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă la numele unui mare muzician român adăugăm o notă muzicală, obţinem numele unui mare poet român.

Dumitru Delcă (19 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate aspiră către soare

O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.

O floare fără lumină
Se veştejeşte şi moare.
Nu mai poate să-şi revină
Dacă-i lipsită de soare.

O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toţi la soare,
Să le facă bucurii.

Oricare vieţuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.

Tot ce trăieşte şi creşte
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipseşte
Nu este continuare.

Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viaţa e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are tot aurul din lume. Are tot cerul şi pământul. Chiar şi întregul Univers îi aparţine. Un singur lucru îi lipseşte: drumul de întoarcere.

Dumitru Delcă (3 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă irealizabilă

Ca ploaia anii ni se scurg,
Şi omului dau ştire
Că viaţa intră în amurg,
Se-ndreaptă spre pieire.

E drept. Soarele apune,
Dar a doua zi răsare.
Iar încălzeşte o lume
Din care omul dispare.

Precum soarele apune
Şi în zori răsare iară,
Noi am vrea ca astă lume
Din moarte să reapară.

Însă viaţa-i guvernată.
Legile sunt neschimbate.
Natura e structurată,
Pune ordine în toate.

De multă vreme omu-a vrut
Să schimbe lumii mersul.
S-a străduit, dar n-a putut
Să schimbe Universul.

poezie de Dumitru Delcă (5 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Olimp

În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naşte, altul moare,
Toţi se nasc şi mor pe rând.

Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.

Ca şi omul, mai dispare
Tot ce creşte pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veşmânt.

Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.

poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului este precum jocul de şah. Nu face deosebire între cel sărac şi cel bogat. Când ajunge la final, sfârşeşte precum pionul şi regele de şah. Amândoi în aceeaşi cutie.

Dumitru Delcă (22 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de soare

tu ma imbratisezi precum
soarele
soare plutind in apele
norilor
tu esti soarele care rasare
pe cerul vietii mele
tu esti rupt din soare
si lipit de inima mea
tu esti soarele care-mi
bate la fereastra in fiecare
dimineata
pasarea galbena cu pene
de soare
strabate vazduhul
vis galben
soare de aur
aur de soare
vis.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Oltea: Nu aşa, măria ta! Scrie numele tău de domn întru veşnicie!
Ştefan (zâmbind amar): Bine, mamă! Mai scriu un rând! (Scrie.) Sunt un pumn de pământ. (Rar.) Am luptat, am iubit, am visat! Io Ştefan cel Mare şi Sfânt! (Cade cortina.)

replicile de final din piesa de teatru Ştefan cel Viu, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în mintea ta

Dacă în mintea ta
sălăşluieşte soarele,
Lasă soarele tău
să lumineze şi pe alţii!
Dacă în inima ta
sălăşluieşte un soare,
Lasă soarele tău
să încălzească pe cei înfriguraţi!
Dacă din lumina ta
dăruieşti lumină,
Cei din jurul tău
vor străluci şi ei.

poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Oltea: Doamne, eşti mult mai mult decât un om! Tu eşti păstor de oameni! Ştefan cel Mare şi Sfânt!
Ştefan: E greu să fii mare şi sfânt, deopotrivă! Mai ales în politică! Te rog, mamă, nu mă strivi sub legende! Vreau să trăiesc! Sunt fiul tău! Ştefan cel Viu!

replici din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!