Ce să mai cauţi printre muritori când tu cânţi din orgă şi ei din fluier?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Cioran este un fragment din povestea celor care au contribuit la dezvoltarea imaginii naţionale a României. Înţeles greşit sau corect printre oamenii care l-au cunoscut, Emil Cioran este nuanţa cu caracter religios şi istoric din perioada interbelică, atunci când România avea nevoie de împrospătarea imaginii sale naţionale cât şi de solidificarea speranţei acestei naţiuni pentru continuitate.

aforism de Camelia Opriţa (13 iunie 2013)
Adăugat de MariaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din moment ce realitatea este iraţională în esenţa sa, ce rost mai are să cauţi norme ca să delimitezi binele de rău, ce rost mai are să distingi ceva?

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice mizantrop, oricât ar fi de sincer, ne aminteşte din când în când de acel bătrân poet, ţintuit la pat şi cu totul uitat, care, furios pe contemporanii săi, decretase că nu mai voia să-l primească pe nici unul. Soţia lui, din milă, se ducea să sune din când în când la uşă...

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

eternitate

Eternitatea e sera în care se ofileşte Dumnezeu din începuturi şi omul, din când în când, prin gând.

definiţie de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sondaje pe locul 2 (Traian Băsescu)

Voi câştiga, se înţelege,
Simt din nou al mării şuier,
Nu-mi stă-n cale nicio lege,
"Eu când vreau să fluier... fluier."

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe nimeni nu-l poate mângâia în agonie gândul că toţi sunt muritori, precum în suferinţă nimeni nu va găsi o consolare în suferinţa trecută sau prezentă a altora.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te crezi cunoscut de Dumnezeu, să-i cauţi complicitatea şi adulaţia, să dispreţuieşti toate părerile favorabile în afară de ale sale - câtă înfumurare şi câtă forţă! Numai religia ne poate mulţumi din plin atât bunele cât şi relele înclinări.

Emil Cioran în Căderea în timp, Dorinţa şi oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prima clipă când am văzut-o m-am îndrăgostit de timiditatea ei, o timiditate unică, de neuitat, care-i dădea înfăţişarea unei vestale istovite în slujba unui zeu clandestin sau a unei mistice răvăşite de dorul ori excesul de extaz, neînstare să se mai reîntoarcă vreodată printre evidenţe!

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul “Ea nu era de aici” (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenorocirea mea e că nu sunt capabil de stări neutre decât prin deliberare şi cu efort. Ceea ce un idiot are din naştere, eu trebuie să mă zbat zi şi noapte ca să obţin din când în când.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ai fi de talentat, n-are rost să cânţi "Simfonia destinului" la fluier.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bar

Tu care-mi cânţi de la magnetofon
"Helo", în dimineaţa asta-i joi...
Trec chelneriţe... Trage-n buze moi,
Ţigara fină, sonda cu sifon,

O copilandră-punk-omidă-albastră.
Îngerii-şi bagă-n ziduri o aripă.
Vai, unde e neprihănirea noastră:
Parfum greoi ce fluturi-i constipă?

Şi unde-i sufletul prelins din noi
Ca păcura din osii de vagon?
Tu care-mi cânţi de la magnetofon
"Hello", în dimineaţa asta-i joi...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran: amarul în implozie naţională.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu: o boală de care te crezi lecuit fiindcă nimeni nu mai moare din pricina ei şi care te surprinde din timp în timp, când afli că mai există încă.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare voi ierta pământului de a mă fi calculat printre posibilităţile lui? Când ştii prea bine că eşti un intrus în viaţă...

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă cauţi

să nu mă cauţi... întâmplarea
a fost când eu credeam că-s moartă
dar ispăşind pedeapsa vie,
am tras zăvorul de la poartă

să nu mă cauţi prin pădure
tu m-ai găsit când rătăceam...
acum busola e la mine
şi să mă cauţi e în van

să nu mă cauţi când e noapte
pe raza lunii alunecam...
am fost puţin descumpănită
acum privesc lumina iar

să nu mă cauţi...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul, în primele lui avânturi, îşi creează un peisaj divin, o idealitate pastorală, ridicată în acorduri mistice; dezgustul eleatic al acediei desfigurează peisajul până la fantomal şi, răpind orice sevă firii, introduce o fadoare în existenţă, din exces metafizic. O plictiseală plină de venin, pe care numai blestemul nostru de muritori fără har o mai poate înţelege. Acedia modernă nu mai este singurătatea mânăstirească – deşi fiecare purtăm o mânăstire în suflet -, ci vidul şi spaima de ineficienţa unui Dumnezeu părăginit.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluier cu noduri

Din adâncul pământului,
Rădăcinile mi-aduc veşti;
Voi fi iarăşi ce-am fost!

Din adâncul pădurii,
Tăietorii de lemn de foc
Îmi trimit veşti;
Voi fi iarăşi ce-am fost!

Am de ales între incinerare
Şi înhumare, ca ultimă dorinţă.

Mândria mă face să mă întreb
Dacă nu cumva sunt bun de mobilă:
Ar fi ca o îmbălsămare, mă gândesc...

Vântul se strecoară printre gândurile mele;
Fluier cu noduri!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecouri de fluier

impactul cu doina a fost spontan, ea trecea
din dor în jale
traversând pieziş un glob palid
trecu podişul de nepăsare, urcând spre
piscul făclie
violet-aurie

vântul
plăpândul
răsucind traiectorii întoarce din jale în dor
globul se alungeşte subţiindu-se dureros
fluier din os doina străbate
piscu-i din ce în ce mai departe

ar părea că toate acestea nu mie
mi se întâmplă!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAMPANIE ELECTORALĂ CU CÂNTEC

Cântă Dragnea la fereastră
Frumoasă-i Belina noastră,
Iar Iohannis de pe straße:
Cânţi din tei, sau cânţi din case?!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!