Din prima clipă când am văzut-o m-am îndrăgostit de timiditatea ei, o timiditate unică, de neuitat, care-i dădea înfăţişarea unei vestale istovite în slujba unui zeu clandestin sau a unei mistice răvăşite de dorul ori excesul de extaz, neînstare să se mai reîntoarcă vreodată printre evidenţe!

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul “Ea nu era de aici” (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste la prima vedere

Dragostea la prima vedere nu este decât materializarea unui vis imaginar care ne-a bântuit dintotdeauna; sau întâlnirea unei feţe, unei figuri, sau a unei expresii perfecte, dar pe care am văzut-o sau admirat-o în alte dăţi, într-un grad mai mic de perfecţiune sau în circumstanţe mai puţin favorabile.

definiţie clasică de William Hazlitt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

timiditate

Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexualitatea: balcanism al trupurilor, chirurgie şi cenuşă, bestialitate a unui fost sfânt, vuiet al unei prăbuşiri rizibile şi de neuitat...

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timiditatea, izvor nesecat de necazuri în viaţa practică, este cauza primară, ba chiar unică, a oricărei îmbogăţiri interioare.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul oricărei melancolii, există posibilitatea unei mângâieri sau a unei resemnări. Elementele estetice din ea includ virtualităţi de armonie viitoare, care niciodată nu există într-o tristeţe profundă şi organică. Din acest motiv, o fenomenologie a tristeţii ajunge la ireparabil, pe când una a melancoliei la vis şi graţie.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Crimson
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gloata îmbrăţişează un mit, aşteptaţi-vă la un măcel sau, mai rău, la ivirea unei noi religii.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să crezi că o rugăciune e altceva decât un monolog, că un extaz are o valoare dincolo de el însuşi, că vreunui zeu îi pasă de mântuirea sau de pierzania noastră? E totuşi ceea ce ar trebui să putem crede, măcar preţ de o secundă pe zi.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aspiraţia spre neant atinge intensitatea unei erotici, timpul sau eternitatea nu-ţi mai spun nimic.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit întotdeauna că Diogene va fi cunoscut, în tinereţe, ceva neplăceri de natură amoroasă: nu alegi calea rânjetului fără ajutorul unei boli venerice sau al vreunei slujnicuţe îndărătnice.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultul frumuseţii seamănă unei laşităţi delicate, unei dezertări subtile.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vă încearcă ispitirea Binelui, duceţi-vă la piaţă, alegeţi, din mulţimea de acolo, o bătrână, pe cea mai năpăstuită, şi călcaţi-o tare pe picior. Priviţi-i apoi dezlănţuirea pătimaşă, fără să-i răspundeţi în vreun fel, pentru ca, datorită fiorului pe care-l dă excesul de adjective, să poată şi ea trăi, în sfârşit, o clipă de apoteoză.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mai poţi trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Şi cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe — apusul obscur al imbecilităţii nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, ţăndări şi gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile şi draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaş a biruit spiritul? Şi ce substanţă de-ntuneric hrăneşte atâta noapte?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timiditatea împrumută fiinţei umane ceva din discreţia intimă a plantelor, iar unui spirit agitat de el însuşi o melancolie resemnată care pare a fi aceea a lumii vegetale.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul e istoria unei flori precum spiritul unui individ.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea poate exista doar pentru cei ce n-au văzut-o. Ceilalţi şi- au pierdut vederea de atâta aparenţă şi şi-au rănit ochii într-un real minor. Spaţiul oferit de visuri n-are orizont şi astfel se întinde el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama ce se naşte "din senin"... Singura, de altfel, şi cea mai întunecată. Ea este echivocă asemenea unei înmuguriri sumbre - şi generează o muzică de flaut trist şi aiurit. În camere tăcute de hotel sau pe străzi înguste ale unui oraş vechi ea creşte şi ne verifică dezrădăcinarea.

Emil Cioran în Cioran şi muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cele mai multe ori, ocaziile prielnice se ivesc sub forma unei crize, a unei situaţii aparent potrivnice sau a unui eşec - nenumărate succese au luat naştere din acest fel de împrejurări vitrege.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

absurditate

Absurditatea este insomnia unei erori, eşuarea dramatică a unui paradox.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihologia colectivă priveşte individul ca pe un membru al unui trib, al unui popor, al unei caste, al unei clase sociale, al unei instituţii, sau ca pe un element aparţinând unei mulţimi umane care, la un moment dat şi în virtutea unui scop precis, s-a organizat într-o masă, într-o colectivitate.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!