Aștept anul unu
Aștept anul unu.
Anul păcii între popoare.
Ale istoriei mari abatoare
Vor fi dărâmate.
Inima mea de pe-acum murmură: "Frate,
Iartă-mă pentru urile strămoșești
Și-n numele suferințelor omenești,
Dă-mi mâna".
Și eu am mușcat țărâna
Și-am plâns.
Cei scumpi erau morți și focul căminului stâns,
În patria incendiată.
Sângele lumina, auroră ciudată.
Zare după zare cădea,
Înainte și-n urma mea.
Treceam fruntarii, râuri și munți.
Și nimeni nu era mai mare ca marii
Soldați anonimi.
Înfricoșaste, cenușii mulțimi
Din calea noastră se trăgeau ca apa.
Obuzele ucideau și săpau toată groapa
Copilului nevârstnic și mamei.
Apoi, spectrul foamei
Colinda câmpiile pustiite.
În vremea asta, iahtul cu punți aurite
De soarele Sudului
Plutea ca o pasăre imaculată.
Miliardarul își fuma havana:
"O, lume minunat așezată!"
(Viermele îngrășându-se-n rana
veșnic însângeratei omeniri...)
Frate, să nu mai avem amintiri
și visuri șovine.
Tu făurești unelte ca și mine.
Lucrezi pământul. Poate scrii cărți.
Sunt vetre sărace și-n alte părți
de lume, și eu te cunosc după față
că-n fiecare zi te scoli dimineață,
și seara te culci târziu.
Dă-mi mâna, să dărîmăm abatoarele
istoriei. Ieși din sicriu
și privește: răsare soarele.
poezie clasică de Magda Isanos din Cântarea munților (1945)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viermi
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sânge
- poezii despre suferință
- poezii despre seară
Citate similare
Dă-mi mâna
Dă-mi mâna și visele tale,
Pășește cu mine-mpreună,
Ți-oi face din stele cunună
Și voalul din nori și petale!
Dă-mi mâna, e-n față altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Și-n suflet s-abunde nectarul.
Dă-mi mâna, inelul ți-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine și-n rău ne cunune!
Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe brațele mele plutește,
Cuvinte de dor îmi șoptește
Și lasă sfiala să plece!
Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Și-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înțelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre vals
- poezii despre unire
- poezii despre tei
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dă-mi...
Dă-mi tot amarul visurilor tale
Și-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colț din munții vineții.
Dă-mi tot ce ești și tot ce ai în tine,
Deși totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceața razelor senine
Din tot nectarul lor și-al tău să beau.
Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Și-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.
Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ți să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.
Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Și-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ți să mă vrea
Dintr-un șir lung, eu, cea dintâi dilemă.
Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopților mele,
Și ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferința și durerea să le spele.
Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Și cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.
Dă-mi genele-ți cu totul să le sorb
Și-n mine să le duc cât mai departe,
Și dă-mi dorința, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniștei deșarte.
Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ți cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Și-n mult prea mult râvnita-ți adiere
Dă-mă pe mine toată, trup și suflet ție.
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre foc, poezii despre flori, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sărut
Aurul unui fulger
Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Și-n clipa aceea, urma i-am luat
Pășind în universul lui cu gândul.
Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Și-n întunericul din nori țesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Și viata mi-a părut mai minunată.
Sub curcubeu încă pășesc și-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranțe, flori și cântec
Și de dorință mă trezesc în zare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre muzică, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Când întâlnești o pasăre albastră
Când întâlnești o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Privește florile din glastră,
și-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ți spune:
păstrează-ți lacrimile.
Vor veni și vremuri bune
și-ți vor șterge patimile.
Glasul ei îți va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
și oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îți mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde ești plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reușită.
Ascultă sunetul, vezi lumina
și-n viață, drumul e deschis.
Soarele va lumina grădina
și vei trăi ca-n Paradis.
Ascultând pasărea albastră
vei deveni mai înțelept.
Vei înțelege lumea noastră.
Asta de la tine-aștept.
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre păsări, poezii despre înțelepciune, poezii despre zbor, poezii despre sunet, poezii despre sfaturi sau poezii despre rai
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut
Și-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Și mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Ușor de mână Tu m-ai prins
Și ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când inima pereche mi-a cerut
Și-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci ușor de mână
Și inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre trecut sau poezii despre ochi
Așteptarea populistă
Și uite cum latră un gard sub o vargă
și cum se prelinge un fum pe un zid
cum vin cadouri bolnave pe targă
și stau sulfuroase lângă brad în acid.
Privește nepoate! Privește în față!
Acolo e tata și mama și soră și frate
bocește și șterge-ți fulgii din față
și cântă-mi colinda aceea nepoate!
Și lasă să crească din tine o gură
din care să iasă un cuvânt minunat
și nu te mai duce în spate la șură
să legeni copacul în care te-a legănat.
Hai vino nepoate! Colindă-mă iară!
Și dă-mi o dorință să mai fiu și la anul
când toți o să vină cu ziua spre seară
și seara alt an la Crăciun dăm cu banul.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre vinovăție, poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre gură sau poezii despre fum
* * *
Și mâna mea plutea deasupra mea
și--n păr duceam un om în altă lume
mă cufunda o stea în omenesc și-n glume
de parcă cufundat în mine
un lacăt mă-nchidea...
(Pentru Gabriel Cojocaru)
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre păr sau poezii despre Gavril
Primește-L...
Vrei moarte? Vrei viață? - Din două alege,
Nu pot amândouă să fie la fel
Și-n degetul care purtase o lege
Ca semn pentru lume, ai pus un inel.
Mi-era întuneric, mi-era poate frică,
Purtam o povară în sufletul meu
Dar n-a fost un altul să vină să-mi zică:
Dă-mi mâna și haide, Eu sunt Dumnezeu.
Cobor dintre ceruri acum pentru tine,
Dă-mi mâna și vino, dă-mi inima ta,
Ești floarea aleasă culeasă de Mine,
Ești floarea albastră de nu-mă-uita.
Așa mi-ai spus, Doamne, - din valea de plângeri
M-ai scos la lumina-ntr-o lume de vis,
M-ai pus lângă Tine, m-ai pus între îngeri
Și-o noua iubire în cer s-a deschis.
Vrei moarte? Vrei viață? Din doua doar una
Te poate conduce în Țara de Sus
De vrei să-ți rămână pe creștet cununa
Primește-L în suflet acum pe Isus!...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre îngeri, poezii despre văi sau poezii despre religie
Visul unei nopți de primăvară
Visam că eram pe un tărâm departe,
Din altă lume, pe care n-o știam din carte,
Unde soarele era atât de-aproape,
Că lumina lui pătrundea până-n pământ și-n ape.
Florile creșteau aici cât ai clipi cu ochii,
Semețe își desfăceau multicolor bobocii,
Se unduiau în semn de fericire,
Se sărutau în semn de mulțumire.
Ținutul era populat cu ființe mai mici, mai mari,
De culoare azurie,
Între ele nu existau lupte pentru supremație.
Cu toate aveau aripi lucitoare,
Ce luminau cu ele spații interstelare.
Veneau aici și diferite specii, cu sutele, cu mii,
Din alte galaxii,
Dar nu în scop de cucerire,
Ci pentru o posibilă unire!
Noapte nu era pe acest cuprins,
Și totul părea alb, ca după o zi ce-a nins,
Plutea în aer mireasmă de pace și tihnă,
Ce anunță să vină... O eră divină!
poezie de Gheorghe Alionte (11 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre posibilitate, poezii despre populație sau poezii despre pace
Dar ceresc
Răsare soarele în munți,
Pădurea este dezbrăcată,
Topită e zăpada toată
Și timpul trece fără punți.
Puțin sarcastic, inuman,
Adună zile după zile
Poate cu nor, poate senine,
Spre infinit liman...
Aștept o rază călătoare,
Să-nvie primăvara azi
Din răsturnată stea să cazi,
În mână cu o floare!
Vreau să-mi șoptești că nu-i păcat
Dacă din ceruri te-am cerut,
Din drumul tău necunoscut,
Și-n gând te-am așezat...
Renaști în firele de iarbă,
În flori și nufărul pe lac
În ochii mei care te plac
Și-n ploaia caldă....
Cu glasul tău cel îngeresc,
În suflet bucurie-mi pui,
Eu nu voi spune nimănui.
Ești darul meu ceresc....!
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre sarcasm sau poezii despre păduri
În noaptea asta de lumină (II)
E senin și luna-i plină,
Stelele pe cer se-aprind.
În noaptea asta de lumină
Copiii pornesc colind.
Prin troiene ei înoată,
Cad, se scoală, iar pornesc.
Ajung și la mine-n poartă
Și mă-ntreabă de-i primesc.
În lumina din fereastră
Le-am făcut un semn cu mâna:
-Hai, ziceți colinda voastră
Că se luminează-acuma.!
Îi poftesc apoi în casă,
La căldură și lumină.
Le așez covrigi pe masă
Și-o bucată de slănină.
Un ceai cald ca să le vină
Poftă de-a mai colinda.
În noaptea asta de lumină
În tot satul vor umbla.
Ei, cu bucurie mare
Spun că-n noaptea de Crăciun,
S-a născut Domnul Cel Mare
Și ne-a dat al vieții drum.
Steaua Lui ne luminează
Și-n tot locul ne-nsoțește.
Tot creștinul îl urmează
Și-n cântece îl slăvește.
poezie de Dumitru Delcă (20 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sat sau poezii despre poftă
Zâmbește...
Trăiam în trecut
Destine amare,
Gândeam în trecut
Greșeala mea mare!
Eram... Nu eram...
Și speram,
Că timpul pe toate repară!
Dar nimeni s-audă
A mea murmurare!
Te-ndeamnă izvorul:
Privește!
Prezentul
O clipă îți dăruiește!
Și-n zare lumina
Din nou se strecoară.
O rază!
O rază
E ziua cea mare!
Zâmbește!
Și sufletul tău blând
Îl dezmiardă,
Zâmbește
Și înainte pășește!
Mergi, progresează!
De tine îngrijește
Și clipa senină
Păzește!
Tu treci peste toate biruitor!
Zâmbește!..
Apoi...
Apoi să râdem de noi
Cu sfială,
Cum ne pusem destinul
Pe lespezile cele mai usturătoare,
În chin,
Pân' în creștet,
În ale racilor clește...
Zâmbește!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre superlative, poezii despre râs, poezii despre raci sau poezii despre prezent
În numele Femeii
Cad versuri de pe trupul tău
răsare soarele din ochii tăi
și moartea se aruncă-n hău
ninge în mai cu zurgălăi
Răsare soarele din ochii tăi
ți-aruncă noaptea stele-n pat
și-n degete îmi cresc văpăi
când mă întorc și sunt bărbat
Ți-aruncă noaptea stele-n pat
iar moartea se azvârle-n hău
și toate-n cer s-au întâmplat
cad versuri de pe trupul tău
Răsare soarele din mâna ta
începe-o eră nouă dragostea
hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre ninsoare sau poezii despre iubire
Întoarce înc-o dată
Întoarce înc-o dată spre mine fața ta.
Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea
Ș-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?
Ce vrei? Așa trec toate și stelele se sting.
Pe drumul vieții mele amar, întunecos,
Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.
Eu nu știam atuncea că multe vieți sunt,
Ce nu le-i scris să aibă vre-un bine pe pământ.
Tu nu erai de vină și tu nu m-ai trădat.
O tainică putere pe tine te-a purtat
Și chinurile mele, tot răul ce-ai făcut,
În cartea soartei scrise erau, când te-ai născut.
Mă duc de unde nimeni nu poate reveni!
Mă duc și-n astă lume nu ne-om mai întâlni.
Nu mă uita cu totul! Moartea-i atât de grea
Când știi că niciun suflet nu plânge-n urma ta!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
De ziua mea
În amurgul sufletului meu
Nu e niciun fel de înserare,
Stelele se nasc și Dumnezeu
Înviază parcă din uitare.
Și ce dacă scapătă lumina
Soarelui, și n-o să mă mai vezi,
Îți voi da-ntâlnire în grădina
Visului, cât o să mai visezi.
Tu nu vezi că tot ce ni se-ntâmplă
E deasupra celor ce se pot?
Mâna stângă mi-o ridic la tâmplă
Și cu dreapta inima mi-o scot.
Și mi-ntreb și inimă și minte:
Care dintre voi se teme oare
Că-n amurguri soarele fierbinte
Se răcește sau iubirea moare?
Inima-mi bate, mintea mă gândește
Și-n ochii mei se văd ca să mă plângă,
Dar dacă una poate se-ndoiește
Cealaltă sigur poate să se frângă...
Iar eu le spun fricoaselor din fire:
Iubirea nu e-n mine sau în voi,
Ci noi suntem ostatici în iubire
Perechi să facem, nicidecum război;
Și-am să le strig din fiecare
Cântec al zorilor de zi:
Măcar cât soarele nu moare
Nici dragostea nu va muri.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere sau poezii despre uitare
Lui Taliarh
Boii urâți și teferi s-au limpezit în șes,
și au țipat cocoșii târziu și fără sens.
Ileana, care doarme cu porcii de tărâțe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din țâțe,
pământului să mulgă răcoare de cartof.
Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! -
Prietene, dă-mi mâna și taci; așa; dă-mi mâna.
Privește curtea, porcii, și, râcâind țărâna,
cocoșii albi. Privește: sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist,
și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta.
Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu știe decât să mulgă vaci
și via să-și înnoade azurul pe araci.
Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea;
ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea,
și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși,
amurgul care-aleargă după cireadă, roș.
Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne,
și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâne,
poate s-or duce boii cu ochi de râu în știri,
să tragă cu urechea la noile-ncolțiri.
Și-atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de toate;
poate-am să uit nevasta și vinul acru; poate...
Ei, poate la ospețe nu vei mai fi monarh.
E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vaci, poezii despre tăcere, poezii despre știri, poezii despre vin, poezii despre urechi, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe sau poezii despre sâni
Te-aștept in seara de Crăciun
Cu Soarele te-aștept, iubita mea,
În ceasul când tot cerul luminează
Zăpezile căzute peste munți și brazi
În care Regele urmează să se plimbe.
Te-aștept cu Regele la o răscruce,
Acolo unde ne-am îmbrățișat cândva,
În locul unde buza Soarelui era în sânge,
Iar Luna lăcrima pe-ascuns de dorul lui.
Vreau să vezi cum Soarele se-neacă
În ape și-n omătul ce îmbrăcă lumea,
Să stingem dorurile noastre sub cămăși
Cu îmbrățișări și șoapte de iubire.
Cu Luna să te mângâi pe obraji și umeri
Din care am să strâng ninsorile căzute,
Cu sărutări am să-ți topesc mirările din ochi
Și cozile de porumbei căzute peste tine.
În fața cerului am să te cânt, iubita mea,
Așa cum heruvimii cântă pentru Domnul,
Îngenuncheat am să colind în fața ta
Și-n numele Iubirii ce nu se vrea ucisă.
Am să colind cu cetina până în zori de zi
Chiar dacă gerul o să-mi taie răsuflarea,
Din ochii Soarelui voi cere raze înduioșătoare
Cu două suflete îmbrățișate-n brâul Iernii.
Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea,
Să nu mă pierd prin lume ca și vântul,
Să pot aprinde-n sobă lemnele de brad
Și-o lampă din perete ce îți duce dorul.
Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea,
Să te colind cu floare roșie de crăciuniță
În timp ce-n praguri o s-aștepte mieii albi
Să ieși la ei cu coșul plin de mere și colaci.
Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea!
poezie de Adelina Cojocaru (13 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi, poezii despre ger, poezii despre dor sau poezii despre vânt
Ploua în vis
Gonit de-un lup hapsân
alerg spre neștiutul hău
mă gândesc
să mă opresc
ca să-mi trag sufletul
și să mai privesc în urmă
dar îl aud în urma mea
gâfâind sinistru
așa că
îmi continui goana
în zare iată
conturul unui arbore imens
a cărui umbră
se-ntinde cât văd cu ochii
și-n timp ce mă apropii
observ că arborele nu-i
doar umbra
imensa-i și adânca-i umbră
care-ncet se schimbă
în întuneric copleșitor
încât fuga mea
devine vis
iar visul meu
o sferă de lumină
din care se-aud
un tropot și-un gâfâit
când tropotul mai pronunțat
când gâfâitul
și dintr-o dată
dispare sfera
și zgomotul izgonitului
și cel al izgonitorului
piere apoi și umbra
odată cu lumina
rămâne doar un gând
ce-și strigă-n van durerea
nimeni nu îl vede
nimeni nu-l aude
apoi un plâns aude gândul
se sperie și tace
dar plânsul se-ntețește
și plouă-n vis și-n realitate
în timp ce soarele zâmbește
copleșit de negri nouri
un gând un vis
și picături de ploaie
ori numai stropi de lacrimi
și hohote de plâns
eu zic că-i vis
și umbra și lumina
și plânsul ca și gândul
și norii-s vis
iar eu alerg
nemaiștiindu-i rostul
în față brațele-s deschise
în spate izgonitorul.
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre copaci
Examenul
Primisem un pardesiu de pomană
și-o icoană și o mână de bani
și-am întâlnit un prieten cu care,
cu care ne-am pierdut în idei
și dimineața la două
veneam la cămine și câinii ne lătrau,
ne lătrau câinii
și noi pe ei
și am adormit în fața căminului
cu capul pe câini
și dimineață am plecat la examen
la hermeneutică
cu pardesiul și icoana
și mâna goală de bani
și cu un spate plin
de iarbă...
Și nimeni, nimeni
nu râdea în urma mea
și nimeni nimeni
nu știa ce stele târâiam după mine...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre examene, poezii despre dimineață, poezii despre câini, poezii despre somn, poezii despre prietenie, poezii despre idei sau poezii despre bani
* * *
De ce plecăm prea târziu
din aceste depărtări
deschide fereastra
aerul s-a stricat
parcă miroase a iarnă topită
într-un fum vechi de candelabru
descopăr o pasăre si e rănită lânga mine
doar vântul îmi spune ceva
e târziu, vremea ploilor de vară a trecut
vioara s-a rupt de corzile sferei
lumina dansează într-un greiere
parcă ar fi la ora trezirii de dimineață
nu-mi sta degeaba
apa si focul s-au risipit în inima mea
fecioarele au trup de statui
e o lume banală
numai capul pus pe tipsie rezistă la trăsnet
asta-i tot în jocul cuvintelor nu mai e nimeni
toți au fugit prea devreme
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate sau poezii despre sculptură