Pentru că îţi place ţie

O să scriu cândva o poveste frumoasă
despre cum am îmbătrânit amândoi
printre insule cu eucalipţi şi miresme...
Tristeţea să-mi rămână ca o mână ciungă
visând clapele albe şi negre ale pianului...

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clapele pianului sunt albe şi negre, însă în mintea noastră răsună ca o mie de culori.

citat din Katie Melua
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul lui Dumnezeu

Simt
clapele pianului
ca
pe
nişte pleoape
acoperind
lacrimile
Mării Negre

poezie de Costel Zăgan din Ornicul cu pescăruşi (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mâinile tremurânde care caută nemurirea pe clapele albe şi negre ale unui pian dezacordat de marşul funebru al timpului.

aforism de Ionuţ Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca un pian: clapele albe sunt momentele fericite; clapele negre sunt momentele triste, dar reţine că ambele clape sunt folosite pentru a da o muzică suavă.

citat din Bartolomeo Cristofori
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog la peţit

"Cer mâna preafrumoasei fete,
O fericită să ajungă!"
Nu pot ca să ţi-o dau, băiete,
Cum să-mi rămână fata, ciungă?!

epigramă de Alexandru Doru Şerban din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele negre, nopţile albe – clapele de pian pe care moartea cântă recviemul umanităţii.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)

Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri şi spaime şi
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va creşte o amintire
cu flori albe şi roşii,
pe care soarele
va prelinge dimineaţa
o boabă albastră de rouă.

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând

mi-aş fi dorit să scriu
un poem despre iarba
crescută în piatră
despre piatră gândeam
să spun
intangibilă stare
pun bandana pe fruntea
celui mai înalt munte
şi rămân sclava foilor albe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se cântă recviemul apăsând numai pe clapele negre ale orgii.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulos concert -
clapele pianului
vrăjite-s parcă.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (19 septembrie 2019)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac

Alunecăm pe clapele pianului -
glissando,
risipă de suflet, parfum,
patimă vie, melancolie,
note scrise pe foi de dictando...

Raiul pitulat în sânii tăi, Simm –
concert de vis,
îngeri nerăbdători să-şi dea duhul
în paradis...

Bântuiţi de primăvara poeziei,
de mitologia sufletului
şi de luminile discrete ale lui Dumnezeu,
scriem răsădind florile îndoielii,
strecurând timpul printre degete,
până când paradisul aprins
se stinge în tine...

Curios, cum putem uita, prin poezie,
scurgerea timpului,
cum lunecăm, glissando,
în murire, prin noi înşine,
cum ne dizolvăm în muzică...

"Tic-tac, tic-tac,
iaca tac!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

..

să-ţi scriu pe-o frunză arămie
sau pe o adiere de vânt
cât de toamnă îmi este mie
că rostirea mi-e fără cuvânt

să-ţi scriu pe o rază de lună
când nopţii îi alunecă abisul
şi tu nu mai vii ca o zână
laşi coşmarul să-mi bântuie visul

să-ţi scriu pe clipa ce bate
cât ne-am irosit amândoi
să le uit apoi pe toate
nescrise rămână teancuri de foi

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Clapele pianului
Aruncă cu săgeţi
Ce-ţi ajung la suflet
Şi-ţi sfâşie inima.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelei

pieptănai dimineaţa curată în oglinda
unei ape
cu un pieptene de aur,
soarele se despletea în părul tău
până la glezne,
Lorelei,

cântai sfâşietor despre dragoste
neîmplinită
iar în amurg, adunai în clepsidra palmelor
roua sângerie a vremurilor,
şi cuvintele otrăvite ale oamenilor

iar muritorii ascultau înmărmuriţi
cântecul sublim al sfârşitului,
cântecul enigmatic şi sacru al iubirii
întrupat într-o legendă,
pe la toate ferestrele
castelului,
primprejurul unei insule,
printre stâncile apocaliptice,
în adâncurile unui fluviu de uitare,

iar noaptea venea în genunchi la tine,
Lorelei,
să audă cea mai frumoasă
poveste.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondo de noapte

Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre

Clape negre, clape albe,
Înlănţuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe

Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de şisturi-nud
Iubita, scăldată de ape

Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul meu e târziu

Ţi-aş scrie ceva
despre nevinovăţie şi cunoaştere,
despre remuşcare şi desnădejde,
despre tristeţea mea...

Ţi-aş scrie ceva
despre frivolitate şi melancolie,
despre Platon, Socrate şi Diogene,
despre înduioşare şi poezie,
despre inima mea.

Ţi-aş scrie ceva
despre eleganţa paradoxului,
despre zilele-mi negre şi nopţile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârşite, roz-albe!

Ţi-aş scrie ceva unduios şi sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ţi şerpiu,
despre poezia ta, Simm,
dar sufletui meu s-a-npotmolit
în cuvântul... târziu!

Ştiu, Simm, ştii bine că ştiu:
verbul meu e târziu,
prea târziu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

STILOUL MEU E ÎN DOLIU, MI-A MURIT A DOUA MAMĂ

Azi, tristeţea absolută
Mi-a trimis o veste care
Nu poate fi abătută
Şi nu are consolare:

Doamna mea Învăţătoare
Care mi-a ţinut în mână
Mâna dreaptă, cu răbdare,
Scrisului să îi rămână

Roabă pentru veşnicie,
A plecat la cer, se pare,
Îngerilor să le fie
Mamă şi învăţătoare

Bună, sfântă, ca şi mie...
Plâng şi simt şi spun cinstit
Că din mine, cel ce scrie,
Azi o parte a murit.

Dumnezeu să te iubească,
Iar pe Mama de-o-ntâlneşti,
Spune-i, sufletul să-i crească,
Doamnă blândă, că tu eşti

Cea care mi-a pus în mână
Un stilou negru şi care
Îi promit c-o să rămână,
Prin ce scriu, nemuritoare.

Doamne, cu lacrimi în gene,
Fă două cununi de stele
Acestor două Elene,
Două Mame ale mele.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog să nu mai vorbiţi despre cum am îmbătrânit. Din păcate aceste lucruri dor. Corpul meu nu a îmbătrânit la fel de bine ca mintea mea.

citat din Carrie Fisher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu versuri albe pentru zile negre.

aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie estivală

Era frumoasă foc, o nebunie,
Şi-a urmărit-o pas cu pas, la mare,
Dar constatând că-i fosta lui soţie
S-a lămurit: nimic nu-i nou sub soare!

epigramă de Lucian Mănăilescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!