Lorelei
pieptănai dimineața curată în oglinda
unei ape
cu un pieptene de aur,
soarele se despletea în părul tău
până la glezne,
Lorelei,
cântai sfâșietor despre dragoste
neîmplinită
iar în amurg, adunai în clepsidra palmelor
roua sângerie a vremurilor,
și cuvintele otrăvite ale oamenilor
iar muritorii ascultau înmărmuriți
cântecul sublim al sfârșitului,
cântecul enigmatic și sacru al iubirii
întrupat într-o legendă,
pe la toate ferestrele
castelului,
primprejurul unei insule,
printre stâncile apocaliptice,
în adâncurile unui fluviu de uitare,
iar noaptea venea în genunchi la tine,
Lorelei,
să audă cea mai frumoasă
poveste.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre uitare
- poezii despre superlative
- poezii despre stânci
- poezii despre sfârșit
- poezii despre roșu
- poezii despre rouă
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.