Fiara turbată a geloziei începu să mârâie în bârlogul ei şi voi să ţâşnească afară, dar mă temeam de această fiară, aşa că m-am grăbit s-o încui înăuntru.

Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer (1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog să ţineţi minte că în afară de Lev Tolstoi mai există o mulţime de alţi oameni.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum nu înţelegeam importanţa lucrului asupra gândurilor mele. Această muncă are loc aproape numai în prezent: azi am gândit rău, m-am îndreptat şi nimic nu mă mai supără. Şi cât e de important! Mă gândesc la L., la G., la mine, ce voi face, şi mă corectez imediat. Văd că în această muncă avansez mai mult decât în oricare alta.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă pe o stâncă

Înăuntru, geana unei lămpi micuţe. Afară,
Sclipirile farului peste marea neprimitoare şi temută.
Înăuntru, sunetul vântului. Afară, vântul.
Înăuntru, inima închisă şi cheia pierdută.

Afară frigul, vidul, sirena farului. Înăuntru,
Omul puternic luptându-se să-şi reia soarta în mână,
În vreme ce ornicul orb devine tot mai iute, tot mai zgomotos.
Afară, luna mută şi mareea gureşă peste care luna-i stăpână.

Înăuntru, blestemele şi binecuvântările-ancestrale.
Afară, căuşul gol al cerului, golul adâncurilor, abrupt.
Înăuntru, un om pragmatic, vorbind la o cruce
Despre lucruri folositoare lui, într-un somn întrerupt.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiara...

. te-am visat aseară- paca se făcu
că stătea o fiară între el şi tu

cu accent molatic se răstea la voi
şi zâmbeau magmatic buzele ei moi

tu strigai să plece umbra ei subţire
şi şopteai că-i rece şi că-i slab de fire

nu alungă iară duc-se pe pustii
stafia de fiară şi de empatii

el spunea -mai lasă, poate nici nu ştii
vezi că n-are coasă- ne-a mai ţine vii...

... a cântat cucosul m-am trezit smerit
c-am ratat reproşul hăului subit.....

poezie de Iurie Osoianu (1 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce minunat, am uitat tot trecutul şi m-am eliberat de gândurile despre viitor. Da, încep încă din această viaţă să ies din ea, din condiţia ei principală, timpul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au imaginat adesea o viaţă mai bună decât asta, dar n-au putut inventa nimic altceva în afară de raiul nerod.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am vorbit nimic despre dragoste; n-am întrebat-o nici pe ea şi nici mie însumi nu-mi puneam întrebarea dacă mă iubeşte. Mi-era de ajuns că o iubeam eu. Şi mă temeam să nu-mi sfarme ceva fericirea.

Lev Tolstoi în După bal
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitate - iată calitatea pe care aş dori s-o am înainte de toate.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul crede că a muri este o treabă pe care trebuie s-o duci la bun sfârşit.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolele lui Ioan neagă orice altă reprezentare a lui Dumnezeu în afară de iubire, în afară de principiul iubirii a cărui conştiinţă o are fiecare om în sinea lui. Nu avem cui şi ce să cerem. Putem doar trăi sau nu în iubire.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat şi uit tot, aşa că trecutul dispare din mine. La fel, în măsură şi mai mare, dispare şi viitorul. Ce bine e! Toată forţa vieţii, iar această forţă a sporit nemăsurat, se transferă în prezent. Am conştiinţa acetui fapt. Ce bucurie!

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea e o fiară cu bârlogul în inimi, care se hrăneşte cu gesturi de tandreţe.

definiţie aforistică de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea adevărată... Dacă există această dragoste între bărbat şi femeie, atunci şi căsătoria este posibilă.

Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din două, ori facem un efort intelectual, încetăm să ne mai supunem guvernelor şi recunoaştem necesitatea supunerii faţă de Dumnezeu, ori continuăm să trăim aşa cum trăim. Dar dacă alegem această din urmă cale, trebuie să ţinem minte ce s-a vădit, că păşim inevitabil spre pieirea trupului şi a sufletului.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate fi fiară, dar fiara nu poate fi om.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statul este o conspiraţie. Astfel stând lucrurile, nu voi mai servi niciun guvern, nicăieri.

Lev Tolstoi în scrisoare unui prieten
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsa părere a oamenilor despre mine mă obligă să rămân în această stare. Oricât ar fi de greu încep să înţeleg ce binefacere e pentru suflet.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preocuparea întregii vieţi, în afară de munca lăuntrică, este una singură: să sporeşti iubirea din oameni prin fapte şi cuvinte, prin convingere.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

Tot caut să-nţeleg menirea sorţii,
Aş vrea cumva, de pot, s-o îmbunez
Privesc spre casa ei, în faţa porţii,
Dar nu vreau s-o deschid, stau şi oftez.

Parcă mi-e foarte teamă ca să intru,
Să nu cumva să aflu ce va fii,
Gândind că cine ştie, înăuntru,
Ceva ce nu îmi place voi găsi.

Apoi regret şi vreau să-mping în poartă
Şi-ncerc s-o fac cu sufletul deschis,
Ce ar putea să fie... decât soartă,
Măcar aşa nu voi trăi în vis.

Îmi fac curaj şi-mi spun, va fi mai bine,
Prea m-am înţepenit în ce-a trecut,
Trăind pierdut în ieri, fără un mâine,
Nu-n ce-aş putea avea, ci-n ce-am pierdut.

Mă uit la casa sorţii... e lumină
Şi uşa ei mi se deschide-ncet,
Păşesc spre ea, iubirea să revină,
Să-mi încălzească gândul de poet.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea, grija pentru gloria lumească, cu care m-am luptat şi continui să mă lupt, este la fel de puternică precum dorinţa sexuală la fiinţele tinere.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!