Speranţe deşarte

Oricine crede despre sine,
Că tot trudit-a iarnă, vară,
Mănâncă pâine prea amară,
Şi că mai mult i se cuvine
Dar viaţa-i grea, nu orişicine,
Ajunge foarte sus pe scară
Iar bogăţia e precară,
Şi nu depinde doar de tine
Dorind progres neapărat,
Ne paşte gândul iluzoriu,
De-a reuşi, -gând prea ingrat-
E traiul prost, -nu provizoriu-
Când "iese musca la arat"
Şi "deputatu-n teritoriu"...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Oricine merge la Paris,
Mirându-se de toate cele,
Şi n-are bani să dea pe ele,
Tânjeşte după Paradis
Iar tot românu' are-un vis:
Sătul de cazne-atât de grele,
S-ajungă-odată printre stele
În Rai, n-admite compromis
Dar viaţa-i o continuă luptă,
Şi greu, prea greu îţi este traiul
Priveşti spre cer cu faţa suptă
Şi-ţi spui cu voce tare baiul:
Din El, bătaia de e ruptă,
Vă-nchipuiţi, cam cum e Raiul!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Traiul cu iubita mea
E-o durere tot mai grea
Că eu vreau dar nu prea, prea
Însă ea, prea, prea mai vrea!

epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă grea

N-a nins, şi totuşi iarna-i grea,
Căci preţurile-s foarte mari
Şi-a viscolit a vreme rea,
Cu noi "aleşi", cu demnitari.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la iarnă

Acum, când preţul energiei,
Iubit-o, e atât de mare,
Cum stăm în pragul sărăciei,
Ne vom iubi... cu-nfrigurare.

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe o cruce

Viaţa-i ceva iluzoriu,
Cu final nepozitiv
Căci ne naştem provizoriu
Şi murin definitiv!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punţi

Astăzi viaţa-i tot mai dură
Oameni încleştaţi de ură
Nu mai ştiu de Dumnezeu
Se suportă tot mai greu

Răni adânci şi suferinţă
Fac în jur cu uşurinţă
Lipsiţi de orice simţ uman
Dirijaţi sunt doar de ban

Duc o viaţă de hârciogi
În relaţii-s demagogi
Luptă ades pentru putere
Egoişti, să facă avere.

Inimile li-s de piatră
Lipsă-i şi de judecată
Cred că tot li se cuvine
Chiar şi ce nu le-aparţine

Fiindcă-i lipsă de căldură
Şi-ntre oameni multă ură
Mă gândesc c-o vorbă bună
Oricine ar putea să spună

De vezi omul supărat
Spune-i doar: Eşti minunat!
Cu el un pic empatizează
Să vezi cum se-nseninează

De-i iese fapta din comun,
Tu să-i spui: Eşti foarte bun!
Spunând aşa la orişicine
Creşte încrederea în sine

Şi la cel ce-i săritor
De îţi sare în ajutor
Tu să-i spui: Eşti admirabil!
Şi va fi şi mai amabil.

Aceste vorbe spuse des
Între oameni-punţi de acces
Tuturor ne-ar fi mai bine
E ceva ce te-ar reţine?

poezie de Ionel Popa (27 aprilie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici uşor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simţi dor.

Arunci privirea-ncet în jos
Şi vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-aşterne acum un strat de brumă.

În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceaţă,
Iar amintirile îţi pier
Lăsându-ţi trupul fără viaţă.

Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?

E mult prea greu să rămâi sus,
Când viaţa-ntreagă ţi-e departe
Te afli între poli opuşi
Păşeşti spre viaţă sau spre moarte?

poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu prost

Un prost cu mintea odihnită
Se tot crede că-i deştept,
Dar gândul lui e tot inept
Şi judecata rătăcită.

N-are devla prea tocită
Şi ar putea gândi-nţelept;
E prost cu mintea odihnită
Şi ar fi atunci, un om deştept.

Teamă-mi este! O spun drept!
Să nu mă poarte în ispită
Şi zile bune, să n-aştept
În lupta mea necontenită,

C-un prost cu minte odihnită...

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine care crede că ştie despre viaţa ta mai mult decât tine, nu este altceva decât un hoţ pe post de vindecător. El trebuie să fure de la alţii, deoarece se simte foarte nesigur pe sine şi ştie că-i lipseşte ceva.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curea

O stângi prea, prea, când viaţa-i grea

monostih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoială

În el, se-ascunde profitorul:
Mai că l-aş crede şi nu prea
Se laudă plagiatorul,
Că m-a-nşelat cu muza mea.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea Ianuarie

E prea iarnă şi parcă prea gheaţă
Şi foarte trist că te privesc în faţă,
A trecut Decembrie parcă prea mut,
E Ianurie, dar noi n-avem început.

E prea ger şi prea tare bate vântu,
Când buzele tale îşi rostesc cuvântu'
E rece inima crăpându-se ca gheaţa,
Când lacrimi reci şi grele îţi zgârie faţa.

Deşii ţi-ai dorii să fie prea la început,
Când miciuna loveşte fără să fi durut,
Eşti mult prea albă ca zăpada,
Păcat, caci din orice pată îţi gust otrava.

Te-aş reface cu puterea mâinii mele,
Din zăpada curată şi câteva nuiele,
Dar ai dispărea la primele raze de soare,
Sau ştii să pleci doar când soarele dispare?

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde, damă blondă

De blonde, slabe, înăltuţe,
Vorbeşte-ntruna lumea rea
Apreciind, cum crede ea,
C-ar fi, pardon, puţin prostuţe
De zvonu-acesta să le cruţe,
Nicio persoană n-ar putea
E ca o moştenire grea,
Ce-apasă bietele mândruţe
Şi totuşi, dezminţire clară,
S-a demonstrat şi nu precară,
Iar lumea-ntreagă s-a mirat
Timp de aproape un deceniu,
De noutatea ce-a urmat:
O blondă, a născut un geniu!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă "Sus!"

De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duţescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda pe loc

Niciodată nu putem greşi prea mult
din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim
şi nici prea frumos nu putem să trăim.
Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.
Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte
cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.
Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,
dar ştim că mai mult nu ni se cuvine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alintă-mă...

alintă-mă puţin...
e-atât de greu?
aş vrea să simt
căldura mâinii tale
iti cer prea mult
si ti se pare
că nu-s ce-am fost?
adevărat...
dar a trecut o iarnă
o vară care a uscat
un fir de ghiocel firav
din ultima zăpadă
ce pot ca să-ti ofer acum?
doar gândul bun
si-un foc de lemn
ce luminează
si-alungă intunericul
din casă
alintă-mă un pic...
iti cer prea mult?
te inteleg... hai lasă
in timp eu voi uita
povestea noastră.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.

Teamă mi-e
Că de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Şi prea puţin
Şi mult prea rar
Voi reuşi să cobor între
Anotimpurile triste!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar nu ne da... singurătate...

Motto:
Când vara e aicea iar
Şi ne-"nfloreşte" cerul tot,
Să ne-amintim - o clipă doar -
Şi de acei ce... nu mai pot...

Când iarna şuieră – haină -
Şi-n jurul tău... şi-acolo-n tine,
Cui întinzi mâna ta bătrână,
Să-i ceri să-ţi dea... un pic de bine?

Priveşti în jos, cu umilinţă,
Te rogi să mori, de chin să fugi,
Dar mult prea greaua-ţi neputinţă,
Nu mai răspunde nici la rugi...

Şi n-ai un suflet lângă tine,
Să-ţi curme jalea c-un cuvânt,
Să-ţi ia calvarul de ruşine
Şi să îl spulbere în vânt...

Tu ai trudit o viaţă-ntreagă,
Cum ţi-a fost scris în cărţi celeste,
Şi-ai fost - cândva şi cuiva - dragă,
Dar... ce-a rămas din toate-aceste?

Să "vieţuieşti" de azi pe mâine,
Cerşind umil în faţa porţii
Sărmanul tău "dărab" de pâine,
Dorindu-ţi... izbăvirea morţii...

Of, Doamne, dă-ni-le pe toate,
De ţi-am greşit cât am fost... "sus",
Dar nu ne da... singurătate,
La ceasu'-acela de... "apus"...

Mai bine ia-ne-n floarea vieţii,
Să ne-amintim, când n-om mai fi,
Doar vraja dulce-a tinereţii
Şi... bucuria de-a trăi...

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!