Favoruri

Vinde bulibaşa la favoruri
Rubedeniile sale cresc în rang
Dar armele-au efect de bumerang
Şi veşnic se ajunge la omoruri

Terorizează strada, cartierul
Săbiile sar singure din teacă
Şi retează tot ce nu se-apleacă
El sfarmă piatra şi îndoaie fierul

Carnea vie, drogurile, şpaga
E destul să facă doar un semn
Că răsar ciracii la îndemn
Gata de bătaie şi să dea cu ghioaga

Scutierii au şi ei un rol
Într-un scenariu ca de operetă
Figuranţi pe lângă o vedetă
Şi mai închid din ochi la vreun viol

Bulibaşa spânzură şi taie
Şi-a făcut castel cu turnuleţe
În care îşi înfige steguleţe
Şi păzit de oamenii de paie

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?

"Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie",
Se întreab-o voce încă din bătrâni
Şi mă obsedează, crunt, de săptămâni,
Când mă duc ca omul, zi de zi, la baie.

Poate să mă scoată iute din ţâţâni
Doar o vorbă numai, sar şi la bătaie,
"Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie"?
Se întreab-o voce încă din bătrâni.

Are-n noptieră soaţa ferăstraie,
Săbii felurite să le ia în mâni:
-Dacă vorba aia, vrei s-o mai amâni,
Grijă, că untura sfârâie-n tigaie...

Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunteţi liberi, cumpăraţi o armă!

Sunteţi liberi, cumpăraţi o armă
E dreptul vostru după lege
Şi poate mai târziu veţi înţelege
Cum liniştea din porumbei se sfarmă!

Tot ce este scris să ni se-ntâmple
Grenada cu inelul care-l poartă
Va exploda în fiecare soartă
Când zilele cu soţ ne bat în tâmple

Cartuşe de război şi foc de armă:
Coşmarurile veşnic se repetă
Acesta nu-i un târg de operetă
Ci doar semnalul de alarmă

Adăpostiţi în ultima tranşee
Semnalizăm balizele factice
Sorb lunetiştii drogul unui vis
Cu gândul la o neagră orhidee

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel, la fel...

moto: Şi vine cina cu opaiţ
Iar dacă n-am, cu lumânare
Când merg din hobby la culcare
Şi ce visez, îi dau cu baiţ
-------

Dacă nu se mai arată
Nici o ţintă în vizor
O vedetă demodată,
Iese din televizor

Iese, face loc la alta
Şi-l închid că sunt sătul
Dacă n-are peşte balta,
Are broaşte din destul.

poezie de Ion Untaru din vol. Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-şi pleacă săbiile

Ascut limba vrăbiile,
Ca duşmanul săbiile,
Iarna furioasă pleacă
Sabie învinsă-n teacă.

Ghioceii străpung solul
Gata fi'nd să-şi joace rolul,
Vestind primăvara-n ring
Din albi clopoţei... bang-bing!

Iute, dar în mod cochet
Se-ncropesc în dalb buchet
Ce pare-a fi rupt din soare...
Prins în piepturi de fecioare!

Ascut limba vrăbiile,
Iarna-şi pleacă săbiile,
Primăvara e pe-aproape
Între cer, pământ şi ape.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri păgane

Iubiri păgane de demult,

cu chipuri neuitate,

parc-au făcut un legământ –

la noapte să mă-ngroape.

Se adunară în amurg,

de mână agăţate,

şiroaiele din ochi le curg

pe piepturi dantelate.

Apoi se prind, ca din senin,

un dans pios să facă,

iar dansul trist si anodin

mă strânge ca o teacă.

Cu faţa-ntoarsă înapoi,

străin m-ascund de ele,

dar roată fac, cu sânii goi,

singurăţatii mele.

Le strig pe nume, ca-n trecut,

dar mă privesc haine

şi-n roata dansului tăcut

mă spânzură pe mine.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada poeziei

Acum pe strada poeziei
sar mlaştinile de pe o broască pe alta...
Eu ţi-am zis
ţi-am zis
poetul nu mai locuieşte la subsolul fulgului
şi nici nu mai poartă cămaşa aceea
din mătasea broaştei
pe care o spăla cu trupuri şi umbre
Nu mai vorbeşte cu ceasurile ce reparau
obsesia timpului
şi nici nu le mai cântă crucilor
pe limba mormintelor
E dus poetul
E dus!
E mutat la ţară...
pe undeva pe unde
chiria la inimă e doar o bătaie scurtă
între două lanuri de sânge
Pe aici
mai vine din când în când
să clipească în buzunarele pietrelor
şi să hrănească ulucii cu o spaimă zincată
Eu ţi-am zis
acum pe strada asta
sar mlaştinile şi se înmulţesc
Poetul e la ţară
în braţele unui graur ce stă să moară
iar eu acum
strada orăcăitului mă numesc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie şi prejudecată

Bulibaşa, om de fală,
Nu acceptă-aşa o noră:
După ce că e cu şcoală,
Fata este şi... majoră!

epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sponsorului necunoscut

În somn ne chinuie himere
Mereu tot mai puţină pâine
Şi-aceeaşi falsă mângâiere:
Azi e mai multă decât mâine!
Şi lumea merge mai departe

Că n-are cum să stea pe loc
Şi tot mai greu se scrie-o carte
Şi nu se vinde mai deloc

Adesea rafturile-s pline
Şi doar cumpărătorii lipsă
Cultura intră în eclipsă,
Nimic nu merge de la sine

Şi totuşi ăsta-i adevărul:
Mai sunt nebuni gata să scrie
Şi să despice-n patru părul
Că sunt nebuni de poezie

Cei mai frumoşi nebuni din lume
Îşi taie vieţile în porţii
Şi fără nici un fel de glume,
Le vând pe poezie, morţii

Iar poeziile vibrează
De suferinţă şi nesomn
Între coperţi şi se-adresează
Măriei Sale, cititorul domn

Poate c-aşa ne fuse gena
De n-am citit cumva pe dos
Tot căutând câte-un Mecena
Cu înclinaţii spre frumos,

Să ne mai surpe din obsesii
Să-ţi pună-aripile la loc
Cum duce mirele miresii
O floare albă de noroc

Auzi-mă: te-aştept de-o viaţă
Arată-te că e târziu
Că vine frigul şi-mi îngheaţă,
Acest creion cu care scriu!

Şi lui 'i-ofer aceste rânduri
De-ndreptăţită mulţumire
Cu cele mai frumoase gânduri
Născute din adânc de fire.

poezie de Ion Untaru din vol. Vestitorul, 1999
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii

Oamenii sunt
din ce în ce mai grăbiţi,
merg pe stradă dând din mâini
şi vorbind singuri,
viaţa ajunge de nesuportat
şi mulţi dintre ei se sinucid

în jurul nostru mizeria
este din ce în ce mai multă
şi toată provine din interior

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracatiţa

Abia-mi mai duc povara,
la fel ca o caracatiţă ce duce în spate
toate apele mării.

Ea care a cunoscut toate nivelurile de presiune,
ea care a încercat să îmbrăţişeze abisul cu braţele sale,
într-un primitiv mecanism de apărare a secretat
cerneala poemelor din care m-am închegat.

Nu-i stă în putere Leviatanului
să-i facă vreun rău tutelarei poete a mării,
doar ce şi-ar aţinti privirile invidioase şi goale,
că ea ar şi dispărea într-un nor format
din toate poemele sale.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te grăbi

Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Ştiai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Ştiai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieţii...

Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Ştiai?
Uite cum din şoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...

Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieţi,
Ştiai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...

poezie de Gabriela Chişcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Poftim? (Entuziasmată.) Vorbeşti serios? Violul din strada Doamnei? Nemaipomenit! Auzi, Mişule! E vorba de un viol! În sfârşit s-a produs un viol şi pe strada Doamnei...
Mişu (entuziasmat): Viol? Viol ai spus? În sfârşit, o ştire serioasă! (Pauză). Vreau detalii? Dă-mi telefonul! (Ia telefonul de la Nina). Alo, Ramona? Când s-a consumat acest viol? (Pauză). Poftim? Chiar acum? Încă se mai consumă?
Nina: Senzaţional! Un viol în direct!
Mişu: Relatezi de la faţa locului? Extraordinar! A venit şi poliţia?
Nina: Formidabil! Ce titlu, Mişule! Viol violent, arbitrat de poliţie, în strada Doamnei!
Mişu: Poftim? Şi poliţia de ce nu intervine? (Pauză). Am înţeles... Poliţia filmează scena... Pentru televiziune?
Nina: Senzaţional! Poliţia acordă violatorului asistenţă tehnică...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul ca o lacrimă de sânge...

Stau răstignite visele-n ruine,
Mai ninge câte-un fulg nevinovat,
În colţul meu în doliu scufundat
Aştept să cadă alte vini pe mine.

Îmi număr anii pe abacul sorţii-
Doar bile negre au rămas pe lemn.
Aş asculta din gura-ţi un îndemn,
Ca să rămân în partea albă-a porţii.

Dar au murit cuvintele în tine,
În mine doar silabe mai găsesc
Şi să învăţ din nou să mai vorbesc,
Ar trebui să dărâmăm destine.

Aş rupe-n două inima-mi flămânda
De o bătaie într-un ritm de vals,
Dar, n-am de unde să plătesc dobânda
Nici pentru jumătate dintr-un pas.

La masa de Crăciun, pe piatra seacă
Din care altădat' scoteam orice,
Doar un apatic şi banal ''de ce'
Aşteaptă sărbătorile să treacă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfloreşte zilnic strada

Înfloreşte zilnic strada
De grevişti şi de greviste
Care trec citind reviste
Şi-apoi flutură batiste
Huiduindu-ne Helada

Vor salarii mari, concedii
Altă treaptă de confort
Că din dragoste de sport
Ei renunţă la efort:
Să le dea statul remedii!

Dar cum cade uneori
Câte-un zar mai strâmb în soartă
Ei nu ştiu că cei ce-i poartă
Pe această mare moartă,
Stau ascunşi şi trag de sfori.

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi albastre

dacă tot veni vorba
cam cât de tare crezi tu că mă iubeşti
mă iubeşti cam cât cerul acesta?

te iubesc la fel doar că puţin mai albastru
îţi declaram lihnit de iubire

şi dacă aş crede că nu e suficient
crezi că mă poţi iubi mai adânc decât copacul acesta?
mă întrebai
din mijlocul codrului

te iubesc cât copacul şi mai acut,
cu ghearele înfipte
până la rădăcina pământului
până la prăpastie
până la cenuşă

şi dacă tot nu ar fi destul
m-aş ruga
de vreun dumnezeu
de vreun curcubeu
să mă facă din nou
să mă facă din piatră
să mă facă din foc
cu aripi albastre

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar asta încă nu-i tot...

Şi, deh, ca omul înstărit,
Simandicosul meu vecin
Şi o colibă şi-a zidit
Cu turnuleţe de Kremlin.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toată lumea ajunge vedetă. Statutul de vedetă, nu uitaţi, vine şi din acel ceva unic pe care îl are artistul debutant. Casa de discuri nu poate muta munţii din loc - dar asta nu înseamnă că nu încearcă.

citat din Răzvan Marc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnea se întinde tot mai mult ca o cangrenă pe faţa pământului. Nu ştie să-şi impună limite, continuă să se lăţească în ciuda eşecurilor sale, îşi ia înfrângerile drept cuceriri; carnea n-a învăţat niciodată nimic. Prin esenţă, ea stă sub autoritatea Creatorului, care şi-a proiectat în ea instinctele ticăloase.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Kelso: Doctore Cox, ai primit nota mea prin care aminteam cadrelor superioare că halatele de laborator trebuie purtate mereu?
Dr. Cox: Să ştii că am primit-o, Bob şi prima dată doar am aruncat-o, dar apoi am decis că ăsta nu este un gest destul de măreţ aşa că am făcut o copie a ta din paie, mi-am pus halatul de laborator pe ea, împreună cu nota ta, am invitat toţi copiii din cartier să vină să-i dea foc şi să o împungă cu beţe.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi oameni din noi

mă primeai la tine
din ce în ce mai rar
tăcerile tale erau tot mai apăsătoare

din streşini de zinc picura nepăsătoare
o ploaie
numărându-mi paşii
dintr-o clepsidră
tot mai departe de tine

şi mă întrebam
cum se mai întorc păsările călătoare
în acelaşi copac părăsit cândva
într-o zare
iar oamenii se închid
într-o uitare absconsă
neavând măcar curajul să facă
un semn de rămas bun
celorlalţi oameni
în care s-au preschimbat
peste noapte

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!