* * *

Ai să o vezi plutind deasupra apei,
Cu ochii închişi, braţele încremenite...
Ai să tresari pătruns de jale şi ai să vrei
Să fii tu îngerul fetei adormite..

S-o înalţi duios şi lent până la ceruri
Gândind că, poate, în trecut, ai fi putut
Să o iubeşti şi s-o păstrezi în mii de feluri
Pe fata care acum, de la drum, s-a abătut.

De vrei, acum, să fii al fetei înger
E prea târziu, tu n-ai ales în ea să crezi..
A fetei vieţi a fost lovită de un fulger
Atunci când ai ales să o abandonezi.

Sunt doar regrete-n jurul tău. E trist,
Dar, de vrei, timpul nu-l mai poţi întoarce
Spre clipele în care un pasionat artist
Iubea o fată care, acum, cerul de nori stoarce

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Probabil că nu vrei să auzi asta acum şi sunt sigură că nu vrei s-o auzi de la mine, dar trebuie să vorbeşti cu ea.
Pacey: Nu, nu acum. Nici măcar nu aş putea să o privesc.
Joey: Trebuie, Pacey. Trebuie să asculţi ce are de spus.
Pacey: De ce? Care ar fi diferenţa, ah? Indiferent de ce spune, sfârşitul este acelaşi. S-a culcat cu altcineva.
Joey: Crezi că ce a făcut ea este mai dureros doar pentru că voi doi eraţi împreună? Nu este aşa. Nu este nicio diferenţă, Pacey. Adică... are doar 16 ani la fel ca şi tine. Vorbim de parcă am şti ce se întâmplă, dar nu este aşa. Habar n-avem. Suntem foarte tineri şi o să greşim foarte mult! O să ne tot răzgândim şi uneori o să avem sentimente diferite. Şi singurul lucru pe care ni-l putem oferi unul altuia este iertarea. Iar eu nu am putut face asta. Sau am făcut-o prea târziu. Nu permite să fii într-atât de furios încât să nu o mai iubeşti pentru că într-o bună zi o să te trezeşti din acea stare şi persoana pe care o iubeşti nu o să mai fie lângă tine.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să fii puternic? Renunţă la tot ce ai! Vrei să fii mare? Fii smerit mai întâi! Vrei să fii bogat? Fii cel care îi ajută pe alţii să se îmbogăţească, nu neapărat financiar! Vrei să ai femei? Fii fericit în solitudine! Vrei să fii important? Acceptă că nu eşti cu nimic mai presus decât restul lumii şi viceversa. Vrei să fii fericit? Renunţă din când în când la minte şi fă ce simţi.

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somelier de vise

Domnule Constantinescu,
Sunt somelierul Escu,
Si vă recomand acum,
Ca să vă vedeţi de drum,

Ca de vreţi să poposiţi,
O fetească să goliţi,
Si de alegeti una neagră,
Noaptea-n zori o sa se spargă,

Şi să nu fii singurel,
O domniţa bujorel,
Lângă un merlot aşteaptă,
Ca-i frumoasă şi deşteaptă,

Dar ca să fiu de folos,
Trebuie sa fiu curios,
Si să vă intreb îndată,
Ce-asteptaţi? Ce fel de fată?

Ca de-mi spui ce plan aveţi,
Pot să recomand ce beţi,
Poate un pic de sangiovese,
De vrei s-o faci să viseze,

Un syrah ar merge bine,
Dacă vrei s-o iei la tine,
Un pahar de bun Malbec,
De vrei să mă rogi sa plec,

Dar pentru senzaţii tari,
Un merlot de zile mari,
Sau o cupă de Verdot (petit verdot)
Dacă vrei să uiţi pe loc

Iar acum în incheiere,
Eu vă zic la revedere,
Si vă mai aştept la mine,
Să vă recomand de bine.

poezie de Viorel Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bahică

Nimic nu-i trist dacă nu vrei să fie
Pădurile foşnesc din zori până-n amurg
Câmpiile îţi dau tot rodul ţie
Şi poţi, de vrei să urci pe- al serii murg

Mai poţi în miez de noapte-n crâşmă
Să sorbi licoarea de absint
Să-ndeşi pe cap, cu drag o cuşmă
Pe care-ai dat un ban de-argint

Să-ţi pui chiar braţul pe un mijloc de fată
Şi s-o iubeşti până în zori
Să uiţi de tine şi de lumea toată
Vultur să fii, să vrei să zbori.

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care contează cu adevărat nu e cea pe care vrei doar s-o dezbraci, dar mai ales e cea cu care vrei să-ţi "îmbraci" sufletul şi inima.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost aici!

Cât de vicleană poţi să fii!
Mă-ntrebi de mi-am găsit pereche?
Nu înţeleg ce-ai vrea să ştii,
Nu practic trasul de ureche.

De vrei cumva să te arăţi
în lume cu ce-ai căpătat,
Tu fii directă, nu prin părţi,
Căci de greşeală n-ai scăpat.

Nu-ţi cere nimeni socoteală,
Nici tu nu cere loc în rai,
Ai vrut să guşti din măr, eşti goală?
Nici printre îngeri n-ai să stai.

Tot mă împingi să -mi iau o fată,
Să pară că s-a întâmplat,
Să nu mai fii tu vinovată,
De faptul că ai înşelat.

Nici nu te-am întrebat vreodată
De eşti sau nu mai eşti cu el,
şi chiar de mi-aş reface viaţa,
Tu vrei rămâne tot la fel.

Vina ţi-o porţi dar nu ţi-e lanţ,
Şi nu te leagă de nimic,
Sunteţi iubiţi, dar foşti amanţi,
Nici nu ar trebui s-o zic.

Te rog nu te mai fă de râs,
Trăieşte viaţa ce-ai ales,
La rândul meu şi eu am plâns,
Şi nimeni lacrimi nu mi-a şters.

Poate vei plânge de ruşine,
De faptele ce le-ai făcut,
Dar nu te compara cu mine,
Nici nu visezi prin ce-am trecut.

Eram şi crud, eram şi tată,
Tu erai doar cu alt bărbat,
Asta te face vinovată,
Şi nu-s eu ăla vinovat...

Nu vreau să vii să-mi ceri iertare,
Sunt patru ani, e prea târziu,
Dar nici nu presăra cu sare,
Peste ce-a fost, oricum toţi ştiu.

De vrei să nu te ştie lumea,
Ascunde-te sau fă ce vrei,
Scriu aste versuri în oglindă
Şi nu văd vină-n ochii mei.

Deci n-aştepta să fac ceva,
Ştiu că ţi-e frică c-ai să pici,
Poate mai speri că am să uit,
Dar mi-amintesc..
Am fost aici!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribeagul

Tu nu ştii despre timp, decât că trece,
Da-n urma lui ce lasă, nu vei şti,
Cu măreţia vrei a te petrece,
Dar toate-s numai până într-o zi!
Pluteşti prin nori când bolta e senină,
De plumbul norilor te-ascunzi în vânt,
Nu eşti nici tu, nici viaţa nu-i de vină...
Cine-i de vină, noi nu vom şti nicicând!
Visezi mereu doar soare peste toate,
Şi crezi că lumea toată e un rai,
Alergi să le cuprinzi, dar nu se poate...
Ce n-ai avut vreodat' nu poţi să ai!
Pluteşti trecând peste hotarul lunii,
Simţi cum văzduhul este doar al tău
Calci peste sufletul ce ţi-l dau unii...
Dar mai târziu apar păreri de rău!
Nu te-ntrista, pribeagule prin lume,
Dacă singurătate e atunci
Când vrei să îţi găseşti un loc anume
Şi nu găseşti decât un cuib de cuci...
Nu te uita urât la iarna care
De tâmple ţi s-a agăţat discret,
Târziu este acum pentru o-ntrebare
Care doar un pribeag o poartă-n piept!

poezie de Lili Şipoteanu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul

De ce te-ntorci la mine?
Nu tu m-ai parasit?
Acum ca mi-e mai bine,
Ma vrei iar de iubit?

Acum am alta viata,
N-am voie sa iubesc?
De ce imi pui in fata
ca te dezamagesc?

Ce te-asteptai sa fie
Dupa o despartire?
Tu sa petreci cu altul,
Eu sa cersesc iubire?

De ce ma vrei acum?
Doar eu sunt neschimbat,
Pustiul hoinar din drum
Acum pare barbat?

Un om asa de rau,
Cu ochi dupa femei,
Piatra din drumul tau,
Acum de ce ma vrei?

Sa fie cum se spune,
ca omul mai greseste?
Dar e si-o continuare:
Greseala se plateste!

Nu am o asteptare,
Ce faci, faci pentru tine,
De mult zaci in uitare,
Tu de ce-ntrebi de mine?

Desi mult m-a durut
Nu am nici un regret,
TRECUTUL e trecut,
Eu nu am ce sa iert...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi mesenii într-o glăsuire găsiră cu cale că pe nedrept a fost fata gonită din casa părintească. Atunci tatăl fetei mărturisi că n-a ştiut să preţuiască duhul fetei sale şi şi-a cerut iertăciune. Fata, şi ea, i-a sărutat mâna şi şi-a cerut şi dânsa iertăciune dacă fapta ei l-a supărat. Şi se puseră pe o veselie şi pe o petrecere de se duse vestea în lume. Tatăl fetei se veselea, nu se veselea, dar socrul ştiu că se veselea şi se mândrea că a dobândit o aşa noră, şi de viţă bună, şi înţeleaptă şi harnică.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Pe un fotoliu învechit,
Ca timpul tău măicuţă,
Stai adâncită în gânduri albe
Umilă şi tăcută, ca timpul singuratic.

Pretenţii de la viaţă n-ai,
Frămânţi doar mâinile muncite,
Şi lacrimile îţi curg şiroaie
La bucurii mărunte.

La amintiri nu mai tresari,
De mult le-ai dat uitării,
Trăieşti doar clipa zilei noi,
Cu cei ce te înconjoară.

Nu vrei să mori, nici să trăieşti,
Dar ai sfânta credinţă,
Că Dumnezeu nu te-a uitat
Şi acum el te răsfaţă.

Oglinda nu o mai iubeşti,
Ca în tinereţea ta frumoasă,
Dar stai mirată în faţa ei şi spui:
Ce sunt acum, ce-am fost odată!

Dar asta-i viaţa, ăsta-i rostul,
În anotimpuri să petrecem
Şi dacă ne înţelepţim,
Îmbătrânim cu nota zece.

poezie de Valeria Mahok (7 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea fetei

Ea reprezintă chezăşia vieţii
Poate elixirul existenţei
Accesată în mod ostentativ
Ar putea să riposteze
Rămâne o atracţie de efect
Prin domeniul ei intim
În puzderie de nuanţe
Se accede acolo mai ales greu
Când cavalerii dau năvală
Se duc instinctiv la atac
Apoi se recurge la o selecţie
Selecţia se face din instinct
Cetatea fetei orişicând
Merită cucerită aidoma
Cu flori şi devotament
Cu patos şi multă iubire
Pentru fascinaţia ei imensă
Ar fi chiar atracţia universală
Ca să poţi cuceri cetatea fetei
Mai întâi trebuie să te predai
Apoi să capitulezi în faţa ei.

poezie de David Boia (15 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplări de amor ...

Cel îndrăgit de-alte femei
Iubea în taină ochii ei;
Frumoşii ochi, de-agat, căprui,
Dar nu spusese nimănui.

Iar ea pe altu-l îndrăgea,
Cu ochii mari de peruzea.
Şi-ades, frumoşii ochi căprui,
Plângeau vădit de dorul lui.

Atâtea întâmplări de-amor
Sfârşesc în flacăra de dor;
Chiar dragul tinerei dudui,
Iubea o fată cu pistrui...

Şi fata de care vă zic
Iubea un ditamai voinic.
Privise-n ochii lui verzui,
Când poposise sub gutui.

Dar el luase un răgaz,
Privind gropiţa din obraz
A fetei ce umbla haihui
Cu chipul trist, cu mers silhui.

În poarta inimii când baţi,
Prin labirinturi cum răzbaţi?!
Şi-un lacăt, cu rugina lui,
Cu câte chei poţi să-l descui?!

poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu amâna ce poţi face acum, dar nu prea vrei, căci cu trecerea vremii, ai să vrei, dar n-ai să prea poţi.

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antimioriţa

1.
Eu nu ştiu din care motive, acum mi-a ajuns la urechi
Ciudata ediţie nouă a unei balade stravechi.
O ştiti dumneavoastră mai bine, e-aceeaşi de-o mie de ani,
Balada cu oi năzdrăvane si-n turmă mereu trei ciobani.

Ref:
Poţi cum vrei ciobane, turma s-o insulti,
Asta-i vremea luptei contra celor multi.
Poţi cum vrei ciobane, turma s-o insulti,
Asta-i vremea luptei contra celor multi.

2.
Dar alta-i acum varianta in care e vorba de noi,
Cand doi il omoară pe unul şi unu-i omoara pe doi.
Degeaba oiţa le spune si pica din ceruri lumini,
Cei mulţi prea suportă capriciul si poftele celor putini.

Ref:

3.
Cand doi il omoară pe unul, e trist si e injositor,
Dar cum e atunci când puţinii omoara treptat un popor?!
Putinii se-nfruptă din toate, c-aşa este legea la hoţi,
Balada straveche se schimbă, puţinii-i omoara pe toţi.

Ref:

cântec interpretat de Cristian Buica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Audrey: Doamne, încă eşti acolo. Arăţi ca o legumă.
Joey: E greu să scrii un e-mail potrivit.
Audrey: Da, mai ales când este o greşeală enormă.
Joey: Taci!
Audrey: Joey, vorbesc serios. Să te exprimi prin e-mail este pedeapsa erei moderne. Internetul a făcut să fie mult prea uşor să te exprimi. Bun, ai nişte gânduri trecătoare. Îl trimiţi. Ajunge cu un zgomot înăbuşit în e-mailul vreunei persoane care nu bănuieşte nimic. Acea persoană îl citeşte, se enervează pentru că ai reluat o discuţie pe care deja aţi avut-o. Şi nu răspunde. Tu te simţi desconsiderată. Dar dacă chiar trebuie să fii una din acele persoane janlnice pasive/agresive ce trimit e-mail-uri, atunci departe de mine gândul să te opresc. Ce ai până acum?
Joey: Aveam "Dragă Dawson" şi apoi am şters.
Audrey: De ce? E un început drăguţ.
Joey: Păream distantă.
Audrey: Şi ce vrei să-i spui?
Joey: Nu ştiu. Nu-mi place cum s-a terminat tot şi vreau ca el să ştie că îmi pasă, dar în acelaşi timp vreau să îmi păstrez indignarea îndreptăţită.
Audrey: Bineînţeles. Şi de ce nu-l suni?
Joey: Mă tem că o să facem aşa cum facem de obicei. Crede-mă. E-mail-ul este o alternativă mult mai sigură acum.
Audrey: Bine, dacă trebuie să faci asta, atunci n-ai decât. Fii siropoasă şi penibilă, dar mai ales fii sinceră, Joey. Spune-i tot ce nu îi poţi spune în faţă.
Joey: Ai dreptate. Mai bine mă apuc de treabă. Dar... mulţumesc, Audrey.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te crezi gândul care apare în Linişte, şi asta te face să te crezi o persoană, nu vezi că eşti Liniştea neasociată vreunui gând. Acum fii atent: "Ce anume este personal în tine? Care dintre gândurile tale sunt "personale"? De exemplu, gândul: "Am nevoie de dragoste!?" Dar ce e personal la tine în el? Pentru că şi eu am gândul ăsta, şi mătuşa Tamara, D-zeu s-o hodine, l-a avut, cu tot cu milionul ei de euro şi Ştefan cel Mic, zis mare, toată lumea îl are la un moment dat. Aşadar, care din gânduri este personal, al tău şi eu nu-l am? Ce anume este individual în universal? Care este punctul în care eşti desprins de un al doilea şi, mai ales, care este punctul în care eşti desprins de Dumnezeu?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreb timpul

Timp al meu, unde te duci?
Încotro vrei s-o apuci?
Unde te călătoreşti?
Oare, nu mă mai iubeşti?
De ce pleci de lângă mine?
Lasă-mă să cred în tine
Ca în bunul Dumnezeu.
Numai fi atât de rău!
Mai rămâi zău, nu pleca!
Unde oare te grăbeşti?
De ce iei şi viaţa mea?
De ce să mă prăpădeşti?
Viaţa e ca o copilă.
Te rog stai mai mult cu ea.
Dovedeşte-i că ai milă.
Doar e prietena ta.
Lumea-întreagă se întreabă
De ce vrei s-o părăseşti.
De ce faci totul în grabă.
Nu merită s-o iubeşti?
Să-i fii prieten la viaţă
Este un lucru frumos.
Uite, eu îţi dau povaţă
Fii şi tu mai omenos.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce dispari ca un ecou
De ce nu eşti ceea ce ai fost
De ce nu mai sunt eu acel erou
Care cândva în viaţa ta avea un rost.

De ce nu mă mai iubeşti cum m-ai iubit
De ce nu mai sunt în vis al tău erou
De ce mă laşi în lacrimi plângând şi trist
De ce mă vezi în tunet doar ecou

De ce nu crezi că totul e etern
De ce nu crezi că dragostea e fără sfârşit
De ce nu crezi că şi eu pot fi demn
Să iubesc zi de zi în infinit

Chiar mă întreb de ce nu vrei să înţelegi
Că nimic în viaţă nu este întâmplător
Iar tu în fiecare zi poţi să alegi
De vrei să fii doar vis sau îndrumător

Decizia nu este bătută cui în cui
Zilnic tot te zbaţi şi tot alegi
Rămâi fidel doar drumului
Şi soarte grele le culegi şi le alegi

Şi zilnic vei fi bătut, dezamăgit
Nu este soarta simplu sunteţi voi
Şi chiar cu zeci de ani dacă ai slujit
Vei fi întâmpinat dar cu noroi

poezie de Robert Botsch
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am greşit uneori...

Te-am întâlnit atunci în secolul trecut
Se poate spune că a fost de mult
Dar astăzi de încerci să-ţi aminteşti
De clipa când mi-ai spus că mă iubeşti

Şi când în braţe te-am cuprins întâia oară
Eram la malul mării, ce minunată seară
A fost o clipă ce va trăi în eternitate
Chiar dacă-acuma timpul ne desparte

Am realizat atâtea lucruri împreună
Am traversat vârtejuri şi furtună
Dar în final nu ne-am pierdut cu firea
A fost un singur far, a fost iubirea

Iţi recunosc, nu vreau să folosesc tertipuri
În viaţă mi-au plăcut şi alte chipuri
Dar crede-mă, ai fost şi vei rămâne
Marea iubire a vieţii mele de ieri, de azi, de mâine.
 
Să nu mă condamni în termeni aspri
Să-ţi mai aduci aminte când voi pleca spre aştri
Că uneori, cu mine de credeai
Că trăieşti
Fără să vrei, s-a întâmplat, să uiţi să mă iubeşti

Nu-ţi reproşez nimic, îţi cer doar să mai crezi
Chiar dacă în viitor nu vrei să mă mai vezi
Ai fost şi vei rămâne în viaţa mea
Singura căreia i-am încredinţat toată iubirea

Şi acum într-un final, mult prea trist
Îţi fac un sincer jurământ pe Crist
Chiar de te-am întristat de-atâtea ori
Eu te iubesc ca-n prima clipă şi îţi recunosc, că
Am greşit uneori...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!