Sunt un copac
Nu-mi mai pasc mânjii miezul copilăriei
La poalele dealului,
Cu urechea lipită de calea ferată
Și plăcerea trenurilor care vor veni.
Plantele se îmbogățeau de lumină,
Iar sufletul era uns cu ierburi.
Foamea era o emoție care dădea în sete,
Apa se limpezea când bea regina florilor.
Nu mai sunt fetițele care mă iubeau,
Nici privilegiul de a ignora
Ori de a nu ști
Ca ele urcă-n trupul femeii
Alungate mai devreme.
Sunt un copac pe care-l mângaie cerul
Cu o înțelegere
Aproape omenească,
La marginea vieții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trenuri
- poezii despre suflet
- poezii despre plăcere
- poezii despre plante
- poezii despre monarhie
Citate similare
Sunt copacul iernii
Nu se mai repetă cântecele copilăriei
În corul școlii,
Cu ochii țintă la mîinile dirijorului
Și iubirea serbărilor care vor veni.
Timpul se încărca cu armonie,
Iar sufletul dădea pe dinafară din piept.
Ziua se însenina de mireasma lăuntricei bucurii,
Se limpezea apa în dorna de scăldat.
Nu mai sunt fetele care se îndrăgosteau
Fără să înțeleg pentru ce,
Nici hârjoneala permanentă cu ele.
S-au pierdut în trupul crescut prea devreme
Alungate pe căi răzlețe.
Sunt copacul iernii cu ramurile ninse.
Cu o mângâiere
Neobișnuit de firească
Pășesc pragul înțelepciunii
Și aștept...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre școală
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
La marginea vieții
În timp fără de sfârșit
la marginea vieții, vise nu sunt,
ci mai degrabă o acceptare-n tăcere
a trecerii în lumea ce nu mai apune.
Lumina cea vestitoare de mugure
ca și semințele îngropate nu mor,
ploile între tunete trezesc pământul din somn
și caută-n câmpii mirosul de pâine.
Iar toți cei ce caută-n memorie
răscumpărarea sufletului ce învinge
păcatul cu iertare,
își pleacă genunchi și văd mai departe
de orizontul spre care merg.
Tu să nu-mi spui că-ți pare rău
pentru ce nu ți s-a întâmplat
când căutai peste tot rodul nașterii,
tot ce-i trecut nu se mai întoarce.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre victorie, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre somn
Eu și ea nu mai eram
Ea îmi strânge dorințele în palmele asudate
și gâdurile se cuibăresc sub streașina pieptului
marea în care se scaldă e jovială
are bucuria soarelui căzut în ape
și așteptarea i se pare prea lungă
cât o noapte de singurătate
când orașul își închide porțile
și străzile rămân pustii.
Dimineața când orașul se trezește din somn
ea pornește să vadă ce s-a întâmplat.
Era ziua cu foi volante aruncate pe podea
și ea observat că sunt nescrise,
eu nu mai eram
plecasem devreme să o caut
și ea nu era nicăieri.
Nu știu unde s-o caut
acasă n-a mai venit
ori poate eu am uitat unde are casa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre oraș, poezii despre noapte, poezii despre dorințe, poezii despre dimineață, poezii despre bucurie, poezii despre apă sau poezii despre acasă
În miezul nopții de Înviere
Dragostea din mine nu va pieri
nici dacă se vor naște alte întrebări
și nici răspunsuri nu voi căuta
în afara îndoielilor în care neobosit mă zbat,
alte porunci îmi vor veni în minte
dar nu toate vor fi duse la sfârșit,
timpul se curbează între nemargini
pus pe pământ să măsoare trecerea.
lumina va răsări pe fețele îmbujorate,
va unge cu mir fruntea deșteaptă,
va bate în ușa bisericuțelor de lemn
în miezul nopții de înviere sacră,
întunericul va fi spart de lumină
și alungat pe pantele pierzaniei abrupte,
mâna dreaptă va căuta semnul crucii
și-l va înfăptui cu pacea bucuriei lăuntrice,
se va umple cu sfințenie și sufletul răpus,
omul va fi transpus într-un altul mai bun.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sfârșit, poezii despre sfințenie, poezii despre pace sau poezii despre naștere
Tu încă mai crezi în ea
Dintre toate nenorocirile care se ivesc
Tu treci nepăsător peste ele
Deși te lovesc ca pe fiecare
Aproape nu mai știu în ce stare sunt
În anotimpul acesta destructiv.
Nopțile se vor stinge de teamă
Se va mai schimba câte ceva
Cred că vechea iubirea dintre noi
Nu se lasă
Tu încă mai crezi în ea
Când totul devine normal eu voi fi ca mai înainte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre frică, poezii despre devenire sau poezii despre anotimpuri
Izvor
Mai bogat în virtute decât mulți
învăț deprinderile înțelepciunii,
absorb cât mai din adânc izvorul
și-i las nisipul să-l filtreze
până capătă limpezimea de cleștar,
să-i beau cu dragostea apa vie
cu o sete de lup bătrân.
Nicio frunză nu-mi spune ce va urma,
pădurea așteaptă să se trezească cântăreții,
e o pregătire în surdină.
Prințesa dimineții sosește devreme
și nu mă mai recunoaște
pe semne am devenit
absența în care-mi prinde-n contur trupul
pe fața nevăzută a lunii
plecată la culcare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre păduri, poezii despre nisip, poezii despre lupi sau poezii despre frunze
Aromele florilor coapte
Are-n față lumina și-n spate umbra răcoroasă
pe drumul pietros vălurit sub tălpile goale
pe care nimeni nu-l știe cum se măsoară cu pașii
spre punctul năvalnic al vieții.
Crește din rădăcini arborele cu frunzele inimii,
mă odihnesc sub conul înalt de umbră
pe ierburi rare aproape uscate.
Vântul firav, nu mai spune nimic,
o boare foșnită tremură prin frunze
de-ți mângâie fața înroșită și aspră
cu-n fior aproape imperceptibil.
Aromele florilor coapte
distilate prin aerul cald,
pun o dragoste să răsfețe locul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre răsfăț, poezii despre roșu sau poezii despre odihnă
Timpul își ascultă clipele
Noaptea se stinge pe cărări neștiute,
lumina-și caută locul sub aripile vieții,
de la o vreme nimic nu este întâmplător,
tu ești muza mea serafică
ce nu calcă de două ori într-un loc.
Mă întorc în cuvintele cu vocale de miere,
timpul își ascultă clipele
cu urechea lipită de frunzele clătinate,
iubita mă îmbie la umbra sălciilor
pe marginea râului cu valuri șoptitoare.
Razele coboară pieziș în apa limpede
și peștii se plimbă-n voie
ca într-un sanctuar al libertății.
Simt cum fuge din mine golul
inima se umple de trăiri înflorite
pe ramuri de arbuști cu fructele coapte,
vin îngeri
cu aripi de păsări albe
gata de zbor spre cerul
mai înalt decât piscurile munților.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre aripi, poezii despre îngeri, poezii despre voce sau poezii despre râuri
Am fost și sunt
Am fost întrebuințat devreme
chiar prea tânăr pentru o răspundere mare,
nu aveam nervii și simțurile tocite.
Prins într-un angrenaj din care n-am putut ieși
sub pielea subțire nu mai eram eu,
era necunoscutul care acționa la comndă
pedepsit la timp ca un copil neascultător,
am căutat o breșe cum apele după furtună
și am fugit în alt univers îndepărtat.
Sunt pe meterezele convingerilor formate,
mă caut în cuvintele rămase învățătură.
Sunt mai adevărat decât amarul din frunze
în diminețile în care scutur nimicul din mine,
urc până-mi dai semne de iubire
și te simt cum respiri prin sufletul meu sărac
cu tainică încredere în răsăritul luminii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie, poezii despre simțuri sau poezii despre responsabilitate
Dezamăgire
Sărac, nu mă mai gândesc la libertate
nici nu am ce face cu ea,
e și democrația destinată numai celor avuți,
un fel de clamare continuă
care nu e de niciun folos celor mulți.
Nici nu știu ce vom face fără niciun drept
cei din justiție sunt independenți, etc.
pot face ce vor și când vor
pot pune alte cuvinte în propoziții
pot schimba și pierde dovezi
ori construi după interes,
cu democrația și dreptatea nu poți face nimic
cel mult poți deveni o victimă
care își cere să plece din țară.
Visele au devenit ruginite și desuete,
un fel de infatuare desumflată brusc,
o bucurie adusă la plâns târziu.
Când mă îneacă dezamăgirea
și capăt o greutatea-n picioare
de nu mai poate ține pasul drept,
rămân un copac desfrunzit
în iarna vieții geroasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre libertate sau poezii despre justiție
Niciodată nu mă mai simțisem așa de bine. Era mai bine decât atunci când mă masturbam. Am trecut de la un butoi la altul. Era ceva magic. De ce nu-mi spusese nimeni? Cu asta, viața era minunată, un bărbat care bea era perfect, nu-l mai putea atinge nimic.
Charles Bukowski în Șuncă pe pâine
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Charles Bukowski despre viață, citate despre trecut, citate despre perfecțiune, citate despre bărbați sau citate de Charles Bukowski despre bărbați
Tu mă știi femeie
am noaptea rigidă-o pârghie
să răstorn universul
spirala pe care sunt
nu are sfârșit
din plăcerea urcușului
treptele pe care mă înalț
îmi aprind luminile
popasul pe care-l fac
e o scenă deschisă
muritorilor de rând
abia acum începe comedia
cu actorii care-și joacă rolul
am început să-i privesc
ca pe ceva firesc pentru oameni
să-și râdă de apucăturile lor
dar și plâng de bucuria
în care m-am trezit aplaudând
era sărbătoare cred
una în care mă eliberam de răutăți
și-mi puteam pipăi sufletul
prin cuvinte mărturisite în șoaptă
tu mă știi femeie
nu mă pot lipsi de tine
chiar dacă aș avea punctul de sprijin
de care să proptesc pârghia
nopții de veghe
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sărbători sau poezii despre răutate
Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeași atingere de taină, aceeași depășire a obișnuitului sufletesc, același contur de mirări, ș-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinți de lapte: A venit Moș Crăciun! A venit Moș Crăciun! Și era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Și era fericită până la neliniște și spaimă: ș-atunci, ș-acum.
Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre Crăciun, citate despre spaimă, citate despre noapte, citate despre muzică, citate despre lactate, citate despre jucării, citate despre iubire sau citate despre gânduri
Tainica regăsire
Cu o zi întoarsă pe dos
noaptea te-a adus pentru că se simțea vinovată,
împărțea întotdeauna păcatele pe culori
și ai rămas liberă fără nicio umbră din care să te culeg,
așa te-am găsit în buzunarul cu hârtii scrise,
m-am bucurat într-un fel
în care inima te adoptă cu suflet cu tot hrănindu-ți iubirea.
Într-o altă ipostază mai trecută prin semne,
întunericul se războia cu mine pentru lipsa de curaj,
dar nu era adevărat,
tu n-ai umblat la sentimente.
Stăteai liniștită între cuvinte nespuse și fără gesturi,
ți-am întâmpinat privirea,
o căutam mai des decât voiam
pentru că așa te credeai mai deosebită.
Când era să uit de tot ce mă răscolește adânc,
ai devenit mai aproape de orice așteptare
și ai îmbrăcat haina florilor nevinovate.
Acum ce se întâmplă e tainica regăsire,
o să mă recompun pe alte circuite de înțelegere,
mâine va fi un altfel de timp
în care ziua va îmbrățișa lumina
și noi ne vom îmbrățișa în fiecare clipă
în ochii limpezi ai dimineții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre vestimentație
Cuvintele sunt ca pașii
Cu cât sunt mai aproape,
cu atât sunt mai puține.
Vocea este un cameleon
care își schimbă culoarea
în funcție de emoții.
Cuvintele
sunt hățișuri,
în care acest cameleon se ascunde.
Iar ochii -
ochii sunt apa,
în care Vocea se oglindește,
atunci când își schimbă culoarea
în cea mai întunecoasă
emoție.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
Aproape de tine
Sub tălpile tale fug drumuri de pământ,
printre pași zboară păsări din ierburi,
cu lacrimi de ploaie, norii
te păzesc de întâmplări vinovate.
Aproape de tine
îmi frământ mâinile fără atingeri
sub impulsul trădărilor interioare
de care doresc să mă rup.
Fac scut din urme de așteptări,
mă îmbărbătez să nu uit de îndrăzneală
și lupt cu ochii necontenit,
să vezi ce nu e de văzut.
Nu mă lăsa să sufăr
mai mult decât iubirea mi-o cere,
pune-mi înbrațe trupul și sufletul
ca pe un trandafir alb în zori.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre trandafiri, poezii despre păsări sau poezii despre ploaie
Un zburător, o pasăre singuratică
Mi-am socotit clipele ca să fiu fericit,
nu sunt atât de multe cât s-ar crede
tu le faci mai multe prin așteptare.
Intervalul în care mă mișc fără rost
îmi macină dorința, dar n-o risipește
mă aruncă în brațele necunoscutului
cu gheare ascuțite de vultur.
Sub cerul pe care-l privesc cu admirație
există atât de multe aspirații
încât luceafărul la care mă gândesc uneori
un zburător, o pasăre singuratică
ți se poate așeza-n palmă
când îți dorești cu adevărat iubirea.
Dacă uiți să-i răspunzi pleacă,
nu se știe dacă se mai întoarce vreodată
dar înveți să nu pierzi trenul tău
unicul
care te duce la locul potrivit.
Ziua cea lungă a luat sfârșit,
vor veni altele care nu sunt ale tale
se va acoperi de nori soarele
și plouă în partea ta de lumină
fără să lase umbre,
lasă doar o poartă închisă cu zăvorul
pe care încerci s-o deschizi
și nu știi cum,
sau poate știi dar nu poți.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi
Un zburător, pasăre a universului
Mi-am socotit clipele ca să fiu fericit,
nu sunt atât de multe cât s-ar crede
tu le faci mai multe prin așteptare.
Intervalul în care mă mișc fără rost
îmi macină dorința, dar n-o risipește
mă aruncă în brațele necunoscutului
cu gheare ascuțite de vultur.
Sub cerul pe care-l privesc cu admirație
există atât de multe aspirații
încât luceafărul la care mă gândesc uneori
un zburător, pasăre a universului
ți se poate așeza-n palmă
când îți dorești cu adevărat iubirea.
Dacă uiți să-i răspunzi pleacă,
nu se știe dacă se mai întoarce vreodată
dar înveți să nu pierzi trenul tău
unicul
care te duce la locul potrivit.
Ziua cea lungă a luat sfârșit,
vor veni altele care nu sunt ale tale
se va acoperi de nori soarele
și plouă în partea ta de lumină
fără să lase umbre,
lasă doar o poartă închisă cu zăvorul
pe care încerci s-o deschizi
și nu știi cum,
sau poate știi dar nu poți.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori
Nicio fereastră nu mai am
tu ești umbra care nu se vede
când se recunoaște adevărul
joci la două capete care nu se cunosc
eu sunt la mijloc și nu știu ce să fac
că nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător
tu torni norii în vase de lut
îmi umpli gândurile cu speranțe deșarte
și vrei să cred în ele
prin inimă îmi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăț de tot ce-i rău
cu medicamente străine
tu nu mă lași să mă purific și să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele
sunt închis de cenzură ca între pereți
nicio fereastră nu mai am
tu mă privești în ochi
eu te urăsc
și fiecare suntem rămași fără cuvinte
în alt fel.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre medicamente, poezii despre lut, poezii despre jocuri, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Cu fața spre lumină
Din umerii tăi cresc aripi de păsări
și sub fiecare piatră cauți cuvinte
care nu mă lasă singur.
Cu fața spre lumină
uit relele lumii și mă adâncesc în amintiri
deși sunt destule convulsii,
nu-mi pierd cumpătul.
Nu mă dezic de propriile trăiri,
nici de groaznicele întâmplări,
ele rămân în trecut
și îmi dau ochi de vultur
pentru un viitor neprevăzut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere sau poezii despre amintiri