Unui Romeo inspector

La picioarele iubitei
El căzu cu înfocare
Şi îi dete fericitei
Amendă, călcase-o floare!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ce fuge de răspundere

De-a greşit un pic
Zice ca să fie...
"Eu nu ştiu nimic"
Şi atâta... ştie!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei vânzătoare

Iar te ia cu binişorul
"Cu cinci grame micşorarea
N-o slăbi cumpărătorul";
Dar... se-ngraşă vânzătoarea.

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poştaş

Să-mi aducă un mandat
Trei etaje a urcat,
O scrisoare simplă, iată
Jos, în uşa descuiată!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreţinerea spaţiilor verzi lasă uneori de dorit

E în contra firii
- Spun toţi citadinii -
Că pier trandafirii
Şi prosperă spinii.

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet acrit

Adoptând tonul cel acru
Are-o patimă lumească:
De-i lipseşte focul sacru
El bea să se... încălzească.

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog casnic

-Astă seară, prin fereastră,
Văzui c-a picat o stea...
-De-a căzut pe casa noastră
Sper să nu fi spart ceva!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui barman

Te întrebi cu tot amarul
Pentru ce te-au amendat,
Că era curat paharul,
Ba şi vinul... tot spălat!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului "abstract"

Nici o roadă n-ai cules
Totuşi eşti tratat concret
Drept... "poet neînţeles".
Zi mersi că-ţi zic poet!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arivistul

Când cu şeful stă la masă,
E cu ochii doar în jos:
Poate-i mulţumit şi-i lasă
Dinadins să-i scape-un os!

epigramă de Puiu Scărlătescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicul

Un amic mi-a luat nevasta...
Vă jur: Nu m-am supărat,
Eu zic chiar că m-a salvat:
Pe-al lui cap căzu năpasta!

epigramă de Constantin Puiu Dăescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prezent, un cetăţean poate cu greu să facă diferenţa între o taxă şi o amendă, cu excepţia faptului că o amendă este, în general, mult mai mică.

citat clasic din G.K. Chesterton
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori ţi se dă la cap, dar vinovate sunt picioarele.

aforism de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă iubitoare

Fata mea e ca o floare,
Zice mama, încântată;
N-a comis nici-o eroare:
Ştim cu toţi că e... "muşcată"!

epigramă de Virgil Scărlătescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drept la viaţă

Să nu rupi nici-o floare
S-o dăruieşti iubitei,
Să te gândeşti c-o doare,
Şi să rezişti ispitei...

Să dărui doar iubire,
Acelei ce ţi-e dragă,
Prinos de fericire,
Să scalde lumea-ntreagă...

Şi, umăr lângă umăr,
Striviţi sub dulci fiori,
Să-i dărui, fără număr,
Câmpiile cu flori...

Din munte de candoare,
Şi dragoste duioasă,
Să nu ucizi o floare,
Doar pentru că-i frumoasă....

Să nu rupi nici-o floare
S-o dâruieşti iubitei,
Să te gândeşti c-o doare,
Şi să rezişti ispitei...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorului Puiu Neagu

De Puiu Neagu-mi este dor,
Un "prim actor", spunea cu-umor:
"De nu-mi rupeam eu un picior,
Tu n-ajungeai actor."

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pură! Dezbracă-ţi sufletul de trup, apoi aşează-l precum un covor de flori la picioarele iubitei tale!

Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis

Iubesc cum încă om pe lume
N-a fost în stare să iubească.
Iubita mea e sfântă, mare,
Dar nu-i fiinţă pământească.

Iubesc o zeie exilată
Din cer, şi-n veci o voi iubi:
E libertatea. Dar, durere!
În vis numai o pot zări.

În versurile mele însă
Mi-apare falnica iubită.
Chiar astă-noapte-a fost cu mine
Într-o grădină înflorită.

Îngenunchind i-am spus iubirea-mi
Şi m-am plecat să rup o floare
Ca să i-o dau — o mică jertfă...
Atunci - cu spada sclipitoare -

La spate-mi apăru călăul,
Şi capul meu căzu trunchiat...
În mâini chiar îmi căzu, şi dânsei
În loc de floare i l-am dat.

poezie celebră de Sandor Petofi, traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amendă este o taxă pentru o greşeală. O taxă este o amendă pentru un lucru corect.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În măceşii roşii

În măceşii roşii, în mătasea porumbului,
În coaja mesteacănului, în măceşii roşii,
În toamna cu vulpi roşii văd părul iubitei,
Numai părul iubitei.

În despletirea pădurilor, în despletirea cocorilor,
În despletirea amurgului roşu, în nori,
Văd părul iubitei, numai părul iubitei
În vulpile roşii ale toamnei.

poezie celebră de Zaharia Stancu din din volumul: Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile

Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (18 februarie 1919)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!