Un vis
Iubesc cum încă om pe lume
N-a fost în stare să iubească.
Iubita mea e sfântă, mare,
Dar nu-i ființă pământească.
Iubesc o zeie exilată
Din cer, și-n veci o voi iubi:
E libertatea. Dar, durere!
În vis numai o pot zări.
În versurile mele însă
Mi-apare falnica iubită.
Chiar astă-noapte-a fost cu mine
Într-o grădină înflorită.
Îngenunchind i-am spus iubirea-mi
Și m-am plecat să rup o floare
Ca să i-o dau o mică jertfă...
Atunci - cu spada sclipitoare -
La spate-mi apăru călăul,
Și capul meu căzu trunchiat...
În mâini chiar îmi căzu, și dânsei
În loc de floare i l-am dat.
poezie celebră de Sandor Petofi, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre poezie
- poezii despre mâini
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.