Bărbaţii

Părea, pe când mi-era iubită,
O primăvară însorită!
De când a încetat să-mi placă
E-un anotimp cu promoroacă...

epigramă de Gheorghe Steriade din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

şah

Şahul

E-un joc a cărui lege
Ne dă mereu de furcă
Şi-n care, chiar şi-un rege
Cu dama o încurcă.

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umor

E-un spirit sec adeseori
De care poţi să râzi să mori!
Dar ce noroc: cu ce-i pe piaţă
Rămân toţi oamenii în viaţă!

epigramă de Gheorghe Steriade din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul

E-un spirit sec adeseori
De care poţi să râzi să mori,
Dar (ce noroc!) cu ce-i pe piaţă
Rămân toţi oamenii în viaţă.

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobul de grâu

Un om se-aşează în pământ
Când a rămas făr-de cuvânt,
Pe când un bob acolo-i pus
Să aibă un cuvânt de spus!

epigramă de Gheorghe Steriade din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui aedept al lui Bachus

Când dai pe gât paharul ras,
Gândeşti: "In vino veritas"!
Dar pentru ce, când umpli cana,
Nu te gândeşti şi la... "Mens sana..."?!

epigramă de Gheorghe Steriade din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără anotimp

Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu ştiu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
şi n-a fost zi cu soare.
Şi zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoţei
cu care am copilărit?...
Au înflorit şi anu-acesta teii,
cireşii şi vişini şi castani?
Şi au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalţi ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
şi-aud în mine ţipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost şi ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viaţa fără anotimp.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relieful muncii

Ne-asumăm tot riscul
Când ne-alegem calea:
Harnicul vrea piscul,
Trântoru-şi ia valea!

epigramă de Gheorghe Steriade din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramei

Când, în apogeu tematic,
Culmi s-atingi, erai aproape,
Noul val epigramatic
Reuşi să te îngroape!

epigramă de Gheorghe Steriade din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

muscă

Musca

O insectă zburătoare
Foarte batjocoritoare,
Care-ţi face viaţa grea
Când femeia-i rea de ea...

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

degetar

Degetarul

Mijloc de-autoapărare
Creat cu trudă şi răbdare
Când s-a văzut că omul vrea
Să-nţepe făr-a se-nţepa.

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când salcâmul înfloreşte

Când salcâmul înfloreşte,
La mijloc de primăvară,
Greieruşul se trezeşte
Şi ne cântă la vioară.

Sar în nopţile senine
Broaştele, să îl bruieze;
Florile de miere pline
Fac copacul să vibreze.

Când salcâmul înfloreşte,
O mireasmă-n primăvară
Zi de zi se risipeşte
Parfumând pădurea rară.

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo şi încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniştit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile şi nu-mi mai ajungeau nici de departe – şi astăzi aş fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulţumesc.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi neîmplinite...

Când n-are omul ce să facă
O ia pe drumuri ca nebunul
Şi-alege din trasee unul
Îşi ia şi soaţa pentru clacă
Sperând să-i placă
Îi merge gura ca taifunul
Şi schimbă placă după placă
Soţia
Fără să mai tacă...

Când n-are omul argumente
Să o-ntrerupă pe soţie
O ia pe drumul dinspre vie
Şi-n fericitele momente
Precum Terente
Se-ndrăgosteşte în prostie
Îşi lasă soaţa cu talente
Şi pleacă
Fără argumente...

Când n-are omul pic de minte
E inutil să vă mai spun
Crezând că e pe drumul bun
O ia cu capul înainte
Ideile şi le dezminte
Bezmetic ca un om nebun
Îi umple capul de cuvinte
Soţia
Veşnicul taifun!

Când n-are omul ce să facă!...

poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

lumânare

Lumânarea

Ceară cu fitil vâscos
Ce se-aprinde - Doamne iartă! -
Mult prea rar c-un gând pios
Şi prea des când cauţi ceartă.

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barmanul, soarele şi apa

"M-aşteptam să-mi tragă clapa
Soarele dogoritor,
Dar mai rău mă arse... apa",
Spuse trist la... vorbitor.

epigramă de Gheorghe Steriade din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Cresc flori de foc pe-a vieţii vale
Când, drumeţind, mai zăboveşti
Prin dulcile ţinuturi ale
Anatomiei femeieşti.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul mă ţine cu râuri şi raze, mi-e trupul când soare, când nor...

citat din Mihail Steriade
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, am vrut să mă omor; mi-a lipsit însă curajul necesar ca să-mi îndeplinesc hotărârea. Trupul mi-era laş, atunci când sufletul era puternic; iar atunci când mâna nu mai tremura, sufletul meu şovăia.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

E ca un zvon de primăvară,
Este fiinţa mult iubită,
E mai ceva ca o comoară.
Atunci când e... descoperită!

epigramă de Virgil Petcu (2012)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sisif pe orizontală

Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcuşul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpaţii-n braţe şi pe scut
când merg spre fericire vai pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc şi fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut
şi dacă e nevoie o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!