Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo și încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniștit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile și nu-mi mai ajungeau nici de departe și astăzi aș fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulțumesc.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre sinceritate
- citate despre scrisori
- citate despre răutate
- citate despre prezent
- citate despre nefericire
- citate despre mulțumire
- citate despre iubire
- citate despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Au sosit scrisori de duminică, luni și o carte poștală. Judecă și tu corect, te rog, Milena. Stau aici atât de izolat, atât de departe și totuși relativ liniștit și îmi trec tot felul de lucruri prin minte, spaimă, neliniște, așa că transcriu toate astea, chiar dacă nu prea are sens, și uit tot, când îți vorbesc ție, te uit chiar și pe tine și abia când sosesc din nou două astfel de scrisori, devin iarăși conștient de situație.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vorbire, citate despre spaimă, citate despre relativitate, citate despre poștă, citate despre devenire, citate despre cărți sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Eu mărturisesc drept, cum am spus și la jurați, eu, domnule președinte, i-am zis lui Mitică: nu-mi plac glume de astea! Adică nu că mi-era frică de ce s-a-ntâmplat... nici nu mă gândeam! dar vorba e, nu-mi plac mie astea; că eu îl știam cine e Mișu, laș! și n-are curaj; mi-era frică să nu pățim cu el cum mai pățisem o dată, când s-a-ntâmplat la Hierestrăul Vechi bătaia cu mizerabilii ăilalți, care ne-a atacat, și Mișu de frică a fugit și s-a ascuns undeva.
începutul de la 1 Aprilie (monolog) de Ion Luca Caragiale (1896)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și umor despre umor, citate de Ion Luca Caragiale despre umor, umor despre președinte, umor despre lașitate, umor despre frică, umor despre curaj sau citate de Ion Luca Caragiale despre curaj
Mereu vrei să știi, Milena, dacă țin la tine, dar totuși e o întrebare grea, nu i se poate răspunde în scrisoare (nici măcar în scrisoarea de duminica trecută). Când ne vom vedea data viitoare, am să ți-o spun cu siguranță (dacă nu-mi va pieri vocea).
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Franz Kafka despre scrisori, citate despre voce sau citate despre siguranță
Nu, Milen, te implor încă o dată să te gândești la altă posibilitate prin care aș putea să-ți scriu. Nu trebuie să te duci la poștă, nici chiar poștașul nu trebuie să facă asta cine e? nici chiar șefii de la poștă n-ar trebui deranjați pe degeaba. Dacă nu poți găsi altă soluție, vor trebui să îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce știu e că ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche și te-am bătut cu ea. Dar transmutația se petrecu și era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, și tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul și nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns și pompierii și cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca și cum erai desenată cu creta în întuneric și ai căzut în brațele mele, fără viață sau poate ai leșinat de fericirea că ai fost salvată. Dar și aici apăru incertitudinea transmutației, poate că eu am căzut în brațele altcuiva.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre vestimentație, citate despre foc, citate despre întuneric, citate despre început, citate despre visare sau citate despre viață
Nihil nove
Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai obosești zadarnic,
În orele nopții de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.
Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ți amintiri cu gândul harnic,
Căci știu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.
Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aș chema știu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.
Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre reverie
- poezii despre pace
- poezii despre ore
Când eram mai tânăr, nu-mi aminteam nimic, indiferent dacă se întâmplase sau nu; acum mă simt atât de șubred, încât probabil că în curând nu-mi voi mai aminti decât lucrurile care nu s-au întâmplat, de fapt, niciodată.
citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe sau citate de Mark Twain despre tinerețe
* * *
Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece și pustie!
Nu mai credeam în viață, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai știam ce-i zâmbetul, eram o dimineața stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar șansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viața tot mai goală în fața mea!
Să mor sau să trăiesc, să iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu știu cât aș putea să te iubesc, sau să te omor de prea mult dor, să te omor, doar atât mai pot și să fug, să tac, în urmă să nu mai privesc!
Și-n nopțile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii ce aș fi vrut în acea zi!
Acum mă zbat în golul dintre Noi, mă plouă lacrimi reci, te aud când tot mă chemi, dar Eu mă pierd, mă pierd!
Și mă dori, o durere atât de surdă, aș țipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar și pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi șterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre viitor sau poezii despre schimbare
La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre prezent, citate de Dumitru Delcă despre prezent, poezii despre politică, poezii despre mâncare, citate de Dumitru Delcă despre mâncare, poezii despre libertate, poezii despre avere sau citate de Dumitru Delcă despre avere
Când eram student, bursa republicană era cam cât salariul tatălui meu, era una pe facultate și trebuia să ai numai note de 10. Am studiat cu sârg și am obținut bursă republicană, ca să am cu ce plăti cazarea la cămin în București, cartela de masă la cantina universității, hainele (costum, cămăși, pardesiu etc.) și încălțămintea, cursurile și lucrările practice litografiate, caietele, din când în când câte un bilet la cinema, câte o prăjitură și câte un suc la cofetărie pentru mine și iubita mea. Cu bursa mea îmi ajutam părinții, care aveau în întreținere 5 copii. Colega mea, fiica decanului, care nu trebuia să plătească nici cazare, nici cartelă, pentru că stătea în București într-un viloi cu părinții, dorea bursă republicană ca să-și cumpere un câine de rasă mare cât un vițel, care costa cam cât bursa republicană pe un an de zile. Nu știu la ce-i trebuia câinele, dar pentru el nu conta nici că era urâtă, nici că lua note mari cu pile, în timp ce mie îmi păsa și de una, și de alta. Au trecut anii: astăzi eu sunt profesor universitar, iar ea e coafeză...
George Budoi în Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre universitate, citate despre plată, citate despre câini, citate despre încălțăminte, citate despre zile, citate despre trecut sau citate despre studenție
Vreau somnul liniștit
Am muncit din greu, o viață-ntreagă,
Ca să adun un ban și să vă cresc.
Să am de-un leac căci viața mi-e beteagă
Și cine știe? Un doctor să-mi plătesc.
Am muncit din greu, cu veșnica speranță
Să las în urma mea ce eu nu am avut,
Viață infantilă și nici adolescență,
Nici cui să îi spun tată! Căci nu l-am cunoscut.
Am muncit din greu să cresc două vlăstare,
Cu palmele-mi tocite și capul mai plecat,
Să nu-mi spună copii vorbe de indignare:
- Ce ai lăsat în urmă? Când eu voi fi plecat.
Am muncit din greu s-ajung un
oarecine,
N-am fost un pierde vară pe unde am lucrat,
Crezând că și nepoții se vor mândrii cu mine,
Cu multul sau puținul, în ani, ce-am adunat.
Am muncit din greu să am și de-o colivă,
De-o scândură, de cuie, să-mi faceți copârșeu
Și un prohod mai simplu, să nu fiți împotrivă,
Nu vreau slujbe pompoase, nici groapă cu planșeu.
Astăzi viața-i scumpă, inflația e mare,
Ce-am adunat cu trudă, să împărțiți doar voi,
Acesta-i testamentul, ce-l las, și o îndurare
Să nu-mi sfidați cuvântul, nu faceți tărăboi.
De v-am greșit cu știre sau
poate de nevoie,
Vă cer sincer iertare, căci nu v-am ponegrit.
Viața mi-a fost dură și
sigur fără voie
Mă-ndrept spre o cavernă, cu capul pe o pernă,
Spre somnul liniștit.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre testament, poezii despre tată, poezii despre sinceritate sau poezii despre plată
Tuse
Implozii
Un fum sănătos de parcă plămanii aveau să-mi explodeze de bucurie
Nici pe ei nu i-a întrebat nimeni cum se mai simt zilele astea
Mai ales că a tot plouat, orașul a fost supra aglomerat și parcă toate claxoanele mi se izbeau de stern
Zilele astea se simt nicovale, când eram mic aveam una pe care turteam monede de aluminiu și capace de bere, nu s-a schimbat mare lucru, doar s-a metaforizat situația
Uneori îți mai dai câte un ciocan în deget
Și doare
Și până la vară mai e mult, o să se tot aglomereze de parcă iarna oamenii își fac dubluri, una face cumpărăturile, una se duce la muncă, dupa care merg împreună în baruri după parfumuri de damă ca într-un duty-free
Nu sunt la fel de frumos aranjate ca într-un mall dar sunt "best value for money" mai ales aproape de închidere
Noiembrie ăsta vine cu nervii la pămant de parcă l-am chemat cu forța și e de datoria lui să ne îngrămădesca în orașul ăsta și să ne plouă ca într-un duș din Auschwitz
Al 29-lea Noiembrie îmi aduce genunchi de 92 și plămâni de turbă
Da e bine, așa suntem toți, oricum nu te întreabă nimeni ce preferințe ai
Și până la urmă, nici nu te cunosc.
poezie de Sandu Florin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre comerț, poezii despre zile, poezii despre sănătate, poezii despre oraș, poezii despre numismatică sau poezii despre muncă
Mai stai un strigăt
eram acolo, în mine,
trebuia să mă trezești cumva
dimineața,
înainte de plecarea nebunilor prin lume,
trebuia să mă trezești așa cum mă știai tu,
în închipuirea ta,
trebuia să mă cauți lângă tine,
eram demult în mine,
în sinea ta,
în trupul de lângă tine,
în smintitul de alături,
din capul tău,
trebuia să mă oprești doar din
plecarea din mine,
să întinzi mâna ca să mă
transformi în bezmeticul pe care îl vroiai,
mai stai un gând,
o poveste,
mai stai vreme de-un dor,
de o minune,
mai stai un strigăt,
mai stai o părere,
de-o părere de rău,
mai stai de-o cetate,
mai stai tu,
în tine,
nici nu știi cât de repede
putem pleca din noi,
când felinarele din oameni se sting
în trupurile nopții,
când nu are cine să ne oprească
a ne alunga
pe noi
din noi înșine
și din
ceilalți.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre mâini, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
Omul care și-a învins complet egoismul, nemaipăstrându-și nici o urmă, nu poate rezista mai mult de douăzeci și una de zile, învață într-o școală vedantică modernă. Nici un moralist occidental, nici măcar cel mai sumbru, n-ar fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoșatoare, atât de revelatoare.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate de Emil Cioran despre învățătură, citate despre școală, citate de Emil Cioran despre timp, citate despre natură sau citate de Emil Cioran despre natură
Cum poți...
Cum poți să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morți la Tine
Și-o viața mi-ai adus ca dar.
Tu știi ca rătăceam întruna
Și știi că nu știam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.
Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...
Și dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poți să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre cuvinte
Un poem naiv care trecea și el pe-acolo
Eu sunt un copac care nu știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie
Întotdeauna m-am temut că poate sunt un copac defect
sau, mai rău, că nu sunt copac deloc
În jurul meu toată specia lemnoasă știe exact ce are de făcut
se proptește bine în rădăcini și: puf! scoate floare după floare
la fel de firesc cum mă mir eu de ele...
"Străduiește-te și tu puțin", mi se spune.
Eu mă uit cu ciudă la toți ceilalți copaci înfloriți și mă străduiesc din toate crengile
degeaba.
- "Te străduiești prea mult", zice careva
Și atunci mă străduiesc să nu mă mai străduiesc atât
Dar tot un copac fără flori sunt
Și nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Toate acestea s-au schimbat în ziua în care te-ai oprit sub ramurile mele.
Ai cerut o floare și ți-am întins-o fără să-mi dau seama de unde a răsărit.
Ce minune!
Floarea mea tremura atât de tare în mâinile tale
ar fi cântat din toate puterile de bucurie,
Dar era prima și încă nu știa cum, săraca.
Pe urmă mi-a fost ușor să înfloresc
Plănuiam să fac un buchet imens pe care să ți-l întind când te întorci
Florile mele erau, e drept, aiurea
aveau, nu știu cum, o formă scandaloasă,
alergau pe stradă după toți oamenii care semănau cu tine
și cântau din toate puterile
O haită de flori roșii și fierbinți.
Se țineau de mână și dansau în jurul meu în pielea goală,
cu nerușinarea unor fete mari înnebunite de atâta așteptare.
Ai trecut din nou pe lângă mine și nu m-ai cunoscut
Și atunci florile mele, arzoaicele, te-au strigat pe nume.
- "E nepermis să faci asemenea flori", mi-ai spus,
Dar eu eram sigură că e o provocare
că aștepți să fac floarea perfectă
ȘTIAM că numai eu pot face floarea perfectă!
trebuia numai să mai încerc
să încerc până iese
Oricum, nu mă mai puteam opri din înflorit
Florile mele se nășteau una după alta
ciudate și roșii
În toate zilele în care te vedeam
Și mai ales în cele în care nu te vedeam
În toate zilele cu soare și în toate nopțile fără soare
"Încetează cu florile astea!" Ai strigat..."Încetează!
Încetează încetează!"
E drept, sunt un copac care nu prea știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Și nu vreau să mă revolt împotriva primăverii,
doar că durează nedrept de puțin
absurd de puțin
și nu știu dacă întreg mormanul ăsta de flori uscate
îmi va putea ține de cald toată iarna...
poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre crengi, poezii despre copaci, poezii despre virginitate, poezii despre trecut sau poezii despre scandal
Dacă n-ar exista iarna, atunci nici primăvara nu ar fi atât de plăcută; dacă din când în când n-am duce-o mai greu, atunci nici bunăstarea nu ar fi atât de apreciată.
citat din Anne Bradstreet
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre primăvară, citate despre iarnă sau citate despre existență
Lucian: Nu! Nu sunt deloc modest, dar nici nu mă prefac; de obicei, sunt sincer, foarte sincer. Și doar atât. E adevărat, nu-mi place să fiu lăudat, dar nici criticat. În general, nu-mi place să se vorbească despre mine, să se comenteze pe seama mea, dar nu pot evita să se întâmple astfel. Și de fapt, sunt așa cum sunt și n-am ce face, pentru că ăsta sunt eu, iar dacă celorlalți nu le place, treaba lor, cu atât mai rău pentru ei, pentru că nu intenționez să mă schimb, rămân așa cum sunt: Un Don Juan faimos sau nu, un matematician celebru sau nu, preferatul domnului director sau nu... Asta e! Ăsta sunt eu: Lucian Enka. Și atât!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre celebritate, citate despre schimbare, citate despre modestie, citate despre matematică, citate despre laudă sau citate despre adevăr
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti... De mult, de când cu poveștile... Că eu nu-s de atunci, ci-s de mai încoace... Și într-o bună zi mă duc și eu la bunica și cotrobăind încoace, cotrobăind încolo, dau de un sac; da' unul rupt, da' colbăit...
începutul de la Împăratul Alb și împăratul Roșu de Al Leca Morariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Aveai dreptate în privința lui. E un tip minunat! N-ar fi trebuit să-mi închipui că ar fi intenționat vreodată să te îndepărteze de mine.
Maria: Așa e, n-ar fi trebuit. Însă mă bucur că în cele din urmă ai înțeles acest lucru. Deci, sper că de acum încolo nu vor mai exista astfel de neînțelegeri între noi.
Nick: Absolut nici una, iubito! Promit. Știi de unde veneam când am apărut la voi în navă?
Maria: N-am idee.
Nick: De la tatăl meu. Acolo m-am dus, după ce am plecat de la bordul "Vulturului".
Maria: Deci, i-ai făcut două vizite într-un interval foarte scurt.
Nick: Așa e, însă a doua oară am ajuns acolo fără să fi avut intenția să-l fi vizitat. A fost foarte surprins să mă vadă din nou, însă eu am fost și mai surprins decât el, să mă trezesc acolo. Nu-mi dădeam seama cum de-am ajuns din nou în cabinetul său, atât de curând. În fine, nu despre asta vorbeam...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vulturi, citate despre promisiuni, citate despre dreptate, citate despre bucurie sau citate despre Maria
Două femei
Eram în stație numai două femei,
ne uitam una la alta, studiindu-ne mai întîi
mîinile,
vedea că mîinile ei sunt mai frumoase
decît ale mele, dar îmi spunea:
- Ce frumoase sunt mîinile tale!
I-am zis mulțumesc, apoi am continuat
să ne uităm una la alta
studiindu-ne îndelung nasurile,
vedeam că nasul meu e mai frumos
decît al ei și i-am zis:
- Nasul meu e mai frumos decît nasul tău!
Nu mi-a spus nimic, nici timp nu avea,
căci tocmai se oprise un autobuz
care a luat-o din stație cu tot cu mîinile ei
frumoase, de parcă nu fusese
niciodată acolo, deși voi tine bine minte
mîinile ei, puțin mai frumoase
decît ale mele. Apoi și ea și-a adus aminte
că, în acel moment, eu nu aveam
cum să-mi văd nasul. Deși putea fi altfel,
fiindcă
eram în stație numai două femei,
nu ne cunoșteam și nu ne uitam una la alta
și chiar dacă ne-am fi cunoscut
nu ne-am fi plăcut deloc, chiar dacă
la un moment dat ne-am îmbrățișat,
ne-am povestit viețile noastre,
ne-am căsătorit copiii și totul a durat
cît am așteptat autobuzul în stație,
apoi ne-am despărțit, dar mîinile noastre,
multă vreme încă, s-au tras de păr.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nas, poezii despre frumusețe, poezii despre autobuze, poezii despre păr, poezii despre mulțumire, poezii despre femei sau poezii despre căsătorie