Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poet rătăcind

Cînd ai zvârlit odgonul către dorinți tihnite,
Ce rătăcesc pe valuri, ca umbre de plăceri,
Marea privind, ai fața întoarsă către ieri,
Și orașul în cenușă iar prinde să palpite.

Treci pe sub vechi arcade de aventuri uitate,
Te-ncrucișezi cu viii, delirul tău e stins;
Cu viii deopotrivă și morții, pari învins,
Trudiți să-ntindeți zilnic doar pânzele visate.

Fântânii nu-i mai afli, ca-n vremuri, strălucirea,
Nici sângerarea gurii care a copt sărutul,
Nici cântul despre tine ce l-a-ngropat trecutul,
Precum un prunc ce-n van îl întoarce nălucirea.

Ce degete febrile șterg caldele imagini?
O iei pe altă cale, e strada fără soare,
Ți-e altul gândul, inima fără somn tresare,
Schimbi casa, însă chipul ți-e altul între pagini...

Atunci te poartă vântul și umflă alte vele,
Și viața-i orizontul de gesturi inumane;
Neisprăvit lași visul ce mâinile-ți, orcane,
În seară îl sfâșie la focul altor stele.

poezie clasică de din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pagini nescrise

rătăcesc prin valurile vieții
nu am cale, nu am drum
sunt chitara ce plânge acum
am întors fața către ieri
în față o umbră chioară
în spate o viață în delir
aici doar cenușa palpită
am obosit întorc pagina către nicăieri
o lume fără soare
mi-e gândul între pagini nescrise, necitite
pe cer ard stele, sfâșie văzduhul
negrul e fumul ce se scurge pe drum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre noi

Scânteia iubirii din ochi ți s-a stins,
Acum ești o simplă femeie
Cu lacrima ștearsă și sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.

Tristețea răsună-n timpane de sfinți
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ți-s complice și plângem cuminți
Un dor ce-a murit fără vină.

În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.

N-ai zice că viața-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămașă de zale.

Doar timpul nu iartă, luându-și tribut
De clipe ce ard inumane,
Ești suflet ce zace în trup de-mprumut
Ce-mi presură sare pe rane.

poezie de (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai cu viii

Gândul bun sau rău mă poartă,
Ce să fac cât nu sunt moartă?
De pământ zic doar de bine,
Până nu-i... covor pe mine!

epigramă de din Spinul, nr. 16 (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteBram Stoker

Eu nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieții, nici strălucirea voluptoasă a razelor de soare sau licărul tremurului de ape care îi încântă pe cei tineri. De multă vreme nu mai sunt tânăr și inima mea, după ani grei de plâns morții, nu înclină către veselie. De altminteri, și zidurile castelului meu s-au prăbușit; e plin de umbre, iar vântul șuieră rece prin ferestre și printre creneluri. Îmi plac umbra și întunericul, îmi place rămân singur cu gândurile mele ori de câte ori e cu putință.

în romanul Dracula (1897)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Dracula" de Bram Stoker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.99- 6.64 lei.

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.

poezie de
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire întemnițată

Iubite, fără mângâierea ta sunt tristă
Și fără al tău surâs ce în inimă mi-a rămas,
Iar sufletul îmi jelește și n-are batistă,
De atâta plâns, rămânând fără glas.
Iubite, mi-am trimis gândul către tine,
Zburând adiat de vânt ca o pasăre călătoare,
te ajungă din urmă, să te aducă la mine,
Căci dorul îmi sfâșie inima, iar sufletul mă doare.
Iubite, fără tine nu mai sunt ca o stâncă,
Sunt ca și cerul înnorat, ca și marea agitată,
Fără tine, rana din suflet mi-e tot mai adâncă,
Iar inima-mi bolnavă tânjește fie vindecată.
Iubite, te aștept și azi, sperând c-ai să te-ntorci,
Să-mi redai fericirea, zâmbesc ca altădată,
Ca un trandafir înfloresc, sărutându-ți buzele dulci,
nu mai plâng, căci fără tine iubirea-mi zace-ntemnițată...

poezie de (13 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celălalt

Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.

Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.

Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.

Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi -ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.

Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.

poezie de (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânt de primăvară

Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare
că cerul e negru și plouă întruna,
cad stele în noapte, frumosul dispare,
pe valuri de mare, aleargă furtuna.

- E doar o părere - îmi spune, în grabă-
ce vezi e doar noaptea, nu-i ploaie - e rouă,
iar stelele nu cad, vederea ți-e slabă.
Furtună? Nici vorbă! Vezi luna? E nouă!

-Și-atunci, te întreb: ce-o fi, oare, cu mine?
Neliniști m-apasă și griji mă omoară!
-Se-ntâmplă la oameni, ba chiar când e bine,
simtă ca tine, doar e primăvară!

În "Cărțile junglei", o carte mai veche,
e timpul când vorbele sunt înnoite,
când tot ce e viu își visează pereche,
iar gândul te poartă spre țărmuri dorite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cânt de Iubire

Așezați la masa Tăcerii
în regatul necunoscut
Poeții frâng pentru noi
Pâine curată
stropită
de Rouă cerească...

Morții cu morții, se spune,
și viii cu viii!
Dar știm noi oare
care sunt morții
și care sunt viii?

Un Poet mai mult
Dincolo...
Un Poet mai puțin
aici

La plecarea
în regatul tăcut
Poetul ne lasă
un cânt de Iubire
necunoscut...

poezie de din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flacără săracă

Sunt mii și mii de case fără casă
Și mii și mii de ramuri fără ramuri,
Cuvinte condamnate la sloganuri
Și oameni fără vatra lor de-acasă.

Sunt mii și mii de faceri fără faceri,
Ce-au rezultat din faceri nefăcute,
Din goliciuni cu goliciuni umplute,
De-o lume care face-n gol afaceri.

Nimicul în nimic e dat treacă,
Din ce-a fost plin, e azi deșertăciune,
Cenușa e scursura din tăciune,
Tăciunele-i o flacără săracă.

Din gând, rezultă totdeauna gânduri,
Și, în pământ, pământ se pământește,
Iar viscolul, prin viscol viscolește,
Când iarna-îngheață seva din pământuri.

La poartă, bate-a traistă goală vântul,
Iar ușa se deschide, încă-i ușă,
Pe horn e fum, pe vatră-i doar cenușă,
Și-n cer se-ascunde, viscolit, pământul.

Îl strâng la piept, îl învelesc cu gândul,
La primăvară, nu-l mai crește grâul,
Pe Valea Mare nu mai curge râul,
Săteanul și-a pierdut la toate rândul...

Poarta nu e poartă, ușa nu e ușă,
Curtea nu e-n curte, casa nu-i acasă,
Ziua nu apune, noaptea nu se lasă,
Focul nu mai arde, nu mai e cenușă.

Au apus țăranii de atâta moarte,
Țara nu-i mai știe, câinii nu-i mai latră,
Nu-i mai arde-n palme focul de pe vatră
Cei bătrâni sunt umbre, tinerii-s departe.

Nu mai e nimic din ce-a fost de milenii,
Au învins tâlharii, visteria-i goală,
Satele sunt vide, soarele-i de smoală,
Și s-au dus pe ape, singuri, pământenii.

Este doar o vorbă despre-o zi senină,
Când aveam o casă plină de lumină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Martin

"Morții cu morții, viii cu viii" este tot o formă de discriminare pozitivă.

aforism de din Țara lui Travian
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Glossă pentru prunci și părinți

Orice prunc are o mumă,
Orice prunc are un tată,
Mama suferința-i curmă,
Tata-l mângâie și-l iartă.
Mama veșnic grija-i poartă.
Bine-i Doamne să ai mamă!
Ea i-e lacrimă și soartă,
Bine-i Doamne, să ai tată!

Orice prunc are o mum㠖
Ea-i un izvor de bucurii
Suferința ta, copile,
Numai ea o poate știi.
Ea ți-e lacrima și visul,
Ea e pacea, somnul dulce,
Diminețile de vară,
Numai ea ți le aduce.

Orice prunc are un tat㠖
O icoană de lumină,
El, copile, te desfată,
Mângâierea-i e divină.
Mama-n amintiri te poartă,
Ea e înger și balsam,
Tata-i sfânt, ca toți deodată.
Doar un tată pot am...

Mama suferința-ți curmă,
Rana-ți vindecă mereu,
Rod de bucurii adună
Pentru scump, feciorul său.
Mama-i fluture spre soare,
Te înalță din furtuni,
Liniștea vieții tale
Din privire i-o aduni.

Tata-l mângâie și-l iartă,
Îl ajută când i-e greu,
Îl ajută viața toată
Și îl sprijină mereu.
El e stâlp de rezistență,
Având drept universal
De-a-ți sluji-n eternitate
Iar și iar și iar și iar...

Mama veșnic grija-i poartă,
Ea e flacăra ce arde
Dătătoare de speranță
Zi de zi, noapte de noapte.
Gândul ei etern răzbate
Printr-o stâncă de durere,
Ca un val de libertate.
Mama-i dulce mângâiere!

Bine-i Doamne, să ai mamă,
Fericit vei fi cât ea,
Rugi și lacrimă de ceară
Către cer va înălța.
Fericit vei fi în lume!
Ai o mamă, ea te poartă
În oricare rugăciune,
Spre-a avea o bună soartă.

Ea i-e lacrimă și soartă,
Îi e vis și împlinire,
Ea se-mparte și se-arată
Înger fiecărei zile.
Ea e toc și călimară,
Ea e cânt, poem și vis,
Pentru ea, la drum de seară,
Domnul poarta și-a deschis.

Bine-i Doamne, să ai tată,
El ți-e înger din povești,
Te iubește și te iartă
Totdeauna când greșești.
El ți-e drum de libertate,
Cânt de clopot și izvor,
Vântul pieptul de i-ar frânge,
Tot i-e gândul la fecior.

Bine-i Doamne, să ai tată!
Mama i-e lacrimă și soartă,
Bine-i Doamne să ai mamă!
Mama veșnic grija-i poartă,
Tata-l mângâie și-l iartă,
Mama suferința-i curmă,
Orice prunc are un tată,
Orice prunc are o mumă...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!

Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârșit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Nu te juca cu tine!

îmi caut un chip
cine are unul fără el?
nimeni?
vreau plec din-nlăuntrul meu
dar nu mai vreau iau nimic cu mine

am lăsat o carte deschisă în urma mea
nu o citiți
dacă-mi dai chipul acela
fără tine
știi că nu voi plătii chirie

am la mine acum un ban
nu este nici mic nici mare
este între toate
nu are nici greutate

am dat telefon către mine
ieri
și mi-a răspuns cel de mâine
Ascultă!
Nu te juca cu roata timpului!

poezie de (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărută, mamă, fruntea

Sărută, mamă, fruntea
fierbinte și-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.
Sărută, mamă, rana
ce ustură și doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii
închiși de suferință.
Sărutul tău coboară
o sfântă ușurință.

Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, fața
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.

Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.

Sărută, mamă, dulce,
căci fața ta durută
și inima ta frântă
doar Domnul le sărută.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri pe cer

Trimite-mi cerul tău! Al meu e gol
Când nu mai văd lucirea unei stele;
Doar stau la umbra gândurilor mele
Ce dau întruna cerului ocol

Și caută, tot caută prin hău
O știre despre urma ta pierdută
Pe-o cale ce-i acum necunoscută,
Sperând întâlnească gândul tău.

Nu au nici teamă, ele, nici control:
Mai vin, mai pleacă-n cerul fără stele,
Atunci când vor, căci poartă-un dor și ele
De cerul tău. Al meu, acum, e gol.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ivănescu

Poezia e altceva?

nu trebuie povestești în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineața, și așezându-se pe pat
aștepta să i se liniștească respirația, cu fața în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în fața oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă fața ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca și cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineți cu lumină cenușie
dinainte de zori. poezia nu trebuie fie reprezentare,
serie de imagini – așa scrie. poezia
trebuie fie vorbire interioară. adică
tot eu vorbesc despre fața ei înecându-se, căutându-și
respirația? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre fața ei, despre mișcările încetinite prin straturi
de remușcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
și ea – adevărata ei ființă atunci?

poezie clasică de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Versuri" de Mircea Ivănescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -48.07- 36.99 lei.

Se lasă toată noaptea...

Se lasă toată noaptea-n mine
Și iarna începu asaltul...
Gându-mi fugise către tine
Și tu fugiseși către altul...

Venise iarna între noi,
Și ninge prin mine de ieri,
Rămaseră pași tăi goi
Și azi pecete-acelei seri...

Nu dorm... și iar s-aude gerul
Din mine mușcă și trosnește
Și parcă se răstoarnă cerul
Prin tot orașul, mișelește...

poezie de (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu BoianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum se scrie în limba siriană "cu guma nu se șterg greșelile omenești"? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!