Toate rezultatele despre vlaguit, pagina 3
Călătorind gândind...
M-așez peste pământul moale
Sunt vlăguit de frumusețe,
Vreau tot să uit, că-n lume-i jale...
Planeta, e la bătrânețe.
O ciocârlie stă înfiptă
În raza soarelui fierbinte...
În cântec inima-mi recită,
Sunt fermecat, nu mai am minte.
Sunt lângă apa clipocind
În susur nesfârșit, de fond.
Sunt călător, stând, ațipind...
Sunt, una cu nisipul blond.
Mă uit la podu-n depărtare
În culori fugare de mașini.
Mă ia un dor să fiu la mare...
Știu loc, de joacă, cu delfini.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre păr blond
- poezii despre planete
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
- poezii despre jocuri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre delfini
Albatrosul
Ades, pentru a râde, un grup de marinari
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoțesc pe drum, trândavi și solitari,
Corabia brăzdând genunile amare.
Ce greu le vine lor pe punte să se miște,
Stângaci și rușinoși, doar în azur sunt regi,
Acum jalnic își lasă aripile de vise
Ca vâslele s-atârne pe malurile reci.
Acest drumeț cu aripi e strâmb și vlăguit!
Când nu se scaldă-n unde e comic și pocit!
Unu-i agață pliscul cu gâtul de lulea
Și altul șchiopătează pentru a-l imita!
Poetul e asemeni cu-al nourilor prinț
Ce râde de săgeată, cu viforu-i deprins;
În surghiun pe pământ de huiduieli e prins,
Gigantele aripi de umblet l-au desprins.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre marină
- poezii despre aripi
- poezii despre visare
- poezii despre umor
- poezii despre stângaci
- poezii despre singurătate
- poezii despre rușine
- poezii despre păsări
Stimate domn, bietul meu domn, curajosul meu domn. Sunteți un experiment făcut de Creatorul Universului. Sunteți singura făptură din tot Universul care dispune de liberul-arbitru. Sunteți singurul care trebuie să estimeze ce-o să se-ntâmple imediat... și de ce. Toți ceilalți sunt roboți, mașini. Unii par că vă admiră, alții par că vă urăsc și dumneavoastră trebuie să vă-ntrebați de ce. Sunt pur și simplu niște mașini care admiră și urăsc. Sunteți vlăguit și demoralizat. Și de ce n-ați fi? Bineînțeles că e extenuant să ai tot timpul rațiune într-un univers care n-a fost făcut să fie rațional.
Kurt Vonnegut în Micul dejul al campionilor, 22
Adăugat de Bogdan George
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre timp, citate despre roboți, citate despre curaj sau citate despre admirație
Rugă...
.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Intr-o zi de toamna
Cum stă ascuns tot cerul sub plapuma de nori
Iar haite reci de vânturi aleargă printre noi
Șoptesc cuprinși de gânduri copacii visători
Cum suflul rece-al toamnei i-a dezbrăcat de foi
Pe fata rece a zilei, slabă și neclară
Își cern a lor apă izvoarele de sus
O frunză prinsă-n spasme leneș se coboară
Și moare-ngenuncheata pe geana de apus
Stau amorțite păsări prinse-n crengi udate
Cu ciocurile-ascunse sub aripi de destin
Și plouă agitat cu sunete ciudate
Pe lumea nemișcată și pe pământ străin
Fuioare lungi de ceață albe pe spinare
Înghite-acum pustiul și-un haos uluit
Iar tăcuta noapte și-așterne la picioare
Covor din lumea moartă cu suflet vlaguit
[...] Citește tot
poezie de Marin Voicu (octombrie 2019)
Adăugat de Marin Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vânt, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre ploaie sau poezii despre picioare
Pată repetabilă
am devenit peste noapte un bagaj
îndesat cu povestea vieții tale comprimată
în mersul peste scoici, pietre, silabe
strâns cu centura cuvintelor fără adresă exactă
călător, la întâmplare, între orizonturi.
înfig dinții în scoarța peticită a timpului
capul legat în colțuri de fiecare scrâșnet al meu
umblă amputat de mâini și picioare
inima simte să moară sub greutatea sângelui vlăguit
de atâta mers întortocheat în această viață spoită
o umbră a mângâierilor adormite în culcușul lor
s-a ridicat, aidoma unei închipuiri dornice,
să mă însoțească spre răsăritul
ce-mi încălzește dimineața trezită
de lătratul ascuns al câinilor din spatele gândirii
nu vreau să arunc cu pietre
în Dumnezeul care, azi, m-a născut
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre prezent sau poezii despre naștere
Început de vară
Soarele în vâlvătaie
Dogorind pe boltă trece
Uscând urmele de ploaie,
Încălzind pământul rece.
Râu-învolburată apă
Spumegă în al său val,
Lăstunii cuminți își sapă
Cuiburi trainice în mal.
Prigoria stă pitită
Cu aripile-i încete,
Nu mai țipă-i liniștită
C-a plouat și nu-i e sete.
Într-o adiere blândă
Trece vântul vlăguit,
Grauri lacomi stau la pândă
În vișinul pârguit.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre început, poezii despre vișine, poezii despre râuri sau poezii despre păr
Puterea noptii
Nu pot indeparta puterea noptii
Ce-n suflet iar mi se strecoara,
Sub apasarea ei raceala mortii
Ma incolteste ca o fiara.
Alunec lin in bezna, in tacere,
Cuprinsa-n golul din launtrul meu
Ce ma imbraca fara vrere
In neputinta, cu vesmantul sau.
Strivita-n ghiara noptii iara
Sunt iar nimic si sunt niciunde,
Ma uit la trupul meu de cerara
Cum zace chinuit de umbre.
Chircit si fara de speranta
Zvacneste-n agonia lui morbida,
Alaturi de-al meu suflet se inalta
In noaptea fara tarmuri
nesfarsita.
[...] Citește tot
poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de ANONIM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre negru
Pe... trecut
Sunt câteodată doar trecut, ca o melasă
groasă,
atât de dulce, maronie de la patină,
în fundul de mine, de mină
și culmea-i lumină, deasupra e sumbru,
pe-acolo pe unde uzura îmi umblu...
și-mi tremură barbă
cu moralul în iarbă
și pieptul,
ce nu-l stăpâneam... mă credeam înțeleptul,
dar sunt vlăguit, impotent
în demult sub conștient
și mă scald în dulcele spus cu plăcere
printre atâția ei, printre ele,
iar dorul... s-o gust,
ca pe must,
să nu se acrească de cald
dau la o parte cu mâna fald
și vreau să văd real, iară locul,
poate-mi surâde norocul
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre trecut, poezii despre plăcere, poezii despre noroc, poezii despre naivitate, poezii despre mâini, poezii despre lumină sau poezii despre barbă
Iartă-mă
Mi s-au terminat cuvintele, chiar dacă îmi caut în dicționarul de dincolo de inimă
înăuntru, unde mă despart între a te purta pe brațe și ați da și ultima respirație,
vlăguit de toate vinovățiile vieților mele anterioare, puse în pauza dintr-o cratimă,
ce mă leagă de tine până a pieri, dacă ai avea gând să mă uiți, căci îți sunt în etern dedicație,
mă zdrobesc până la aneantire, să fiu mai ușor și decât vântul, gândul, să nu simți că te-ating,
să poți să zbori nefrântă pe cărările viselor din chiromanția-ți destinului, de care să mă las tăiat
și cu palmele în roze de sânge mă închin, mă aplec în genunchi, până ce nici timp nu mai am, nu disting
de mai pot să exist, dacă singur mă lași... Nu mai am niciun rost, doar te aștept să pronunți; "te-am iertat!"
... Chiar de-i iar, mă iartă... mă ierți, îți repet, zile, nopți, de voi fi, cât voi fi, neîncetat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre gânduri, poezii despre zile, poezii despre zbor sau poezii despre vinovăție