+te +vreau +acum

Elefonie

A fost odată ca niciodată-un elefant
Care-a încercat să folosească-un telefant –
Nu! Nu! Vreau să spun un elefon
Care-a încercat să folosească-un telefon –

( Of, Doamne! Nu-s sigură nici acum
C-am reuşit să exprim exact ce voiam să spun.)
Oricum, cert este că simpatica lui trompă
S-a încâlcit până la fildeş în teletrompă.

De ce încerca să scape şi să-şi curme chinul,
De ce suna mai îndărătnic telefinul –
(Cred c-odată ajunsă-aici mai bine pun stop
Acestei lungi poveşti cu elehop şi telefop!)

poezie de Laura Elizabeth Richards, 1850 – 1943, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 63

Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit şi zdrenţuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri şi cu trupul greu,
Când zorii tinereţii lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneţii trec;
Şi frumuseţile ce le slăveşte
Dispar şi-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mişeleşte;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuţit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.

Dar frumuseţea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Te simt al meu dintotdeauna,
Tu eşti Soarele, eu - Luna,
Mă simt a ta de când ma ştiu,
Deşi născută prea târziu...

În viaţa mea n-a fost să fie iubirea ta,
Destinul tău a fost altcineva...

Te-am cunoscut când nu ştiam să-ţi spun dorinţa mea...

Iubirea mea, în viaţa ta-mi doresc să fiu,
Nu vreau să-mi spui acum că-i prea târziu,
O clipă de iubire-ţi cer, atât,
Un zâmbet, o privire, un sărut...

Apoi întâmplă-se ce s-o-ntâmpla,
Rămână amintirea-n viaţa mea,
Speranţa că o luăm de la-nceput,
Mai înainte de-a mă fi născut...

poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să îţi dai seama acum că neputinţa ta de a fi singur, firea ta, atât de revendicativă şi insistentă, absenţa oricărei capacităţi de concentrare intelectuală, accidentul nefericit – pentru că îmi place să cred că nu a fost altceva – prin care ai fost incapabil de a-ţi însuşi "temperamental oxfordian" în chestiuni de natură intelectuală, că n-ai fost niciodată capabil, vreau să zic, să te joci graţios cu ideile, ci ajungeai doar la violenţă de opinie... Mă învinuiesc că ţi-am permis să mă aduci într-o stare de ruină financiară totală şi discreditantă.

Oscar Wilde în scrisoare către Alfred Douglas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul mării

Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescăruşii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd şi două stele ce-şi arată chipul
Pacea mă cuprinde, cerul sus se ţine
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.

Fiindcă ceru-albastru pare că păleşte
Când a mea privire ochii-ţi întâlneşte
Şi deşi e soare toată dimineaţa
Eu prefer să plouă, dar să îţi văd faţa
Ce încerc să spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu să rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunţ la toate, dar nu şi la tine.

poezie de L. Kimberley Simpson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Perioada preşcolară...
Părinţii mă îndoapă cu ambiţie:
Eu mai bine decât alţii
Citesc tare şi cu dăruire
Versuri la lecţiile de dimineaţă.
Versurile altora.

Dar adesea sunt tristă.

La şcoala nr unsprezece
Eram elevă model şi activistă.
Ce s-au mai bucurat părinţii
Pentru medalia mea de aur!...

Dar adesea sunt tristă.

Vreau să devin
Multiplă medalistă
La discipline olimpice
La cursa de 400 metri cu obstacole.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu sau Negru...

umbra se aşază peste mine
nu-i mică şi nici mare
mi se potriveşte ca o mănuşă

(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viaţă
fiecare creşte în jurul alteia)

şi pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aştept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii şi aştept
văd multe imagini şi pe Dumnezeu
păşind printre lucrurile mele

pare îngândurat

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Se zice şi s-a zis că-i un secret

Al artei, să compui macame-arabe,

Să ştii să faci o odă unei babe

Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet

N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,

Şi-njur şi numai tropotind silabe

Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre scurtimea timpului

Dacă-aş putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului şi-a sufletului degradare,
N-aş dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei şi de trilul de păsărilor parte.

Aş putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum creşte iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roşu la gri,
În perfect acord cu secvenţele-anotimpurilor.

Aş putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Şi cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,

Trebuie să fiu treaz, să fac ceva – în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.

poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juan: Nu este cel mai bun moment să mă crezi... dar vreau să ştii că nu te înşel: că tu ai reuşit să intri în viaţa mea ca nimeni altcineva...
Laura: Tu să nu te înşeli! Nici eu, şi nici o mie ca mine nu vor reuşi vreodată să umple golul întunecat din pieptul tău, mult mai mare decât gaura pe care ar putea-o face un glonte din puşca asta.
Juan: Nu omorî credinţa în propriile mele sentimente.
Laura: Nu, Juan, nu asta este intenţia mea. Am ştiut dintotdeauna că eşti aşa. Şi chiar cred că de asta m-am şi îndrăgostit: de sfidarea permanentă a schimbărilor tale.
Juan: Crede-mă, ai reuşit.
Laura: Se poate, dar nu mai jinduiesc după tine, acum eşti doar trecutul. (Pauză) Te surprinde? A iubi sau a nu mai iubi nu e un decret.

replici din piesa de teatru Între viciu şi virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!