epuiza

Libertatea presei este pentru maşina de stat ceea ce este supapa de siguranţă pentru maşina cu aburi; căci prin ea orice nemulţumire îşi face drum îndată prin cuvinte, ba chiar, dacă nu are foarte mult material, se va epuiza în ele.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea care va decide soarta noastră nu este aceea dacă ne vom extinde în spaţiu. Este: vom fi o singură specie sau un milion? Un milion de specii nu vor epuiza nişele ecologice care aşteaptă sosirea inteligenţei.

citat din Freeman Dyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am priceput că există atâta nedreptate pe lumea asta, încât cineva însetat de dreptate va avea totdeauna ceva de făcut. Niciodată nu va ajunge la capătul pasiunii sale. Niciodată nu-şi va epuiza şansele. Va eşua, dar o va putea lua de la capăt, chiar dacă nu va lăsa în urma lui nicio dâră de dreptate, ci numai una de sânge.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei ca mine

Nu e bine
Unei femei ca mine
Să-i spui prea puţine...

Ar înţelege atâtea din tăcerile tale,
Încât foarte greu ai reuşi
Să scapi de ea!

Nu e bine
Unei femei ca mine
Să-i spui prea multe...

Ar epuiza toate formele răbdării,
Şi te-ar abandona
În favoarea abstinenţei!

Nu e bine
Unei femei ca mine,
Să-i spui că o iubeşti...

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul, de obicei distrat şi neglijent, nu ordonat ca "şeful", avea mereu numeroasele buzunare pline cu de toate: pixuri, batiste mototolite, diverse acte personale (legitimaţia şi copii după acestea, cărţi de vizită, invitaţii, buletinul de identitate, permisul de conducere etc), plus o grămadă de dulciuri, nelipsite; lunganul avea întotdeauna grijă să se aprovioneze periodic, înainte de a i se epuiza stocul. Serviabil, geograful duse mâna spre unul dintre buzunare; găsi pixul, dar când îl scoase, acesta era plin de ciocolată moale şi cremă aromată...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricui şi la orice rezişti, fie cu gândul, cu vorba sau cu fapta, fie sub forma criticismului, invidiei, geloziei, urii sau altfel, cu siguranţă îl alimentezi pe acela şi te slăbeşti pe tine proporţional. De ce? Pentru că ai luat în mod deliberat o porţiune din preţioasa ta forţă vitală atât de necesară progresului tău şi ai transferat-o acelei persoane sau acelui lucru. N-ai observat asta uneori, când cineva se sleieşte de puteri după un "acces de furie" îndreptat asupra cuiva? Extenuarea este epuizare. Şi a epuiza înseamnă a goli. Ceva a ieşit. Da, spre cealaltă persoană, în avantajul lui şi în defavoarea celui care s-a enervat. Acesta e un exemplu de transfer de forţă vitală în formă violentă.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind normal

M-am gândit:
te iubesc cât se poate de normal-
La fel cum luna este astrul nopţii
şi nu se întreaba de ce...
La fel cum răsare şi apune soarele
de mii de ani
şi nu se întreaba de ce...

Te iubesc asemeni ierbii în căutarea
dimineţilor cu rouă,
Asemeni călătorului însetat, tânjind
după răcoarea pădurii...
Şi toate acestea fără de ce-ul
inexplicabil-
De aia... te iubesc!

Te iubesc normal,
Nu înfrigurată, nu încercând
să sfâşii pe nimeni.
Dacă te-aş iubi în felul de-al doilea

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

E-un bulgăre aprins, de la frecare
prin aruncare, dintr-un început.
E doar un astru, dintre miliarde-n nevăzut...
El este pentru noi, o piatră de încercare.

Ca o-ntâmplare ne-a aruncat pe-a sa orbită
la o distanţă regulamentară
ce ne-a permis, o evoluţie elementară
la care-i suntem "pic" şi singura ispită.

Este-o explozie de hidrogen în heliu
cu colosale emanaţii în cald şi în lumină...
O zi, sleit se va epuiza... n-am vrea să vină!
Nefericiţi, ne vom preface într-un... miceliu.

E-o sursă nesfârşită, de plăcerea zilei,
este splendoarea de mister ce nu-l cunoşti...
Ochi, să-l privească au geniile, nu agnoşti,
dar dăruirea-i echitabilă, reginei şi umilei.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri, 24 iunie 2095. La ora 04.00 dimineaţa, extenuaţi, în sfârşit, se retraseră în rezervele lor, pentru a se odihni, lăsând ambele nave în grija celor doi roboţi şi a pilotului automat; ei nu mai puteau rezista. Dacă până la acea dată totul decursese normal, în favoarea lor, de vreo câtva timp, totul o luase razna, mai-mai decât pe Proxima... Avuseseră parte de câteva aventuri nedorite, care îi solicitase pe toţi, la maxim... La început, asteroizii, apoi ciudata planetă, "gaura neagră"... Totul era ciudat şi dificil; dificil de înţeles, de aprobat, chiar şi faptul că acum se îndreptau, cu viteză maximă, deşi tractau nava "Vulturul", spre o altă planetă stranie, una cu o civilizaţie aflată în stadiul de început, nu una avansată, o planetă unde să încerce să-şi refacă toate rezervele de combustibil şi de energie, fiindcă, forţând la maxim posibilităţile navei albastre, rezervele se vor epuiza în scurt timp...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt oameni fericiţi pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă ca să-şi strige bucuria în ţipete nebune şi neîncetate? De unde atâta discreţie şi atâta rezervă? Dacă aş avea conştiinţa unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziţii interne înspre plăcere, şi dacă aş simţi o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aş putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aş împărtăşi într-un elan fără margini tuturora, m-aş risipi de bucurie în văzul celorlalţi, mi-aş consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încântător şi debordant. N-aş regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguşi, ochii ar orbi şi mersul s-ar împletici, n-aş regreta dacă funcţiile şi posibilităţile organelor s-ar epuiza şi focul din mine şi-ar încetini pâlpâirile. Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată. Sau oamenii cu adevărat fericiţi n-au conştiinţa fericirii lor?

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!