Iubind normal
M-am gândit:
te iubesc cât se poate de normal-
La fel cum luna este astrul nopții
și nu se întreaba de ce...
La fel cum răsare și apune soarele
de mii de ani
și nu se întreaba de ce...
Te iubesc asemeni ierbii în căutarea
dimineților cu rouă,
Asemeni călătorului însetat, tânjind
după răcoarea pădurii...
Și toate acestea fără de ce-ul
inexplicabil-
De aia... te iubesc!
Te iubesc normal,
Nu înfrigurată, nu încercând
să sfâșii pe nimeni.
Dacă te-aș iubi în felul de-al doilea
aș fi bolnavă de dragoste
și m-ar epuiza nu dragostea
ci febra ei...
Așa-i că mă cauți tocmai
pentru normalitate?
Așa-i că vrei să gândesc
limpede,
ca să mă iubești limpede?
Așa-i că știu să te caut
și știu să mă găsești?
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Victoria Dicu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre dimineață
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre boală
- poezii despre astre
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.