deschide-mi ca e frig

în palma ta

în palma ta creşte copacul
care înfloreşte şi-şi desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcneşte
îl simţi în timpane cum vuieşte
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist şi izolat în debutul veacului

palma ta hrăneşte viaţa născută
cu multă trudă din veştedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc şi strâng copacul

palma ta e o ultimă chemare
cu înţelepciune lipeşte şoapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Mamă, ce frig e aici.
Rory: E mai frig unde stai tu.
Lorelai: Brrr. E supărată pe mine.
Rory: Da.
Lorelai: Crezi că o să fie supărată pe mine toată noaptea?
Rory: Da.
Lorelai: Presupun că ar trebui să intru şi să vorbesc cu ea.
Rory: Da.
Lorelai: N-ai vrea tu să intri şi să să vorbeşti cu ea din partea mea?
Rory: Nu.
Lorelai: Ce bine că nu eşti plătită pe cuvânt.
Rory: Cu cât intri mai devreme, cu atât vei primi brânză mai devreme.
Lorelai: Bine.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul copacilor goi

Sătui de frig, de viscol şi ninsoare
Copacii goi în pudră se îmbracă,
Se-arată vremuri ce dădeau în floare,
Visând sub mantia de promoroacă.

În alinări de dulce amorţeală
Muguri umflaţi visează să plesnească,
Verdele crud împrăştie beteală,
Firava frunză începe să foşnească.

Se-ngână ciripit de păsărele,
Triluri suave-n rătăciri de dor,
În cuibul lor din vârf de rămurele
Străbate vântul adiind uşor.

În urlet disperat şi vuiet mare
Au tresărit din vis copacii goi,
Vor suferi în viscol şi ninsoare,
Vor îndura noroaie, frig şi ploi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se va deschide alb, pământul

Când se va deschide alb pământul,
Şi cerurile în mormant s-or arunca,
Vor pluti, în oameni, zeii, gândurile,
Dar numai un om, Unul, le va vedea.

Şi acest om cu capul pe valuri,
Din nori alizee pe trepte va sta-
Pelerin, surmenat de ape, maluri,
Grăind către ceruri, în hău va intra...

Apoi, se va sfinţi obolul şi carnea
Lui, arsă în vasul plin de pământ,
Răspândind gravitaţiei- binoame,
C-un miros de-abia cunoscut ivit.

Lumina, din el, ca mintea, ce naşte,
Se va întinde prin stratul nervos -
Alb, comparabil cu sfintele moaşte,
Ridica-va icoana, întâlnind pe Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert

În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănuşate

Veniţi cu munţii de zăpadă
Concertul nostru unanim
Îl voi transmite ca un mim
Când ceilalţi ies la promenadă

Veniţi chiar dacă sala goală
Face ecoul mai strident
Pianul cântă penitent
În ţara gărilor de smoală

Plecări de iarnă. Primăvară
Cocorii nu se mai întorc
Iar despărţirile îmi storc
Lacrimi pentru fiecare gară

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din vol. Scara interioară (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea

Îl voi deschide într-o zi, căci iată:
se-agită şi se zbate şi ar vrea
să-mi spună că-i doar suflet şi-ar putea
să plece-n lumea lui de altădată.

Dar cum să plece când pe-acest pământ
în urmă ar lăsa atâta jale,
iar calea presărată cu petale
s-ar poticni în piatra de mormânt?

Cum ar putea s-ascundă în uitare
tot ce, timp de o viaţă, a creat
atât cât trupului de veghe-a stat?

Nu-i voi deschide. Liber la plecare
va fi când nu voi şti, căci eu i-am dat
doar trupul ce, o vreme,-a luminat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frigul şi căldura maximă te frig şi te ard.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig de nedreptate

eu sunt acel căruia îi e foarte foame de-adevăr
eu sunt acel ce fură când i-e frig de nedreptate
eu sunt umilul obligat la traiul auster
când omul e neliber de prea multă libertate

voi mi-aţi dat lecţii de democraţie importată
de nişte imbecili cu aere de-aristocraţi
şi pleacă conştiinţele din nou la facultate
să-nveţe echitatea celor care nu-s bogaţi

şi dacă nu mai ştim cum se învârte iar pământul
şi ne împarte crunt între avuţi şi-ntre săraci
când va fi să-şi refacă omenirea testamentul
noi umilimea, vom trăi în trupuri de copaci

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupţie.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalţă

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar smoală. Oraşul

Plouă
Plouă şi în case,
Plouă peste inimi
gârbovite, arse.
Frig e înăuntru, frig e şi afară
Gândul împresoară
zloată, noroi... toate scurse
ce n-au nicio noimă
cât sunt de greţeoase.
Iubiri îndrăcite
visări încâlcite
ziduri coşcovite
deprimantă stare
diurn calapod,
reverii pictate
clonă zbuciumată.
Totul se transformă-n
moină-ofticoasă
ce te-mping cu sila
peste-o planturoasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!